ICCJ. Decizia nr. 3393/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3393/2011
Dosar nr. 378/32/2010
Şedinţa publică din 10 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primul ciclu procesual
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Neamţ, reclamantul C.D.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Medicală a Ministerului Administraţiei şi Internelor Bucureşti, să se constate nulitatea Dispoziţiei nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009, emisă de directorul general al Direcţiei Generale Medicale din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi reîncadrarea sa în funcţia de medic specialist şef la Centrul Medical Judeţean Neamţ, cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor şi a celorlalte drepturi băneşti până la revenirea sa efectivă în funcţia avută.
Reclamantul a arătat, în motivarea acţiunii, că prin dispoziţia nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008 a fost promovat şi încadrat în funcţia de medic specialist Şef Centru Medical Judeţean Neamţ, iar în luna ianuarie 2009, în timp ce se afla în concediu medical, a fost informat că dispoziţia menţionată a fost anulată prin actul decizional contestat, care însă nu i-a fost comunicat niciodată, motiv pentru care dispoziţia nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009 este lovită de nulitate absolută, fiind emisă în perioada în care se afla în concediu medical şi nefiindu-i comunicată.
Ulterior, la termenul din data de 30 octombrie 2009, reclamantul C.D.P. a renunţat la capătul de cerere privind reîncadrarea sa în funcţia de medic specialist - Şef Centru Medical Judeţean, solicitând plata drepturilor băneşti cuvenite pentru lunile ianuarie, februarie şi martie 2009, aferente funcţiei de Şef Centru Medical.
Pârâta Direcţia Medicală a Ministerului Administraţiei şi Internelor Bucureşti a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acţiunii, arătând că prin dispoziţia nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008, reclamantul a fost împuternicit administrativ, pentru o perioadă determinată, de către conducerea Centrului Medical Judeţean Neamţ, să ţină locul medicului care era la conducerea centrului medical, dar la data emiterii dispoziţiei nu s-a cunoscut faptul că C.D.P. era în concediu medical.
Totodată , pârâta a mai arătat că această dispoziţie a fost revocată la momentul în care s-a aflat despre faptul că reclamantul este în imposibilitatea de a se prezenta la serviciu şi mai mult decât atât, raporturile de serviciu ale contestatorului au încetat cu data de 29 aprilie 2009, fiind clasat medical prin Decizia medicală nr. 958/4 din 14 aprilie 2009, eliberată de către Spitalul Militar Iaşi.
Prin Sentinţa civilă nr. 1189 C din 15 decembrie 2009 Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantului C.D.P., ca nefondată.
Recursul formulat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Bacău care, prin Decizia civilă nr. 587 din 12 mai 2010, a casat sentinţa civilă recurată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 115 din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată şi a luat act de renunţarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind reîncadrarea în funcţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin dispoziţia nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008, reclamantul a fost doar împuternicit să îndeplinească atribuţiile de medic specialist-şef Centru Medical Judeţean Neamţ, pe o perioadă determinată de trei luni, această dispoziţie constituind o modificare a raporturilor de serviciu prevăzută în art. 87 alin. (2) lit. e) şi art. 92 din Legea nr. 188/1997, respectiv exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere, realizată prin promovarea temporară a unui funcţionar public care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei.
S-a mai arătat, în considerentele sentinţei atacate, că la data emiterii acestei dispoziţii, raportul se serviciu al reclamantului era suspendat conform art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, incapacitatea temporară de muncă fiind şi motivul anulării dispoziţiei de către emitent prin Dispoziţia nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009.
Referitor la motivul de nulitate al dispoziţiei nr. S/II/9126/29 decembrie 2008 invocat de reclamant, instanţa de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că la data emiterii dispoziţiei s-a aflat în concediu medical pentru a se putea reţine incidenţa dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii, din certificatul medical nr. 65 din 12 ianuarie 2009 rezultând doar că reclamantul a fost internat la Spitalul clinic militar de urgenţă „Dr. Iacob Czihac" Iaşi în perioada 5 ianuarie 2009-12 ianuarie 2009, cu recomandarea unui concediu medical de 21 de zile, însă, dovada punerii în practică a recomandării, respectiv propunerii cuprinse în certificatul medical, nu a fost făcută.
Prima instanţă a constat că certificatul medical nr. 65 din 12 ianuarie 2009, precum şi celelalte depuse de reclamant, respectiv certificatele nr. 1226 din 6 februarie 2009 şi nr. 2076 din 5 martie 2009, au fost eliberate de Preşedintele Comisiei de expertiză medico-militară şi au fost avute în vedere la pensionarea reclamantului prin Decizia nr. 155918 din 10 iunie 2009, motiv pentru care dispoziţiile art. 73 şi art. 74 C. muncii referitoare la dreptul la preaviz şi comunicarea deciziei de concediere nu sunt aplicabile, întrucât actul contestat de reclamant nu constituie o decizie de concediere ori de încetare a raporturilor de serviciu.
În ceea ce priveşte comunicarea dispoziţiei contestate, Curtea de Apel, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 182/2002, a reţinut că această decizie are un regim derogatoriu, fiind calificată secret de serviciu.
