ICCJ. Decizia nr. 3368/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3368/2011
Dosar nr. 1082/46/2010
Şedinţa publică din 9 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 219/ F-Cont. din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă cererea reclamantului R.V.A. formulată în contradictoriu cu T.C. şi S.R. prin M.F.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că, prin cererea introductivă, petentul a formulat plângere pentru sechestrare de persoană solicitând anularea ordonanţei de reţinere, a mandatului de arestare preventivă, a declaraţiilor de martor şi a altor acte de procedură din dosarul penal de condamnare a sa.
Instanţa de fond sesizată cu cererea introductivă a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, reţinând că obiectul cererii de chemare în judecată nu este supus cenzurii instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.V.A., criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
Recurentul - reclamant a prezentat motivele pentru care se consideră nedreptăţit de instanţă, arătând că aceasta trebuia să citeze cu mandat de aducere pe pârâţi, să-i audieze şi să-i confrunte cu recurentul-reclamant, precum şi să-i amendeze.
A arătat că la termenul din 6 octombrie 2010, instanţa de judecată nu a procedat la audierea sa, aşa cum prevăd dispoziţiile legale şi nu a fost lăsat să-şi susţină cauza, întrucât nu a fost admisă nici cerere de probatorii.
A precizat că a atacat actele false din dosarul penal, dar până în prezent nu s-a dispus nicio cercetare penală şi a solicitat ca, în paralel cu cererea de recurs să fie sesizat Parchetul pentru efectuarea cercetărilor necesare.
Recurentul M.F.P. a criticat încheierea de şedinţă de la data de 17 noiembrie 2010, arătând că prin această hotărâre a fost admisă cererea de acordare a cheltuielilor, reprezentând onorariu avocat din oficiu, fără a fi menţionat faptul că aceste cheltuieli se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat de reclamant, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursul nu a fost timbrat, deşi recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei datorate.
Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. ll din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei şi cu 0,15 lei timbru judiciar conform prevederilor OG nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat de M.F.P., analizând motivele invocate în raport cu încheierea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că problema privind achitarea onorariului de avocat din oficiu este stabilită de lege şi nu trebuie ca instanţa să precizeze prin dispozitivul hotărârii faptul că aceste cheltuieli vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei. Constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a încheierii atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul formulat de R.V.A. împotriva sentinţei nr. 219/ F-Cont. din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Respinge recursul formulat de M.F.P. împotriva încheierii de şedinţă de la data de 17 noiembrie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă în acelaşi dosar ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3366/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3421/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
