ICCJ. Decizia nr. 3326/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3326/2011
Dosar nr. 11405/2/2009
Şedinţa publică de la 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 3476 din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul B.P..
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, examinând înscrisurile dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, a apreciat că pârâtul nu a furnizat informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că, prin angajamentul semnat la data de 28 august 1987, pârâtul se angaja „să colaboreze în mod sincer, secret şi organizat cu organele Ministerului de Interne pentru depistarea acelor persoane care încalcă legile ţării noastre”, nu să furnizeze informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar, pe de altă parte, în Nota de constatare se reţine o singură Notă informativă semnată olograf de către pârât, nedatată, în legătură cu dorinţa numitului A.I. de a trece frontiera de stat în I..
2.Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 3476 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşi, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În acest sens, recurentul-reclamant a arătat că în cauză sunt îndeplinite în mod vădit atât condiţia cu privire la furnizarea unor date cu privire la atitudini potrivnice regimului comunist precum şi condiţia încălcării unor drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ceea ce impunea reţinerea, de către instanţa de fond, a calităţii de colaborator al securităţii in persoana intimatului-pârât.
Astfel, susţine recurentul că acţiunea promovată s-a întemeiat pe împrejurarea că intimatul-pârât, sub acoperirea numelui conspirativ F. a informat Securitatea, printre altele, despre faptul că un consătean dorea cu orice preţ să treacă frontiera de stat în I., pentru a ajunge în A., oferind, totodată, autorităţilor represive ale regimului comunist informaţii detaliate în legătură cu pregătirile pe care le făcea victima denunţului în vederea emigrării în A..
Consideră recurentul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză nu se poate conchide că pârâtul a denunţa activităţi potrivnice regimului comunist, în condiţiile în care intenţia de a emigra într-o ţară democratică reprezenta în sine o activitate de negare a teoriei superiorităţii regimului comunist şi însemna astfel, o atitudine potrivnică acestui regim.
Mai arată recurentul că prezintă importanţă şi faptul că intimatul nu se mărginea să relateze strict cele auzite de la victima denunţului, ci lansa şi presupuneri proprii, legate de faptul că cel denunţat îşi schimbase locul de muncă tocmai pentru a fi mai aproape de punctul prin care dorea să treacă graniţa..
Totodată, consideră recurentul că teza potrivit căreia denunţarea unei fapte prevăzute de legea penală nu ar trebui să ducă astăzi la reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii este o interpretare împotriva aplicării normei actuale, iar nu în sensul aplicării ei.
3.Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, este considerată colaborator al securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Totodată, Înalta Curte subliniază faptul că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este suficientă doar semnarea unui angajament de colaborare cu fosta Securitate şi furnizarea unor informaţii către organele fostei Securităţi ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că au fost furnizate, în această calitate, informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reţine în persoana recurentului.
În cauză instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, cât timp, recurentul-reclamant, căruia i-a revenit sarcina probei, nu a făcut dovada calităţii informaţiilor furnizate de intimatul-pârât, în acord cu exigenţele normei legale mai sus redate.
Astfel, este de necontestat faptul că intimatul a semnat un angajament privind sprijinirea organelor Ministerului de Interne, pentru depistarea acelor persoane care încalcă legile ţării, din care nu rezultă intenţia acestuia de colaborare cu fosta Securitate ci mai degrabă intenţia acestuia de denunţare a unor fapte antisociale, sens în care a şi semnalat fapta ilustrată în unica nota informativă aflate la dosarul cauzei, respective dorinţa unei persoane de a părăsi ţara.
Prin urmare, simpla denunţare, în termeni generali, a dorinţei unei persoane de a părăsi ţara, faptă de altfel, prevăzute de legea penală de la acel moment, în absenţa altor mijloace de probă administrate în cauză referitoare la valorificarea respectivelor informaţii, nu corespunde exigenţelor art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008, cum în mod corect a apreciat şi instanţa de fond.
În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informaţii de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi ţi libertăţi fundamentale, toate criticile formulate de recurentul-reclamant apar ca fiind nefondate.
În raport cu cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc.civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împotriva sentinţei civile nr. 3476 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4914/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4922/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