2. Recursul reclamantului
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul C.D.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a încadra în drept motivele de recurs.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond l-a privat de dreptul de apărare şi nu s-a pronunţat asupra cererii de desecretizare a fişei personale de carieră, relevantă pentru dovedirea împrejurării că începând cu anul 2002 a fost numit, pe perioadă nedeterminată, în funcţia de şef al centrului medical, aşa cum rezultă din ordinul nr. S/38 din 19 ianuarie 2002 al Directorului Direcţiei Medicale a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
A mai arătat că numirea sa în funcţia de şef al centrului medical nu putea înceta de drept în perioada concediului de boală, având în vedere dispoziţiile art. 5 şi art. 35 din Legea nr. 188/1999 şi art. 28 lit. f) din Legea nr. 360/2002, raţionamentul instanţei fiind, în această privinţă, greşit, după cu, eronat este reţinut şi considerentul că intimata nu ar fi cunoscut situaţia în momentul numirii în funcţie.
În fine, a invocat caracterul contradictoriu al concluziilor la care a ajuns instanţa cu privire la durata concediului medical, actele medicale demonstrând că în perioada 13 ianuarie 2009 – 2 februarie 2009 se afla în concediu de boală, ordinul emis în data de 14 ianuarie 2009 fiind lovit de nulitate, în temeiul art. 5 şi art. 35 din Legea nr. 188/1999 şi art. 29 lit. f) din Legea nr. 360/2002, care nu pot fi interpretate în defavoarea funcţionarului public.
În dovedirea susţinerii sale, recurentul-reclamant a depus la dosar copiile următoarelor înscrisuri: carnetul medical, procesul verbal de I.T.M. nr. 917259 din 1 martie 2009, întocmit de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia generală medicală, Centrul Medical Judeţean Neamţ şi nota de absenţe nr. 917259 din 17 martie 2009 (acte aflate şi la dosarul curţii de apel, filele 21-30).
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ supus controlului instanţei de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este dispoziţia nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009, prin care Directorul General al Direcţiei Generale Medicale a dispus anularea dispoziţiei nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008, prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2009, recurentul-reclamant fusese împuternicit să îndeplinească atribuţiile funcţiei de şef al Centrului medical judeţean Neamţ, pe o perioadă de trei luni.
La emiterea dispoziţiei nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009 a fost avută în vedere adresa nr. S/91 9004 din 13 ianuarie 2009 a Centrului Medical Neamţ, prin care Direcţia Generală Medicală a fost înştiinţată despre împrejurarea că recurentul-reclamant se afla în concediu medical din data de 17 decembrie 2008, în perioada 5 ianuarie 2009 – 12 ianuarie 2009, fusese reiterat în spital şi în continuare i se recomandă concediu medical şi tratament medicamentos pe o perioadă de 21 de zile, până la 2 februarie 2009.
Cu procesul-verbal de I.T.M. nr. 917259 din 17 martie 2009, s-a făcut dovada că perioada de concediu de boală s-a prelungit, la data de 17 martie 2009 însumând 90 de zile.
Instanţa de fond a făcut o analiză corectă a naturii juridice şi a efectelor primei dispoziţii, prin prisma prevederilor art. 87 alin. (2) lit. e) şi art. 92 din Legea nr. 188/1999, la data la care recurentul-reclamant a fost împuternicit să exercite temporar funcţia de conducere, raportul său de serviciu fiind suspendat, potrivit art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999.
Înlăturarea considerentelor legate de lipsa unei dovezi privind concediul medical existent la data emiterii dispoziţiei nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009, aspect lămurit prin proba cu înscrisuri administrată în cauză, nu este de natură să conducă la reformarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, pentru că dispoziţia respectivă nu are natura juridică a unui act de încetare sau de modificare a raportului de serviciu, pentru a fi supusă exigenţelor art. 36 din Legea nr. 188/1999 şi art. 28 lit. f) din Legea nr. 360/2002.
Deşi autoritatea emitentă a folosit, în cuprinsul dispoziţiei din 14 ianuarie 2009, verbul „a anula", dispoziţia respectivă are natura unui act de revocare a dispoziţiei anterioare de împuternicire temporară în funcţia de conducere, act administrativ care nu-şi produsese efectele, de vreme ce destinatarul lui se afla în concediu de boală, raportul de serviciu fiind suspendat. Situaţia medicală a recurentului – reclamant şi suspendarea prelungită a raportului de serviciu conferă consistenţă apărărilor intimatei-pârâte, în sensul că „revenirea" asupra măsurii dispuse prin dispoziţia nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008 a fost justificată prin faptul că acesta nu putea exercita efectiv atribuţiile specifice funcţiei de conducere cu care fusese împuternicit temporar , instanţa de control judiciar reţinând, în raport cu această împrejurare, că în speţă nu poate fi vorba despre o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere ori un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, fiind păstrat echilibrul rezonabil între interesul public al bunei desfăşurări a activităţii Centrului medial şi drepturile şi interesele legitime ale reclamantului.
În ceea ce priveşte critica legată de desecretizarea fişei personale de carieră şi a unui ordin din anul 2002, Înalta Curte constată că această probă era inutilă în raport cu obiectul şi limitele cenzurii judiciare, dispoziţia nr. S/II/11709 din 14 ianuarie 2009, privind în mod expres, aşa cum s-a menţionat anterior, revocarea dispoziţiei nr. S/II/9126 din 29 decembrie 2008.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.D.P. împotriva sentinţei nr. 115 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3384/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3400/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
