ICCJ. Decizia nr. 3355/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3355/2011
Dosar nr. 3276/116/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 3932 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de autoritatea publică pârâtă – M.E. C.T.S. - prin A.N.P.S.T. şi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S. - prin A.N.P.S.T.
În consecinţă, a ost anulat Ordinul nr. 611/2009 emis de M.T.S. şi a fost respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind reintegrarea în funcţia de director al C.S.M. Călăraşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin cererea introductivă, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâtul M.T.S., pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună anularea Ordinului nr. 611/2009 emis de M.E.C.T.S. în baza OUG nr. 37/2009, reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior conform contractului de muncă nr. 69 din 30 noiembrie 2006 şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor OUG nr. 37/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1983 din 15 decembrie 2009, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi obiectul dedus judecăţii, respectiv anularea unui act administrativ emis de o instituţie publică centrală.
Autoritatea publică pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată şi completată prin Legea nr. 362/2007, şi, pe cale de consecinţă, a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Curtea a apreciat, ca neîntemeiată, excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, invocată de autoritatea publică, întrucât potrivit art. 9 alin. (l) şi (4) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept sau interes legitim, prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, poate introduce direct acţiune la instanţa de contencios administrativ însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of., fără a fi nevoie de parcurgerea procedurii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.
Asupra fondului cauzei, instanţa a constatat că primul capăt al acţiunii îl constituie acţiunea în anularea Ordinului nr. 611/2009 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă cu reclamantul din funcţia publică de director-expert sportiv I A la C.S.M. Călăraşi emis în baza OUG nr. 37/2009, declarată ulterior neconstituţională.
Astfel, este de necontestat faptul că Ordinul nr. 611/2009 a fost emis ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, care la art. III alin. (1) a stabilit că „Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de coordonator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum si adjuncţii acesteia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe".
De asemenea, instanţa a constatat că, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009, Curtea Constituţională a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională.
Cum Ordinul nr. 611/2009 a fost emis în baza OUG nr. 37/2009, iar aceasta a fost declarată neconstituţională, ordinul atacat a rămas fără temei legal, fiind lovit astfel de nulitate.
În ceea ce priveşte capătul 2 de cerere, prin care reclamantul a solicitat reîncadrarea în funcţia de director al C.S.M. Călăraşi, instanţa de fond 1-a constatat ca fiind rămas fără obiect, având în vedere că, în cauză, este necontestat că prin Ordinul nr. 1972/2009 emis de ministrul Tineretului şi Sportului, reclamantul a fost numit din nou în funcţia de director coordonator în baza contractului de management anexă la prezentul ordin, urmând, deci, să exercite funcţia de director.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluţia instanţei de fond pe aspectul soluţiei date capătului de cerere privind reîncadrarea sa în funcţia de director al C.S.M. Călăraşi.
Recurentul - reclamant a arătat că a fost numit director al C.S.M. Călăraşi în temeiul OUG nr. 105/2009, pe o perioadă determinată, iar Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 faptul că şi OUG nr. 105/2009 este neconstituţională, motiv pentru care ordinul de numire a sa în funcţia de director al C.S.M. Călăraşi este nul, situaţie în care cererea sa privind reîncadrarea nu este lipsită de obiect, mai ales că prin dispunerea reîncadrării, aceasta ar fi pe durată nedeterminată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul formulat şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că se va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului nr. 611/2009, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reţinut că în cauză ordinul atacat, obiect al acţiunii judiciare, a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (l) şi (11) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, potrivit cărora:
„(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ - teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţionarilor publici şi personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare".
Înalta Curte a reţinut că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, s-a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă (.) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (.)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ - teritoriale.
Totodată, Înalta Curte reţine că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 (publicată în M. Of. nr. 668/6.10.2009) care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative, ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond a apreciat corect că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
Înalta Curte reţine că viciul de neconstituţionalitate al O.U.G nr. 105/2009, este de natură a antrena şi viciul de legalitate al actului administrativ de numire emis în baza acestuia, act care devine inexistent.
În acelaşi sens, Înalta Curte are în vedere şi considerentele Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituţionalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi nr. 1629 din 3 noiembrie 2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative data în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă)".
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a reţinut ca fiind întemeiate criticile formulate de recurent şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul formulat şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că se va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului nr. 611/ 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de C.D. împotriva sentinţei nr. 3932 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că dispune reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului nr. 611/2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3346/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3362/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
