ICCJ. Decizia nr. 3320/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3320/2011
Dosar nr. 451/59/2010
Şedinţa publică de la 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanţii G.C. şi O.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, constatarea refuzului nejustificat al pârâtei în emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în oraşul Gătaia, înscris în CF Gătaia - teren în suprafaţă de 1503 mp, cu consecinţa obligării acesteia la emiterea deciziei în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei, urmând ca pârâta să fie obligată la comunicarea deciziei în termen de 30 zile de la emitere, sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii de 100 RON/zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin dispoziţia din 23 septembrie 2005 emisă de Primarul oraşului Gătaia, judeţul Timiş, a fost propusă acordarea de despăgubiri în condiţiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi, deşi, dosarul a fost înregistrat la pârâtă la 28 septembrie 2005 primind număr de înregistrare, până la data introducerii acţiunii nu s-a primit nici un răspuns de către reclamanţi.
La termenul de judecată din 22 septembrie 2010, numiţii C.D. şi C.S.A. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru imobilul menţionat de către reclamanţi în acţiunea principală, precum şi obligarea pârâtei la comunicarea acestei decizii în termen de 30 zile de la emitere, sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii de 100 RON/ zi de întârziere.
În motivarea cererii de intervenţie, s-a susţinut că intervenienţii sunt moştenitorii testamentari ai defunctei S.G. şi au interes propriu în cauză raportat la dispoziţia Primarului oraşului Gătaia din 2005, însuşindu-şi în totalitate motivele de fapt şi de drept ale acţiunii principale.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 22 septembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii C.D. şi C.S.A., iar la termenul din 13 octombrie 2010 reclamanţii şi intervenienţii au depus o completare de acţiune prin care au solicitat obligarea pârâtei la numirea unui evaluator şi transmiterea dosarului către evaluatorul astfel desemnat cu emiterea ulterior a titlului de despăgubire.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 495 din data de 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată şi completată de reclamanţii G.C. şi O.S. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată şi completată de intervenienţii C.D. şi C.S.A. în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, şi, în consecinţă a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, la desemnarea unui evaluator în Dosarul nr. 2908/CC înregistrat la 19 octombrie 2005 urmând ca după finalizarea etapei evaluării să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pe seama reclamanţilor şi a intervenienţilor.
Curtea de Apel a respins cererea formulată de reclamanţi şi intervenienţi faţă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, urmare a notificării formulate de reclamanţi şi de către defuncta S.G. (antecesoarea intervenienţilor C.D. şi C.S.A.) în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost emisă dispoziţia Primarului oraşului Gătaia din 23 septembrie 2005 prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren şi construcţie situat în localitatea Gătaia, dispunându-se totodată transmiterea dosarului către Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Dosarul administrativ a fost transmis Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de către Instituţia Prefectului Judeţului Timiş prin procesul verbal de predare-primire din 28 septembrie 2005, dosarul fiind înregistrat sub nr. 2908/CC din 19 octombrie 2005.
La data de 19 februarie 2010 reclamanţii au înregistrat la sediul autorităţii pârâte o cerere privind stadiul dosarului şi procedurile urmate în scopul finalizării acestuia, arătând că pe până la data cererii nu s-a primit nici un răspuns din partea autorităţii pârâte, iar prin adresa de răspuns din 5 martie 2010 pârâta a comunicat reclamanţilor faptul că în Dosarul nr. 2908/CC procedura administrativă este în curs de desfăşurare sub aspectul verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, iar transmiterea către un evaluator se face doar ulterior analizării dosarului.
A mai constatat Curtea de Apel că până la data introducerii prezentei acţiuni reclamanţii nu au avut cunoştinţă de nici un alt demers al autorităţii pârâte în ceea ce priveşte procedurile administrative parcurse în Dosarul înregistrat cu nr. 2908/CC.
Instanţa de fond a apreciat că autoritatea pârâtă, prin răspunsul adresat reclamanţilor din 5 martie 2010, nu a înţeles să respecte imperativul unui termen rezonabil, ci, dimpotrivă, a rezultat o intenţie clară de tergiversare, câtă vreme de la momentul înregistrării dosarului şi până la data promovării acţiunii (aproximativ 5 ani) autoritatea pârâtă nu a parcurs nici o etapă din procedură administrativă reglementată de capitolul 5 din Titlul VII al Legii 247/2005, iar singurul demers în acest sens a fost efectuat după primirea citaţiei în Dosarul 451/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara.
