ICCJ. Decizia nr. 3356/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3356/2011
Dosar nr. 539/36/2010
Şedinţa publică din 9 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 259/CA din 15 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa , secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea reîntregită a reclamantei SC M.S.F. SRL, prin administrator judiciar M. SPRL în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi în consecinţă s-a anulat Decizia din 25 martie 2010 emisă de M.F.P. – comisia pentru autorizarea operaţiunilor de produse supuse accizelor armonizate şi Decizia nr. 10 din 29 ianuarie 2010 de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal din 27 martie 2007, fiind obligată pârâta la reanalizarea solicitării reclamantei privind corectarea autorizaţiei de antrepozit fiscal din 27 martie 2007.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că:
Prin Decizia nr. 010 din 29 ianuarie 2010 emisă de comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul M.F.P. – A.N.A.F. s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal din 27 martie 2007 emisă în favoarea SC M.S.F. SRL, pentru încălcarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, iar plângerea prealabilă formulată de către reclamantă, în temeiul art. 185 alin. (6) din Cod Fiscalşi art. 15 din ordinul M.F. nr. 1499/2009 în referire la art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă de aceeaşi instituţie prin Decizia din 25 martie 2010.
La datele de 14 şi 15 octombrie 2009, urmare a unor verificări ale organelor abilitate legal de control, respectiv Garda Financiară şi Autoritatea Vamală, au fost încheiate 2 procese-verbale cu concluzii contradictorii, iar pârâtul a procedat nelegal la revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal în baza propunerii de revocare transmisă de Garda Financiară , secţia Constanţa prin Decizia din 29 ianuarie 2010.
În procesul-verbal din 19 octombrie 2009, încheiat de inspectorii din cadrul D.J.A.O.V. Constanţa – biroul autorizări, urmare a controlului din data de 15 octombrie 2009, s-a consemnat că reclamanta „respectă condiţiile iniţiale de autorizare conform art. 180 şi 183 din Legea nr. 571/2003 privind Cod Fiscal”, menţionându-se că nu sunt elemente pentru suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal de depozitare la sediul social/punctul de lucru al SC M.S.F. SRL situat în Constanţa, staţia de carburanţi – D.P.
S-a constatat că dispoziţiile legale nu au fost respectate în luarea măsurii de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal prin Decizia din 19 ianuarie 2010.
Din actele existente la dosar a rezultat că A.N.A.F. - comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a decis revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal având în vedere exclusiv adresa înregistrată la A.N.A.F., prin care Garda Financiară a transmis o propunere de revocare a autorizaţiei, având în vedere numai verificările efectuate de aceasta.
Prin propunerile acestei din urmă autorităţi nu s-a avut în vedere şi nu s-a explicitat în nici un fel împrejurarea care se impunea în luarea deciziei, că în cauză, în ceea ce o priveşte pe petentă au fost încheiate procesele-verbale din 19 octombrie 2009 în care s-a consemnat de către D.J.A.O.V. Constanţa, biroul autorizări, că, în referire la îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 183 lit. b), c) şi d) din Cod Fiscal, pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la art. 183 lit. c) şi d) din Cod FiscalSC M.S.F. SRL deţine un sistem computerizat de evidenţă a produselor aflate în antrepozit W., conform contractului de utilizare din 31 iulie 2009, program de gestiune stocuri, prin care se asigură evidenţe exacte, actualizate şi securizate pentru emiterea facturilor şi pentru tot ceea ce înseamnă stocuri de produse depozitate, primite sau expediate, inclusiv un sistem de administrare şi contabil corespunzător desfăşurării activităţii de depozitare produse accizabile într-un antrepozit fiscal”.
Aşadar, lipsa evidenţelor scriptice care să susţină că rezultă din actele emise de către Garda Financiară, secţia Constanţa este contrazisă.
Cum este evidentă contradicţie între cele două acte de control la care s-a făcut referire, rezultă că A.N.A.F. – comisia de specialitate a emis Decizia de revocare, atacată, fără a respecta metodologia prevăzută de lege în acest sens.
Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că este lipsit de relevanţă, având în vedere obiectul acţiunii, faptul că societatea se află în procedura insolvenţei şi că pe rolul instanţei este în curs de judecată contestaţia formulată la procesul-verbal de contravenţie încheiat de către Garda Financiară Constanţa.
Întrucât instanţa a dispus anularea măsurii revocării, în cauză, s-a dispus şi obligarea comisiei la reanalizarea solicitării reclamantei de corectare a autorizaţiei de antrepozit fiscal din 27 martie 2007, având în vedere şi împrejurarea că societatea şi-a declarat intenţia de reorganizare şi a păstrat dreptul de administrare constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de ele conform hotărâriidin 16 martie2010 a Tribunalului Constanţa,judecător sindic.
