ICCJ. Decizia nr. 3367/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3367/2011
Dosar nr. 7550/2/2010
Şedinţa publică din 9 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 716 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată la data de 31 august 2010 reclamantul A.D. a solicitat obligarea pârâtului Secretariatul General al Camerei Deputaţilor să emită ordinul privind pensia de serviciu şi indemnizaţia egală cu 7 salarii brute lunare, prevăzute de Legea privind statutul funcţionarului public parlamentar.
În şedinţa publică din data de 01 februarie 2010, verificându-şi competenţa în temeiul art. 1591 C. proc. civ., Curtea a pus în discuţie din oficiu excepţia de necompetenţă materială şi a reţinut că reclamantul contestă modul de calcul a pensiei.
Din aceste motive a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 19/2000, care stabilesc competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri în sarcina, în primă instanţă, a tribunalului în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluţia instanţei de fond, ca nelegală, întrucât nu este în speţă un litigiu de muncă, nefiind incidente dispoziţiile Legii nr. 19/2000 şi ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, în speţă fiind vorba despre un refuz nejustificat al autorităţii administrative Secretariatul General al Camerei Deputaţilor de a emite un ordin referitor la pensia de serviciu.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Din examinarea acţiunii introductive, rezultă că recurentul-reclamant se plânge instanţei de un refuz al autorităţii administrative de a-i satisface un drept prevăzut de lege.
Din considerentele cererii nu rezultă că reclamantul şi-ar fi manifestat vreo nemulţumire fondată pe dispoziţiile Legii nr. 19/2000, prima instanţă având obligaţia de a califica acţiunea în funcţie de petitul ei şi de precizările pe care reclamantul trebuie să le facă în şedinţa publică.
Curtea de Apel urmează să facă verificări dacă în speţă este vorba despre un refuz nejustificat al unei autorităţi administrative şi atunci în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, instanţa competentă fiind cea de contencios administrativ sau sunt incidente prevederile Legii nr. 19/2000 şi atunci este un litigiu de muncă.
Prima instanţă nu a făcut aceste verificări, indicând doar dispoziţiile legale în baza cărora a dispus declinarea de competenţă, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă se impune casarea cu trimitere a cauzei pentru motivele mai sus invocate.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere solicitările recurentului-reclamant care rezultă din petitul acţiunii sale, urmând ca instanţa să aprecieze în funcţie de actele aflate la dosar şi de precizările recurentului.
Se va admite recursul declarat de A.D., se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei nr. 716 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3337/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3373/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
