ICCJ. Decizia nr. 3314/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3314/2011
Dosar nr. 395/95/2010
Şedinţa publică de la 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul V.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere Înmatriculări Autovehicole, obligarea pârâtei la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autovehicolului marca F..
Prin sentinţa civilă nr. 513 din 12 martie 2010, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Autovehicule să procedeze la înmatricularea autoturismului reclamantului, fără plata taxei de poluare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere Înmatriculări Autovehicole, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului.
În faţa Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, intimatul V.R. a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, raportat la prevederile C. fisc. şi cele ale art. 44 din Constituţia României.
Prin încheierea din data de 27 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constatând că de actul administrativ atacat ca nelegal depinde soluţionarea litigiului, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis cererea intimatului şi a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a art. 7 lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
La data de 8 decembrie 2010, prin încheiere, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus amânarea judecării cauzei în vederea comunicării unei copii a excepţiei de nelegalitate formulate către pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, emitentul actului contestat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul V.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că soluţionarea excepţiei competenţei la termenul din data de 8 decembrie 2010, primul termen de judecată, a fost făcută cu încălcarea art. 156 din C. proc. civ. şi a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece nu s-a luat în considerare cererea sa de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de legislaţia incidentă în speţă, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 147 din C. proc. civ., încheierea de şedinţă este actul procedural în care se consemnează conţinutul dezbaterilor în cadrul unei şedinţe de judecată.
Încheierile de şedinţă preced, în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care art. 268 alin. (1) din C. proc. civ. le numeşte „încheieri premergătoare”, iar în aliniatul 2 al aceluiaşi articol se prevede că „Judecătorii nu sunt legaţi prin aceste încheieri”.
Interpretând dispoziţiile art. 268 alin. (1)-(4) din C. proc. civ., doctrina a distins între două categorii de încheieri premergătoare: încheierile preparatorii şi încheierile interlocutorii. Primele sunt acelea prin care instanţa adoptă măsuri necesare soluţionării cauzei, fără ca prin acestea să anticipeze asupra soluţiei finale, în timp ce prin încheierile interlocutorii se adoptă măsuri decisive pentru soarta procesului asupra acestora instanţa nemaiputând reveni.
Analizând conţinutul încheierii atacate cu prezentul recurs, în raport de dispoziţiile legale şi interpretarea doctrinară expusă mai sus, Înalta Curte constată că prin această încheiere instanţa de fond a dispus o măsură necesară soluţionării pricinii, (amânarea judecării cauzei în vederea comunicării unei copii a excepţiei de nelegalitate formulate către pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, emitentul actului contestat), conţinutul încheierii şi motivarea acestor măsuri arătând însă că nu s-a pronunţat asupra vreunui aspect care să anticipeze soluţia finală sau asupra căruia nu ar mai fi putut reveni, cursul judecăţii nefiind întrerupt, instanţa intrând la aceeaşi dată în pronunţare pe fondul cererii de recurs.
Dispoziţiile art. 282 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc că „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii”, aceste dispoziţii aplicându-se, potrivit art. 299 alin. (1) teza II, în mod corespunzător, şi judecăţii în recurs.
Textul art. 282 alin. (2) din C. proc. civ. consacră regula inadmisibilităţii atacării separate cu apel sau recurs a încheierilor premergătoare, preparatorii, cum este şi cea recurată în acest dosar.
Cum încheierea recurată nu face parte din categoria de excepţie a celor care întrerup cursul judecăţii şi pentru care există dispoziţii procedurale exprese în ceea ce priveşte atacarea lor, rezultă că aceasta urmează regimul juridic comun al tuturor încheierilor premergătoare, care ca regulă, nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de V.R. împotriva încheierii din data de 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3312/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4875/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