Împotriva sus-menţionatei sentinţei a declarat recurs pârâtul M.F.P.
În sinteză, prin cererea de recurs s-a arătat că intimata-reclamantă nu a combătut prin nici un mijloc de probă constatările Gărzii Financiare deşi sarcina probei îi incumba conform art. 1169 C. civ. şi că este legală concluzia instanţei de fond că aceasta nu şi-a încălcat obligaţiile legale care îi reveneau ca antrepozitar fiscal, în condiţiile în care nu există neconcordanţă între actul D.R.A.O.V. şi actul de control al Gărzii Financiare, ambele acte de control stabilind că s-au încălcat condiţiile de autorizare. La baza deciziei de revocare a autorizaţiei stau concluziile Gărzii Financiare care au fost înglobate într-un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate chiar dacă în urma plângerii contravenţionale formulate de societatea comercială a obţinut la Judecătoria Constanţa suspendarea executării silite a actului de contravenţie, măsură care nu îşi extinde efectele asupra constatărilor privitoare la modul în care îşi îndeplineşte obligaţiile în calitate de antrepozitar fiscal.
În privinţa cererii de completare a autorizaţiei de antrepozit fiscal recurentul a arătat că aceasta nu mai avea obiect deoarece fusese revocată autorizaţia în conformitate cu dispoziţiile legale şi ca atare această cerere nu mai putea face obiectul vreunei analize.
Examinând cauza sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate, soluţia primei instanţe fiind corectă şi legală.
Considerentele sentinţei demonstrează că judecătorul fondului şi-a argumentat concluziile în fapt şi în drept, printr-o raportare precisă la probele administrate şi la legislaţia incidentă în materia dedusă judecăţii.
Constatarea nelegalităţii deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal din 27 martie 2007 şi a deciziei prin care comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a respins contestaţia formulată de societatea reclamantă împotriva celei dintâi decizii (din 29 ianuarie 2010) a avut drept consecinţă anularea ambelor acte administrative contestate.
Susţinerea recurentului că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a aduce probe în dovedirea solicitărilor sale, nesocotind dispoziţiile art. 1169 C. civ., nu se confirmă, observându-se că au fost avute în vedere şi analizate toate actele care au premers măsura de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, dispusă exclusiv pe baza adresei Gărzii Financiare către A.N.V. şi cu ignorarea constatărilor D.J.A.O.V. Constanţa – biroul autorizări, care în urma controlului efectuat la 15 octombrie 2009 a consemnat că societatea reclamantă respectă condiţiile iniţiale de autorizare conform art. 180 şi art. 183 din Legea nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, cu menţiunea că nu sunt elemente de suspendare/revocare/anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal de depozitare la sediul social/punctul de lucru situat în Constanţa, staţia de carburanţi - D.P.
Pe lângă concluziile total contradictorii ale celor două organe de control – Garda Financiară şi A.N.V. – s-a reţinut în mod just că la emiterea deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal nu au fost respectate dispoziţiile HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, [pct. 121 alin. (5)], dispoziţiile ordinului M.F.P. nr. 1499/2009 privind instituirea şi aprobarea componenţei comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acestei comisii (art. 1, 2, 4 şi 5 din regulament – anexa 2 la ordinul nr. 1499/2009).
Întrucât s-a constatat că măsura de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal nu este explicitată, nelămurindu-se care sunt aspectele de natură a înlătura constatările făcute de D.J.A.O.V. Constanţa prin procesul verbal din 19 septembrie 2009, în mod just instanţa de fond nu a primit apărările pârâtului, cu atât mai mult cu cât aceeaşi documentaţie care a stat la baza măsurii contestate este cea care evidenţiază nelegalitatea actului de revocare şi, ca urmare, şi a actului de respingere a contestaţiei împotriva celui de revocare a autorizaţiei în discuţie.
De altfel, aşa cum se poate observa prin cererea de recurs, nu sunt aduse critici concrete soluţiei adoptate de instanţă şi nici nu sunt indicate înscrisurile care ar fi de natură a conduce la o altă concluzie decât cea cuprinsă în sentinţa ce face obiectul controlului judiciar.
În contextul menţionat, nu se poate primi punctul de vedere al autorităţii recurente în sensul că a rămas fără obiect cererea de reanalizare a solicitării societăţii intimate privind corectarea autorizaţiei de antrepozit fiscal din 27 martie 2007, admiterea acestei cereri de către prima instanţă fiind motivată dintr-o dublă perspectivă, mai exact ca o consecinţă a anulării deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal şi avându-se în vedere Încheierea nr. 1746/Com din 16 martie 2010 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, Judecătorul Sindic.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de M.F.P.- comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate prin D.G.F.P. Constanţa împotriva sentinţei nr. 259/CA din 15 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3354/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3361/2011. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
