ICCJ. Decizia nr. 3337/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3337/2011
Dosar nr. 1923/63/2010/a1
Şedinţa publică din 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1338 din 5 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de SC M. Craiova SA de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din OUG nr. 34/2009.
Totodată, prin aceeaşi hotărâre, s-a respins recursul declarat de SC M. SA Craiova împotriva sentinţei nr. 1487 din 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj, prin care societatea comercială solicita anularea deciziei emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi admiterea deducerii TVA aferente autoturismului achiziţionat la 29 mai 2009.
Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, curtea de apel a reţinut că dispoziţia din ordonanţa de urgenţă a cărei neconstituţionalitate s-a invocat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât la baza hotărârii instanţei de fond au stat prevederile art. 145/1 alin. (1) Cod fiscal potrivit cărora nu se deduce TVA aferentă vehiculelor motorizate destinate exclusiv transportului de persoane.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii constituţionale a formulat recurs în termen legal reclamanta SC M. SA Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că sunt neconstituţionale prevederile art. 40 din OUG nr. 34/2009, potrivit cărora s-a dispus ca dispoziţiile art. 32-34 din ordonanţă să intre în vigoare la data de 1 mai 2009.
În acest sens, reclamanta a arătat că aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, potrivit cărora orice modificare sau completare la codul fiscal intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată.
Reclamanta a precizat că instanţa a reţinut în mod eronat că prevederile legale a căror neconstituţionalitate s-a invocat nu ar avea legătură cu cauza, deşi obiectul litigiului îl constituie chiar dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru autoturismul achiziţionat la 29 mai 2009, drept care a fost limitat de art. 32 pct. 10 din OUG nr. 34/2009 prin introducerea art. 145/1 Cod Fisca.
S-a mai susţinut că dispoziţiile din ordonanţa de urgenţă nu pot modifica implicit prevederile legale cuprinse în art. 4 alin. (2) Cod Fiscal, întrucât ar contraveni legii fundamentale.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa de fond, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 40 din OUG nr. 34/2009, a dispus în mod întemeiat respingerea solicitării.
Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, această autoritate asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului, pronunţându-se numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.
Aşadar, Curtea Constituţională nu poate fi sesizată potrivit art. 29 din aceeaşi lege şi în cazul în care anumite prevederi cuprinse într-un act normativ sunt contrare unei alte reglementări de acelaşi nivel sau de nivel superior.
Or, invocând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din OUG nr. 34/2009, reclamanta le-a criticat ca fiind contrare unor prevederi din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal – art. 4 alin. (2) şi nu dispoziţiilor constituţionale, astfel încât soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către SC M. Craiova SA împotriva deciziei civile nr. 1338 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3330/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3367/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
