ICCJ. Decizia nr. 3366/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3366/2011
Dosar nr. 5753/2/2009
Şedinţa publică de Ia 9 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 2988 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca fiind lipsită de interes acţiunea formulată de reclamanta A.N.F.P. în contradictoriu cu pârâţii C.N.A.S. şi B.A.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea introductivă, reclamanta A.N.F.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.N.A.S. şi B.A.G., constatarea nulităţii de drept a concursului desfăşurat în perioada 6 - 7 mai 2008 pentru ocuparea funcţiei publice de director al D.A.E., precum şi a actului de numire în funcţie a pârâtei B.A.G. şi constatarea nulităţii de drept a concursului desfăşurat în februarie 2004 pentru ocuparea funcţiei publice de consilier juridic, grad profesional asistent din cadrul C.N.A.S.
Analizând actele dosarului, instanţa de primă jurisdicţie a constatat că excepţia privind lipsa de interes în promovarea prezentei acţiuni, invocată de pârâta B.A.G., este întemeiată, întrucât în prezent pârâta nu mai deţine funcţiile atribuite în urma celor două concursuri contestate.
Instanţa a apreciat că în condiţiile de fapt actuale, declararea nulităţii celor două acte de numire nu mai poate produce nicio consecinţă juridică, astfel încât a concluzionat că nu mai există nici un interes pentru promovarea acţiunii de faţă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recursurile formulate de A.N.F.P. şi C.N.A.S., criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta A.N.F.P. a arătat pe larg situaţia de fapt a cauzei, precizând că în mod greşit instanţa a soluţionat cauza pe excepţie, întrucât motivarea instanţei este în dezacord cu dispoziţiile art. 50 din HG nr. 1209/2003 în vigoare la data organizării concursurilor şi care impuneau ca instanţa să se pronunţe asupra motivelor de nulitate a concursurilor invocate de A.N.F.P.
De asemenea, a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, întrucât chiar dacă pârâta nu mai deţine funcţiile obţinute în temeiul concursurilor organizate de instituţia pârâtă, acest lucru nu prezintă relevanţă faţă de obiectul cauzei, întrucât ocuparea funcţiei publice a avut loc ca urmare a fraudării legii.
Recurenta C.N.A.S. a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale.
Recurenta a arătat că instituţia C.N.A.S. a fost indusă în eroare de pârâta B.A. cu privire la îndeplinirea de către aceasta a condiţiei de vechime de minim 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării unei funcţii publice de conducere şi, pe cale de consecinţă, a solicitat reclamantei A.N.F.P. demararea procedurilor necesare anulării concursurilor organizate, având în vedere că pârâta la ambele concursuri a prezentat date nereale, iar comisia de concurs a fost indusă în eroare şi dacă ar fi fost cunoscute datele reale la data concursului ar fi însemnat ne validarea dosarului de concurs al pârâtei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursurilor declarate, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursurile formulate ca nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Criticile formulate de recurente nu pot fi primite de această instanţă de control judiciar, întrucât instanţa de fond a analizat interesul reclamantei în promovarea acţiunii introductive, condiţie indispensabilă pentru promovarea unei acţiuni în justiţie, fără a intra pe fondul cererii introductive.
Condiţia justificării unui interes în activitatea judiciară este recunoscută în mod unanim în literatura juridică română şi străină, precum şi în practica judiciară, ca absolut necesară atât pentru dobândirea calităţii de parte în proces cât şi pentru exerciţiul acţiunii civile.
Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiţie, chiar dacă el nu se corelează cu un drept subiectiv civil şi se analizează atât în persoana celui care formulează acţiunea în justiţie, cât şi în persoana celui care se apără. Interesul constă în folosul practic material sau moral, ori material şi moral, pe care partea îl urmăreşte în judecată. Aşa fiind, justificarea interesului judiciar incumbă în primul rând reclamantului, apreciindu-se din punct de vedere temporal în raport de momentul promovării acţiunii, dar şi pârâtului, în strânsă legătură cu actele procedurale îndeplinite de acesta ca răspuns la cererea reclamantului.
În general, se consideră că interesul de a acţiona în justiţie trebuie să îndeplinească în mod cumulativ mai multe atribute sau condiţii, respectiv să fie legitim, să fie născut şi actual şi să fie personal.
Interesul este legitim atunci când el este în concordanţă cu legea şi cu normele de convieţuire socială, respectiv atunci când pretenţiile formulate izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de dreptul obiectiv şi atunci când dreptul subiectiv pe care se întemeiază este exercitat potrivit cu destinaţia sa economică sau socială.
Interesul trebuie să fie născut şi actual, ceea ce presupune ca el să existe atunci când se declanşează demersul procesual, urmare, de regulă, încălcării unui drept subiectiv, dacă dreptul pretins este actual şi interesul de a acţiona este născut şi actual.
Ori, în cauza dedusă judecăţii interesul reclamantei nu mai este actual, iar instanţa de fond a apreciat corect această situaţie.
Faptul că intimata - pârâtă a prezentat date nereale şi a indus în eroare comisia de concurs, la data respectivă, nu înseamnă şi justificarea unui interes legitim pentru instituţia recurentă în demararea acţiunii privind anularea concursurilor arătate, întrucât pentru prezentarea de declaraţii nereale, ori de alte înscrisuri care nu corespund realităţii există alte proceduri ce ar fi putut fi declanşate de autorităţile implicate.
Pentru toate aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de A.N.F.P. şi C.N.A.S. împotriva sentinţei nr. 2988 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurentele la plata sumei de 5173,16 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă B.A.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3362/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3368/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
