ICCJ. Decizia nr. 3413/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3413/2011
Dosar nr. 2450/1/2011
Şedinţa publică din 10 iunie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 48 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.F.I.E. SRL Galaţi, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Galaţi şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea Deciziei nr. 127 din 30 noiembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă şi a înlăturat răspunderea solidară a reclamantei.
2. Decizia instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 1224 din 1 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, împotriva sentinţei nr. 48 din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi şi a modificat sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 149 alin. (9) şi ale art. 28 C. proCod Fiscal la situaţia de fapt, reţinând în mod eronat că la data înfiinţării popririi şi ulterior acestei date, intimata-reclamantă nu avea datorii faţă de debitoare, astfel că în cauză, nu ar fi întrunite condiţiile generale ale angajării răspunderii solidare prevăzute de art. 27 C. proCod Fiscal
S-a mai arătat în considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de recurs, că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că Decizia nr. 127 din 20 noiembrie 2008 privind stabilirea răspunderii solidare a intimatei-reclamante este legală, neexistând motive pentru anularea acesteia, întrucât deşi iniţial, intimata - reclamantă a comunicat organelor fiscale faptul că nu datorează sume de bani către SC P.T. SRL ulterior, urmare a controlului fiscal efectuat, a rezultat că în perioada iunie 2007- iulie 2008, aceasta a efectuat plăţi direct către debitoare în sumă totală de 2.595.828,26 lei fără a respecta dispoziţia de înfiinţare a popririi.
De asemenea, instanţa de control judiciar a reţinut că rezultatele controlului fiscal sunt confirmate şi prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, în care se reţine că toate plăţile intimatei-reclamante având ca obiect decontarea prestaţiilor efectuate de către SC P.T. SRL Galaţi, în baza contractului de colaborare nr. 506 din 1 iulie 2006 prelungit şi neîntrerupt conform dispoziţiilor art. 92 din Legea insolvenţei nr. 85/2006 - au fost efectuate cu ignorarea popririlor înfiinţate.
3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare SC G.F.I.E. SRL Galaţi, invocând prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, contestatoarea a arătat că citarea sa pentru termenul când s-a judecat pricina nu a fost legală, pentru că programul de funcţionare al societăţii este între orele 7-17 şi în acest interval de timp există persoane angajate care primesc corespondenţa în condiţiile legii, astfel că, dacă ar fi fost citată cu motivele de recurs, reprezentanţii societăţii ar fi luat cunoştinţă de documentele transmise.
De asemenea, a arătat că pe actele de procedură efectuate nu se regăsesc menţiuni din care să rezulte că înmânarea citaţiei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 91 C. proc. civ.
Ulterior, prin notele scrise depuse la dosar la data de 6 iunie 2011, contestatoarea a precizat că citaţia pentru recurs a fost primită de o persoană care a fost angajată numai pentru o perioadă scurtă de timp, între 29 aprilie 2010 şi 13 decembrie 2010, nu avea calitatea de persoană însărcinată cu primirea corespondenţei şi nu a înmânat actele de procedură reprezentantului societăţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
1. Argumente de fapt şi de drept relevant.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prevedere legală pe care s-a întemeiat calea de atac exercitată în cauză, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii.
Constatarea legalităţii sau nelegalităţii procedurii de citare se face de către instanţă în raport cu dispoziţiile art. 100 C. proc. civ., referitoare la menţiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul – verbal întocmit de persoana însărcinată cu înmânarea actului de procedură.
În speţă, citaţia pentru termenul de judecată a recursului a fost efectuată la data de 3 iulie 2010, la sediul indicat în dosarul de fond, şi a fost înmânată unei persoane (N.S.A.) care a semnat dovada de citare, şi-a trecut calitatea în care a primit actul – aceea de contabil al societăţii - şi a menţionat seria şi numărul cărţii de identitate, fiind respectate toate cerinţele prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, în art. 100 alin. (1) pct. 1, 2, 4 ,5, 7 şi 8 C. proc. civ.
Faptul că persoana respectivă a fost angajată numai o anumită perioadă de timp sau că, dintr-un motiv neimputabil instanţei, reprezentantul legal al contestatoarei nu a luat cunoştinţă de citaţia respectivă şi de copia motivelor de recurs anexate , nu afectează legalitatea procedurii de citare, pentru a face incident motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ.
Contestatoarea a susţinut că persoana respectivă nu avea calitatea de persoană însărcinată cu primirea corespondenţei, dar nu a făcut vreo dovadă că o altă persoană ar fi avut aceste atribuţii iar la dosarul de fond, care a parcurs mai multe termene, citaţiile au fost primite, sub semnătură, de persoane cu calităţi diferite (contabil – filele 19,30; administrator – filele 62,68,73; consilier juridic/jurist – filele 80,225; gestionar – filele 88,97), fără ca vreodată să fi fost invocată neregularitatea procedurii de citare.
Adresa nr. 190 din 23 martie 2011, depusă la dosarul contestaţiei în anulare, prin care administratorul societăţii a împuternicit o persoană pentru primirea corespondenţei, a fost întocmită ulterior pronunţării deciziei atacate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC G.F.I.E. SRL Galaţi împotriva Deciziei nr. 1224 din 1 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3400/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3425/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
