ICCJ. Decizia nr. 3351/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3351/2011
Dosar nr. 112/57/2011
Şedinţa publică din 9 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 67 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii formulată de pârâtul M.A.I. şi a fost admisă excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din ordinul nr. 318 din 5 august 2004 invocată de reclamantul P.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin cererea introdusă la secţia contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Alba reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâtul I.J.P. Braşov solicitând obligarea acestuia la plata sporului pentru studii superioare de 25%, începând cu luna februarie 2010, actualizat cu inflaţia.
La termenul din 11 ianuarie 2011, reclamantul a invocat în faţa instanţei de fond excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din ordinul M.A.I. nr. 318 din 05 august 2004, iar Tribunalul constatând că de soluţionarea excepţiei de nelegalitate depinde soluţionarea litigiului pe fond, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate.
Pârâtul M.A.I. prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepţia inadmisibilităţii, întrucât actul atacat a fost emis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi pentru că reclamantul nu indică actul normativ de nivel superior în raport cu care instanţa de judecată să poată verifica eventuala nelegalitate a art. 10 alin. (3) din ordinul M.A.I. nr. 318/2004.
Această excepţie a fost constatată ca nefondată, întrucât potrivit dispoziţiilor art. II şi IV alin. (2) teza a II din Legea nr. 262/2007 „excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 în forma sa iniţială, însă cauzele de nelegalitate vor fi analizate de instanţă prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
S-a reţinut că reclamantul a invocat nelegalitatea prevederilor art. 10 alin. (3) din ordinul M.A.I. nr. 318/2004 în raport cu prevederile OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, lege invocată în preambulul ordinului menţionat, astfel încât şi această apărare a pârâtului a fost respinsă de instanţă ca neîntemeiată.
Examinând pe fond excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 318/2004 în raport cu prevederile OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în vigoare la data emiterii actului normativ atacat, instanţa a constatat că dispoziţiile criticate prevăd că sporul de 25% din salariul de funcţie se acordă numai pentru perioada în care agentul de poliţie îşi desfăşoară activitatea în compartimentul pentru care s-a efectuat analiza cererii, iar în art. 10 alin. (3) din acelaşi ordin se prevede că „la mutarea în alt post procedura pentru acordarea sporului de 25% din salariul de funcţie se reia conform prezentului capitol”.
Alin. (1) al aceluiaşi articol prevede că sporul de 25% se acordă numai pentru perioada în care agentul îşi desfăşoară activitatea în compartimentul pentru care s-a analizat cererea.
La pct. 5 din Nota la Anexa 1 a OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, lege invocată în preambulul OrdinulM.A.I. nr. 318/2004, se prevede că agenţii de poliţie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, beneficiază de un spor de 25% din salariul de funcţie dacă îşi desfăşoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, fără a pune nici o altă condiţie.
Prin urmare, impunerea condiţiei de reevaluare a agentului la momentul schimbării postului, chiar dacă este în cadrul aceluiaşi compartiment care a efectuat odată evaluarea, este nelegală în raport cu prevederile OG nr. 38/2003, care nu impune o asemenea condiţie pentru acordarea în continuare a sporului.
Cum din economia art. 10 alin. (3) rezultă că sporul de 25% nu se mai acordă fără o nouă evaluare, chiar şi în cazul în care mutarea se face pe un alt post care este în acelaşi compartiment care a efectuat anterior analiza cererii, această prevedere este în contradicţie cu prevederile OG nr. 38/2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.A.I., criticând soluţia instanţei de fond.
Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond, arătând, pe de o parte, că aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa în materia controlului de legalitate pe calea excepţiei prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu este admisibilă excepţia de nelegalitate a actelor administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că excepţia de nelegalitate invocată în faţa Tribunalului Alba este neîntemeiată.
Sub acest al doilea aspect, s-a menţionat că reclamantul nu a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată dispoziţiile legale la care raportează nelegalitatea parţială a Ordinului M.A.I. nr. 318/2004, aceste precizări fiind făcute ulterior primei zile de înfăţişare şi, totodată, că dispoziţia în discuţie este în acord cu OG nr. 38/2003.
Examinând cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a admite recursul şi a modifica în parte sentinţa recurată, în limitele celor ce vor fi punctate în continuare:
Deşi corect prezentată abordarea pe care instanţa supremă o are în privinţa controlului de legalitate pe calea incidentală prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a actelor administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a legii, se impune observaţia că în speţă aceasta nu se aplică deoarece nu este vorba de un act administrativ individual.
Ordinul nr. 318 din 5 august 2004 emis de ministrul administraţiei şi interneloreste un act administrativ unilateral cu caracter normativ, dispoziţiile acestuia, enunţate într-o formă generală şi abstractă, adresându-se unei categorii profesionale (funcţionari publici cu statut special).
Argumentul neindicării normei legale cu forţă superioară în raport cu care se apreciază ca nelegal actul administrativ pendinte nu poate fi primit întrucât reclamantul a precizat că OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi al poliţiştilor, în concret pct. 5 din Nota la Anexa I a acestui act normativ.
De altfel instanţa a sesizat în mod corect că dispoziţiile la care este datoare a se raporta sunt cele indicate în preambulul actului administrativ a cărui legalitate parţială o cercetează prin procedura reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În privinţa fondului excepţiei de nelegalitate a art. 10 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 318/2004, instanţa de control judiciar reţine că sunt eronate concluziile primei instanţe şi, ca urmare, că se impune respingerea ca neîntemeiată a acestei excepţii de nelegalitate.
Potrivit pct. 5 din Nota cuprinsă în Anexa I la OG nr. 38/2003 (în forma în vigoare la data emiterii Ordinului M.A.I.): „agenţii de poliţie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, beneficiază de un spor de 25% din salariul de funcţie dacă îşi desfăşoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor”.
Prin norma considerată nelegală de intimatul-reclamant [art. 10 alin. (3) din Ordinul nr. 318/2004] nu se modifică/schimbă sensul prevederii legale citate mai înainte, ministrul administraţiei şi internelor stabilind prin ordin, în temeiul OG nr. 38/2003, criteriile, condiţiile şi situaţiile în care se acordă agenţilor de poliţie sporul de 25% prevăzut de ordonanţă.
În acest context, văzând şi dispoziţiile art. 4(3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de M.A.I. împotriva sentinţei nr. 67 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3350/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3354/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
