ICCJ. Decizia nr. 3323/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3323/2011
Dosar nr. 648/32/2010
Şedinţa publică de la 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta B.I.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului, Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi A.N.O.F.M. prin Preşedintele A.N.O.F.M. Bucureşti, anularea Ordinului nr. 178 din 24 aprilie 2009 emis de către acest din urmă pârât şi reîncadrarea în funcţia de Director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Bacău, obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 110.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanţe neconstituţionale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul Preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 545/2001 s-a dispus numirea sa în funcţia publică de conducere de Director Executiv Adjunct în domeniul Managementului Pieţii Muncii la A.J.O.F.M. Bacău, iar prin Ordinul nr. 178 din 24 aprilie 2009 s-a dispus eliberarea din funcţia publică respectivă, în temeiul dispoziţiei art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999, la data expirării termenului de preaviz.
Începând cu data de 25 mai 2009 reclamanta a fost numită pe funcţia de director coordonator adjunct M.P.M. al A.J.O.F.M. Bacău prin Ordinul nr. 1041 din 25 mai 2009 al Ministrului Muncii, funcţie a cărei exercitare a încetat în data de 07 iulie 2010 în urma emiterii Ordinului nr. 483 al Preşedintelui A.N.O.F.M.
Reclamanta a criticat legalitatea Ordinului nr. 178 din 24 aprilie 2009, în condiţiile în care O.U.G. nr. 37/2009, act normativ în baza căruia ordinul a fost emis, a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale şi a mai arătat că prin Ordinul nr. 359 din 29 iunie 2010 al Preşedintelui A.N.O.F.M. s-a dispus modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al A.N.O.F.M., în sensul înlocuirii sintagmelor de director coordonator şi director coordonator adjunct, cu director executiv şi director executiv adjunct, revenindu-se la situaţia anterioară emiterii O.U.G. nr. 37/2009.
La termenul de judecată din 9 decembrie 2010, reclamanta a formulat precizări la acţiune, declarând că înţelege să renunţe la judecata capătului de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri şi solicitând ca instanţa să se pronunţe numai asupra capetelor de cerere privind anularea Ordinului nr. 178 din 24 aprilie 2009 şi reintegrarea sa în funcţia de director executiv adjunct la A.J.O.F.M. Bacău
2. Întâmpinările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă, pârâta A.N.O.F.M. Bucureşti a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii acţiunii, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (1), art. 8 din Legea nr. 554/2004, cât şi de dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din aceeaşi lege, solicitând, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că emitentul ordinului contestat este Preşedintele A.N.O.F.M., şi în condiţiile în care nu există nici un raport de serviciu între reclamantă şi minister.
Pe fondul cauzei, a arătat că decizia Curţii Constituţionale nu retroactivează, ordinul fiind elaborat cu respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul emiterii sale.
Pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a invocat, la rândul său, excepţia tardivităţii acţiunii, pentru nerespectarea termenului de un an prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, în raport de dispoziţiile Legii nr. 90/2001.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 29 din 11 februarie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta B.I.C. în contradictoriu cu pârâţii A.N.O.F.M. şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, şi, în consecinţă, a dispus anularea Ordinului nr. 178 din 24 aprilie 2009 emis de Preşedintele A.J.O.F.M. şi reintegrarea reclamantei în funcţia publică de conducere deţinută anterior, aceea de director executiv adjunct M.P.M. al A.J.O.F.M - Bacău.
Curtea a respins acţiunea reclamantei faţă de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că eliberarea din funcţie a reclamantei s-a făcut ca urmare a desfiinţării funcţiei publice de director executiv adjunct M.P.M. al A.J.O.F.M - Bacău, cu eludarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 şi în temeiul dispoziţiilor art. III din O.U.G. nr. 37/2009, ordonanţă declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale.
Excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii au fost respinse, cu motivarea că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, partea nefiind ţinută să îndeplinească procedura prealabilă, iar, faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi data promovării acţiunii, respectiv 5 noiembrie 2010, acţiunea a fost formulată în termenul legal.
Curtea a reţinut că pârâţii Guvernul României, respectiv Statul Român, nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a fost apreciată, însă, ca justificată, având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 3 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 202/2006, republicată.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, în termenul legal, atât pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cât şi pârâta A.N.O.F.M..
a. Recursul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Acest recurent a invocat faptul că instanţa de fond ar fi respins în mod eronat excepţiile lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii, faţă de faptul că ordinul contestat a fost emis de către preşedintele A.N.O.F.M.
A susţinut că ordinul nr. 178 din 24 aprilie 2009 a fost legal şi valabil emis, în condiţiile în care O.U.G. nr. 37/2009 era în vigoare la momentul respectiv, iar Deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.
b. Recursul A.N.O.F.M..
Recurenta a susţinut, la rândul său, că instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat excepţiile lipsei procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
A mai susţinut că Ordinul nr. 178 din 24 aprilie 2009 a fost legal şi valabil emis, raportat la cadrul legal în vigoare la momentul emiterii acestuia, inclusiv a dispoziţiilor legale incidente în materia funcţiei publice.