Pe de altă parte, a arătat Curtea, raportat la adresa din 12 mai 2010 emisă de autoritatea pârâtă către Primăria oraşului Gătaia privitoare la necesitatea completării dosarului cu înscrisuri suplimentare legate de identificarea imobilului, situaţia juridică a terenului, depunerea contractului de vânzare cumpărare, etc., din actele depuse la dosar rezultă că reclamanţii şi-au îndeplinit obligaţia de depunere a înscrisurilor solicitate, astfel încât în prezent există la dosar informaţiile necesare pentru finalizarea etapei de analiză a legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi deci nu subzistă niciun motiv pentru care pârâta să nu procedeze la finalizare acestei etape
În aceste condiţii, a arătat instanţa de fond, absenţa oricărui demers administrativ în privinţa dosarului reclamanţilor nu este justificată, fiind, pe de altă parte, depăşite exigenţele termenului rezonabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea intervenienţilor C.D. şi C.S.A. a fost admisă cu motivarea că aceştia sunt moştenitorii testamentari ai numitei S.G., beneficiara dispoziţiei nr. 382/2005, emisă de Primarul oraşului Gătaia, astfel încât intervenienţii justifică un interes legitim şi actual alături de reclamanţi, în finalizarea Dosarului 2908/CC din 19 octombrie 2005.
Cererea reclamanţilor şi a intervenienţilor privind comunicarea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la emitere sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere a fost apreciată ca lipsită de pertinenţă, întrucât dispoziţiile cuprinse la Cap.5 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu cuprind menţiuni exprese privind obligaţia de comunicare, ci doar modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire pe baza opţiunii persoanelor îndreptăţite, comunicarea titlului de despăgubire nereprezentând o condiţie de valabilitate a acestuia.
Curtea a respins cererea formulată de reclamanţi şi intervenienţi faţă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cu motivarea că această instituţie nu are atribuţii privind procedura administrativă de acordare a despăgubirilor ce intră în competenţa exclusivă a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, atribuţiile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor fiind activate după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, când aceasta emite, pe baza opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată conform art. 18 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii petitului privind desemnarea unui evaluator pentru întocmirea unui raport de evaluare în Dosarul nr. 2908/CC înregistrat la 19 octombrie 2005 şi emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pe seama reclamanţilor şi a intervenienţilor, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 304¹ din C. proc. civ..
În motivarea căii de atac, recurentul a invocat complexitatea procedurii administrative ce trebuie parcursă anterior emiterii titlului de despăgubire, dispoziţiile Deciziei nr. 2815/2008 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum şi ale O.U.G. nr. 81/2007.
A mai susţinut că, în condiţiile în care Dosarul nr. 2908/CC a fost apreciat ca incomplet, acesta a fost remis Primăriei Oraşului Gătaia, atât în vederea completării, cât şi în vederea emiterii unui alt act care să includă şi moştenitorii defunctei S.G..
A arătat recurenta că nu poate desemna evaluator în condiţiile în care dosarul aferent deciziei de despăgubire nu este complet, imobilul în bauză nefiind individualizat.
4. Considerentele instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Intimaţii-reclamanţi au supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a trimite spre evaluare şi a emite titlul de despăgubire pentru dosarul aferent dispoziţiei din 23 septembrie 2005, emisă de către Primarul oraşului Gătaia, prin care s-a dispus acordarea către intimaţi măsuri reparatorii, dosar înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 2908/CC.
Prin dispoziţia sus-menţionată a fost soluţionată notificarea înregistrată din 2001.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Este adevărat că dispoziţiile sus-menţionate nu prevăd termene pentru parcurgerea procedurii administrative. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispoziţiile legale mai sus menţionate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluţionată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorităţii publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare şi până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăşi acest interval de timp printr-un criteriu aleatoriu.
Astfel, intimaţii au început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, dosarul cu dispoziţia de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, a fost înregistrat de către pârâtă la 28 septembrie 2005, iar până la data înregistrării cererii intimaţilor pe rolul instanţei de contencios administrativ, 21 aprilie 2010, autoritatea pârâtă nu desemnase încă evaluator.
Faţă de situaţia de fapt astfel conturată, Înalta Curte constată că intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Având în vedere dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenţie ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.
Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivităţi a autorităţii publice, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă că nu a fosr parcursă nici măcar etapa iniţială a procedurii de emitere a titlului de despăgubire.
De aceea, Înalta Curte constată că sentinţa primei instanţe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluţionare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008.
Apărarea recurentei-pârâte în sensul că dosarul de despăgubire este incomplet nu poate fi reţinută, faţă de faptul că adresa din 12 mai 2010 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care solicita completarea dosarului, apare a fi fost întocmită pro causa, ulterior introducerii acţiunii reclamanţilor, mai mult, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, toate documentele necesare emiterii dispoziţiei şi efectuării evaluării fuseseră depuse la dosarul aferent dispoziţiei din 23 septembrie 2005.
În plus, nici Legea nr. 247/2005, anterior citată, nici normele metodologice, nu prevăd posibilitatea, pentru autoritatea recurentă, de a restitui dosarele aferente dispoziţiilor administrative privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Toate aceste elemente conturează cu pregnanţă caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului administrativ de către Comisia Centrală şi depăşirea limitelor termenului rezonabil de soluţionare a cererilor prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor Omului.
În acest context, soluţia Curţii de apel este legală şi se impune a fi menţinută.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de către Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 495 din data de 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3319/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3322/2011. Contencios → |
|---|
