ICCJ. Decizia nr. 3328/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3328/2011
Dosar nr. 182/36/2010
Şedinţa publică din 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 234/CA din data de 5 iulie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul S.S. în contradictoriu cu pârâta A.S. România.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă apreciat, în esenţă, că reclamantul nu a invocat vătămarea unui drept subiectiv propriu sau a unui interes privat, situaţie care să justifice obligarea autorităţii publice la efectuarea unei operaţiuni administrative pe motiv de încălcare a unui interes legitim public.
În data de 06 octombrie 2010, reclamantul S.S. a solicitat completarea hotărârii nr. 234/CA/2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, solicitând ca instanţa să se pronunţe şi asupra cererii necontencioase formulate în Dosarul nr. 182/36/2010 având ca obiect introducerea în procesul de standardizare a temelor ce au făcut obiectul Dosarelor 1478/36/2008 şi 2805/36/2008 în vederea constituirii de standarde române cu aplicare obligatorie, prin sistemul instituţionalizat al A.S. România.
Prin sentinţa civilă nr. 376/CA din data de 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa,secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de completare formulată de reclamantul S.S.
Curtea a constatat că prin încheierea interlocutorie pronunţată în Dosarul nr. 182/36/2010 al Curţii de Apel Constanţa, instanţa s-a pronunţat asupra cererii reclamantului de pronunţare a unei hotărâri parţiale în raport de aşa-zisa achiesare a pârâtei la constituirea de standarde române cu aplicarea obligatorie pe temele propuse de reclamant, apreciind că cele exprimate de pârâtă cu ocazia formulării întâmpinării nu reprezintă o achiesare în sens juridic la cererea reclamantului ce consideră necesară aprobarea unor standarde obligatorii pentru capacele de canalizare şi, pe cale de consecinţă, nu se poate reţine cu temei juridic că s-ar impune aplicarea procedurii necontencioase prevăzută de art. 331 C. proc. civ. pentru a se valorifica această „achiesare”.
A mai arătat prima instanţă că procedura necontencioasă nu este una aplicabilă în materia contenciosului administrativ, materie în care reclamantul şi-a plasat cererea de chemare în judecată, cunoscut fiind faptul că această materie este guvernată de anumite norme şi reguli specifice printre care şi dovedirea unei vătămări în drepturi proprii sau a unui interes privat.
Împotriva ambelor sentinţe a declarat recurs reclamantul S.S.
În recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 234/CA din data de 5 iulie 2010 din data de 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, recurentul a arătat că urmează a depune motivele de recurs printr-un memoriu separat.
Examinând actele şi înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu a fost motivat potrivit dispoziţiilor legale şi, în consecinţă, urmează a constata nulitatea acestuia.
Art. 302¹ C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”
Or, din examinarea înscrisurilor depuse, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a motivat recursul formulat împotriva sentinţelor civile nr. 234/CA şi nr. 376/CA a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Înscrisurile depuse nu conţin argumente care ar putea fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 din C. proc. civ.
În cauză nu s-a constatat existenţa unor motive de recurs de ordine publică şi nici nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.
Art. 306 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 302¹, Înalta Curte urmează a constata nul recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant S.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de de S.S. împotriva sentinţei civile nr. 234/CA din data de 5 iulie 2010 şi a sentinţei civile nr. 376/CA din data de 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3318/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3329/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
