ICCJ. Decizia nr. 3402/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3402/2011
Dosar nr. 11521/2/2009
Şedinţa publică din 10 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Judecata în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul N.M., a solicitat să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 10 iulie 2009, pârâtul N.M. a fost recrutat la data de 27 iunie 1989 de către Inspectoratul Judeţean Alba, în calitate de gazdă a casei de întâlniri „Horea”, iar la aceeaşi dată a semnat şi angajamentul, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a IV-a din OUG nr. 24/2008.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că nu a semnat acel angajament şi a nu a furnizat niciun fel de informaţii care să ducă la îngrădirea în vreun fel a drepturilor sau libertăţilor vreunei persoane.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 2961 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul N.M. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul N.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a IV-a din OUG nr. 24/2008, întrucât pârâtul N.M. a înlesnit activitatea de culegere de informaţii prin punerea voluntară la dispoziţia organelor de Securitate a apartamentului său, împrejurare care rezultă atât din angajamentul scris dat de pârât, cât şi din consemnarea ofiţerului de Securitate, cu ocazia recrutării propriu-zise.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că susţinerile pârâtului privind nesemnarea angajamentului, nu pot fi reţinute, având în vedere că acesta că nu a făcut dovada că nu ar fi scris şi semnat angajamentul din data de 27 iunie 1989 şi că, din raportul de propunere de înregistrare în calitate de gazdă casă de întâlniri rezultă că a fost contactat personal în ziua de 27 iunie 1989, în scopul recrutării sale.
3. Recursul declarat de pârâtul N.M.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul N.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-pârât, prin motivele de recurs critică sentinţa pentru nelegalitate şi susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente, hotărând în baza unui probatoriu incomplet, solicitând în dovedirea recursului proba cu înscrisuri, martori şi expertiza grafologică.
Arată în dezvoltarea motivelor de recurs că instanţa de fond a constatat calitatea sa de colaborator al securităţii în condiţiile în care din cuprinsul actelor depuse la dosar reiese fără putinţă de tăgadă faptul că nu a avut cum să semneze personal angajamentul depus la dosar, deoarece în acea perioadă nu se afla în Alba Iulia, interpretând în mod greşit probatoriul administrat în cauză şi fără să aibă în vedere apărările formulate prin întâmpinare şi faptul că a contestat semnătura de pe angajament.
4. Procedura în faţa instanţei de recurs
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse adeverinţele eliberate de M.Ap.N., U.M. la 31 mai 2010 şi respectiv la 16 martie 2011, din care rezultă că recurentul-pârât a fost încorporat la U.M. Oradea la 27 septembrie 1988, iar la 30 ianuarie 1990 a fost trecut în rezervă, precum şi perioadele de permisie şi concediu.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate de recurente, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Argumente de fapt şi de drept relevante
C.N.S.A.S. a solicitat instanţei de contencios administrativ, constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul N.M., candidat la funcţia de primar al loc. Horea, judeţul Alba, şi verificat din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
În cuprinsul acţiunii s-a motivat că pârâtul a fost recrutat la data de 27 iunie 1989, în calitate de gazdă a casei de întâlniri „Horea”, la aceeaşi dată semnând un angajament.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06 mai 2010, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, arătând că nu a semnat şi nici nu a scris un angajament cu Securitatea la acea dată fiind în desfăşurarea stagiului militar în localitatea Oradea, nu a fost contactat personal de vreun lucrător al Securităţii în vederea colaborării cu Securitatea şi că la data consemnată în cuprinsul notei de constatare din 10 iulie 2009 nu s-a aflat în permisie.
Mai mult, se relevă şi contradicţia existentă între datele în care ar fi fost semnat angajamentul, consemnate pe înscrisul denumit angajament şi nota de constatare menţionată.
Se prevalează în apărare şi de faptul că la dosarul cauzei nu există nicio notă scrisă de acesta, nu a semnat şi nici nu a dat informaţii în scris către Securitate.
În apărare, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiza grafologică.
Este adevărat că faţă de cuprinsul adeverinţei eliberată de unitatea militară unde a efectuat stagiul militar, pârâtul a arătat că nu mai insistă cu cererea sa privind efectuarea expertizei grafologice, contestând în continuare scrisul şi semnătura de pe angajamentul reţinut că ar aparţine acestuia pentru colaborarea cu Securitatea.
Prima instanţă reţine că apărările pârâtului nu pot fi reţinute, având în vedere faptul că nu a făcut dovada că ar fi scris şi semnat angajamentul din data de 27 iunie 1989, fără însă a se face referire şi la adeverinţa depusă la dosar din care rezultă că în acea perioadă pârâtul nu s-a aflat în permise de la unitatea militară din Oradea unde era încorporat şi nici la conţinutul raportului de recrutare unde consemnează că acesta îşi satisface serviciul militar la o unitate militară din Bucureşti.
În raport de aceste divergenţe existente în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, de apărarea pârâtului care a contestat în totalitate colaborarea sa cu organele de Securitate, că a semnat angajamentul, la data când figura că se află în desfăşurarea stagiului militar, Înalta Curte apreciază, că în cauză se impunea efectuarea unei expertize grafologice, care să clarifice aspectele contestate de pârât.
Pentru a se preveni orice greşeală în aflarea adevărului în cauză, în baza rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ., prima instanţă avea îndatorirea să pună în discuţia părţilor şi să dispună în considerarea acestui principiu, efectuarea unei expertize judiciare, chiar dacă pârâtul în lipsa unui apărător calificat a avut o apărare ezitantă, pentru a cunoaşte şi părerea unor specialişti în domeniu şi lămurirea acestor împrejurări de fapt în condiţiile art. 201 C. proc. civ.
Hotărând în baza unui probatoriu incomplet, fără a stabili în mod neechivoc adevărul în cauză, hotărârea primei instanţe se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea probatoriului şi respectarea dublului grad de jurisdicţie.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va proceda la administrarea probei cu expertizarea scrisului şi semnăturii angajamentului depus la dosar, conform art. 129, art. 169 şi art. 201 C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Aşa fiind, în temeiul art. 313 teza I C. proc. civ., sentinţa atacată va fi casată şi trimisă cauza la aceeaşi instanţă, spre rejudecare cu aplicarea art. 315 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.M. împotriva sentinţei nr. 2961 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3401/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3414/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
