ICCJ. Decizia nr. 3315/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3315/2011
Dosar nr. 113/46/2011
Şedinţa publică de la 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 214/F-CONT din 23 martie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Judeţului Argeş.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit precizării formulate de către reclamant, obiectul cererii de chemare în judecată este suspendarea executării Hotărârii Comisiei Judeţene Argeş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 449 din data de 16 ianuarie 2008, respectiv analizarea legalităţii acesteia şi obligarea pârâtului Prefectul Judeţului Argeş la plata sumei de 50.000 RON cu titlul de daune morale.
Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, plângerile împotriva hotărârilor comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum şi cererile pentru suspendarea executării acestora se soluţionează numai în procedurile speciale reglementate de Legea nr. 18/1991, hotărârile respective neputând fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ, aşa cum a solicitat reclamantul.
Arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare, instanţa de fond a apreciat că, în speţă, reclamantul trebuia să se adreseze cu cererea de suspendare la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.
2.Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 214/F-CONT din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A.D. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., şi susţinând, în esenţă, următoarele:
Susţine recurentul că Hotărârea Comisiei Judeţene Argeş nr. 449 din 16 ianuarie 2008, atacată în cauză, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, constituie un act administrativ de sorginte ministerială, emis de Prefectul Judeţului Argeş, în regim de putere publică, în vederea executării legii şi prin care se încalcă dispoziţiile Legii nr. 247/2005, ceea ce atrage competenţa instanţei de contencios administrativ potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ..
Mai arată recurentul că deşi în raport de conţinutul Hotărârii nr. 449 din 16 ianuarie 2008, cererea formulată îndeplineşte cumulativ condiţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea Contenciosului Administrativ, instanţa de fond în mod greşit nu a manifestat rol activ în vederea cercetării cauzei şi aflării adevărului.
3.Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrative actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
În raport de prevederile art. 5 alin. (2) din Legea Contenciosului Administrativ, nu poate fi atacată şi implicit nu poate fi suspendată în contencios administrative decizia emisă de Comisiei Judeţene Argeş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 449 din data de 16 ianuarie 2008, în condiţiile în care art. 53 şi art. 54 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, stabileşte competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul.
Aşadar, în raport de norma legală mai sus citată şi reţinând caracterul special al procedurii reglementate de Legea nr. 18/2001, care are prioritate faţă de reglementarea generală a contenciosului administrative, nu are relevanţă, sub aspectul stabilirii instanţei competente, natura juridică de act administrative a hotărârii atacate în cauză, condiţii în care vor fi înlăturate toate criticile formulate de recurent sub acest aspect.
În consecinţă, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de cauza juridică invocată, instanţa de fond a conchis în mod corect, asupra inadmisibilităţii cererii cu care a fost investită de către reclamant.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A.D., împotriva sentinţei civile nr. 214/F-CONT din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4875/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4890/2011. Contencios → |
|---|