Reintegrarea intimatei, a mai arătat recurenta, nu este posibilă, în condiţiile în care prin H.G. nr. 662/2010 s-au adus modificări Statutului A.N.O.F.M., aprobat prin H.G. nr. 1610/2006, prin modificarea structurii organizatorice a instituţiei şi a numărului de posturi aferent, precum şi a unităţilor din subordine. Astfel, Direcţia M.P.M. a cărui coordonare a fost asigurată de către intimată, a fost restructurată, nemaifiind prevăzută în structura organizatorică aprobată, cu consecinţa reducerii funcţiei publice de conducere menţionate.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
a. Cu privire la recursul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:
Recursul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este fundamentat şi va fi admis, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte este învestită, prin prezentul recurs, cu examinarea sentinţei civile nr. 29 din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău prin care s-a dispus anularea Ordinului nr. 178 din 24 aprilie 2009, emis de către Peşedintele A.N.O.F.M.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, face parte din categoria excepţiilor procesuale de fond, peremptorii şi dirimante.
Calitatea procesuală pasivă presupune ca persoana chemată în judecată, pârâtul din cauză, să fie subiect al raportului juridic dedus judecăţii.
Or, actul administrativ a cărui anulare s-a cerut a fost emis de către Preşedintele A.N.O.F.M, instituţie publică cu personalitate juridică proprie, astfel încât Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii, pentru a avea calitate procesuală pasivă.
De altfel, între pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi reclamanta-intimată nu există un raport juridic de funcţie.
Prin prisma celor expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este fondat.
b. Cu privire la recursul A.N.O.F.M..
Examinând sentinţa recurată sub aspectul soluţionării excepţiilor inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii, invocate de către pârâta A.N.O.F.M., Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică în această privinţă.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 554/2004, „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ”, că „în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale în M. Of.”, iar potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din acelaşi act normativ, „în cazul acţiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, (...) nu este obligatorie plângerea prealabilă”.
În aceste condiţii, raportat la data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, şi anume 6 noiembrie 2009, acţiunea intimatei-reclamante, introdusă la 05 noiembrie 2010 (data poştei), apare formulată în termen, potrivit art. 104 din C. proc. civ., parcurgerea procedurii prealabile nefiind obligatorie.
Recursul este însă fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, deşi susţinerile intimatei-reclamante în ceea ce priveşte nelegalitatea Ordinului nr. 178 din 24 aprilie 2009 emis de Preşedintele A.N.O.F.M. sunt principial corecte, în sensul că dispoziţiile legale ce au stat la baza emiterii acestui ordin - respectiv dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009 - au fost declarate, ulterior, neconstituţionale, astfel că s-ar impune anularea actului atacat, instanţa de fond a stabilit în mod eronat că acţiunea reclamantei, ce vizează restabilirea situaţiei anterioare emiterii acelui ordin, este întemeiată, având în vedere actele juridice intervenite după emiterea ordinului şi a căror anulare nu s-a solicitat.
Astfel, la data de 25 mai 2009, reclamanta a optat pentru numirea în funcţia de director coordonator adjunct al Direcţiei Managementul Pieţii Muncii din cadrul A.J.O.F.M. Bacău, numire ce a avut loc în baza Ordinului Ministrului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 1041 din 25 mai 2009 şi a încetat prin Ordinul nr. 483 din 07 iulie 2010 al Preşedintelui A.N.O.F.M., prin care s-a constatat încetarea exercitării funcţiei de director coordonator adjunct ca efect al încetării de drept a Ordinului nr. 1041 din 25 mai 2009 precum şi a contractului de management.
În fine, trebuie menţionată intervenţia pe cale normativă în ceea ce priveşte reorganizarea A.N.O.F.M., astfel:
Potrivit art. 2 şi 5 din O.U.G. nr. 68/210 privind unele măsuri de organizare a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa, a fost adoptată H.G. nr. 662/2010 privind unele masuri organizatorice şi funcţionale pentru A.N.O.F.M., Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale şi Inspecţia Muncii, prin care, asupra Statutului A.N.O.F.M., aprobat prin H.G. nr. 1610/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-a intervenit legislativ prin modificarea structurii organizatorice a A.N.O.F.M. şi a numărului de posturi aferent acestei instituţii precum şi unităţilor care funcţionează în subordinea sa.
În urma modificării dispuse asupra structurii organizatorice a A.J.O.F.M. Bacău în vederea asigurării aplicării prevederilor H.G. nr. 662/2010, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiei, Direcţia MPM, a cărei coordonare a fost asigurată de intimata-reclamantă în exercitarea funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct, a fost reorganizată, funcţionând în prezent la nivel de serviciu.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a admite recursurile formulate şi va modifica sentinţa recurată, în sensul că va respinge acţiunea formulată de către reclamanta B.I.C. ca neîntemeiată faţă de pârâta A.N.O.F.M. şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de ceilalţi pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei civile nr. 29 din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul formulat de către A.N.O.F.M. împotriva sentinţei civile nr. 29 din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta B.I.C. ca neîntemeiată faţă de pârâta A.N.O.F.M. şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de ceilalţi pârâţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4911/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4912/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
