ICCJ. Decizia nr. 3433/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3433/2011
Dosar nr. 6531/2/2010
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4066 din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.C.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, şi a obligat pârâta la emiterea titlului de plată şi la plata despăgubirilor băneşti în numerar, în sumă de 268.253 RON către reclamant. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin dispoziţia nr. 384 din 29 ianuarie 2003 emisă de Primăria mun. Brăila s-a propus acordarea de despăgubiri în numerar către reclamant, pentru imobilul situat în Brăila, compus din teren în suprafaţă de 1.050 m.p.
În urma memoriului formulat de reclamant şi înregistrat sub nr. 721849/2007, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor îi comunică acestuia, prin adresa din 26 februarie 2009 încuviinţarea cererii de soluţionare cu prioritate a Dosarului nr. 9571/CC1, dosar ce urma a fi analizat şi înaintat evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Cu toate acestea, reclamantul s-a aflat în situaţia de a se adresa unei autorităţi judecătoreşti, respectiv Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru constatarea refuzului autorităţii publice de a soluţiona cererea sa, astfel că prin sentinţa nr. 2 din 06 ianuarie 2009 aceasta a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri.
Ulterior pronunţării acestei sentinţe, s-a procedat la numirea unui evaluator, întocmindu-se, la data de 17 februarie 2009, raport sintetic de evaluare, prin care s-a stabilit valoarea de piaţă a imobilului la suma de 268.253 RON.
La data de 29 aprilie 2009 s-a emis Decizia nr. 4951, respectiv titlul de despăgubire în favoarea reclamantului în cuantum de 268.253 RON.
De la acea dată, reclamantul s-a adresat în repetate rânduri Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în vederea emiterii titlului de plată şi a plăţii efective a despăgubirilor, astfel cum rezultă din memoriile din 03 decembrie 2009, din 08 februarie 2010, din 14 aprilie 2010 şi din 26 mai 2010, arătând că starea sa de sănătate, dovedită prin acte medicale, îi conferă dreptul la soluţionarea cu prioritate a cererii sale, potrivit art. 182.5 din HG nr. 128/2008.
De altfel, reţine instanţa de fond, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a confirmat prin adresele din 12 octombrie 2007 şi, respectiv din 26 februarie 2008 faptul că starea sănătăţii reclamantului, dovedită prin actele medicale depuse îi conferă prioritate în soluţionarea cererii sale.
Totodată, prima instanţă constată că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţiile stipulate prin HG nr. 128/2008 de modificare a normelor de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, formulând cererea de opţiune din 30 iulie 2009, prin care a solicitat plata sumei de 268.253 RON.
Instanţa de fond a reţinut că excepţia prematurităţii cererii, invocată de pârâtă, este neîntemeiată, în raport cu pct. 182.5 din HG nr. 128/2008, care conferă reclamantului prioritate în solicitarea şi soluţionarea cererii de emitere cu prioritate a titlurilor de plată şi cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; de asemenea, a invocat Decizia nr. 4640 din 27 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, se arată în considerentele sentinţei atacate, reclamantul a efectuat în procedura administrativă toate demersurile în vederea obţinerii plăţii efective a despăgubirilor, respectiv a emiterii titlului de plată, confruntându-se cu refuzul autorităţii administrative de soluţionare favorabilă a cererii sale.
Pe de o parte, reţine instanţa de fond, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor confirmă prioritatea reclamantului în soluţionarea cererii sale, determinată de starea precară a sănătăţii sale, însă, pe de altă parte, refuză acordarea efectivă a despăgubirilor invocând necesitatea respectării odinii înregistrării cererilor de opţiune, precum şi condiţionarea de existenţa disponibilităţilor financiare, conform pct. 182.4 din HG nr. 128/2008 coroborat cu art. 182 – Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Or, se arată în considerentele sentinţei recurate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în mod constant, în jurisprudenţa sa (de la cauza Străin c. României, până la cauza pilot Maria Atanasiu şi alţii c. României), că procedura de acordare a despăgubirilor este ineficientă din cauza absenţei despăgubirilor şi a incertitudinii cu privire la data la care ar urma să fie plătite, precum şi cuantumul acestora, neexistând elemente certe din care să rezulte existenţa unei reale despăgubiri, faţă de data la care se stipulează cuantumul acestora şi data (incertă) la care vor fi plătite.
Mai mult, reţine instanţa de fond, adoptarea OUG nr. 62/2010, intrată în vigoare la data de 30 iunie 2010, prin care se suspendă emiterea titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani, confirmă, încă o dată, lipsa de disponibilitate a Statului Român de a efectua o reparaţie echitabilă în favoarea unei persoane deja lipsită o perioadă considerabilă de timp de un bun ce i-a aparţinut la un moment dat.
În consecinţă, arată prima instanţă, în respectarea principiului subsidiarităţii, conform căruia judecătorul intern este primul chemat să aplice dispoziţiile convenţionale şi jurisprudenţa Curţii, se va constata ineficienţa mecanismului de despăgubire ce îl lipseşte pe reclamant de dreptul său de a beneficia în timp util de despăgubirile aferente bunului.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs autoritatea pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. pârâta a arătat în esenţă următoarele:
- Sentinţa de fond este netemeinică şi nelegală pentru că emiterea titlului de plată şi plata efectivă a despăgubirilor se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Legea nr. 247/2005 – Titlul VII – stabileşte pentru emiterea titlului de plată, termenul de 15 zile de la data disponibilităţii financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opţiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Arată recurenta că ţinând cont de greutăţile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar şi numărul mare al cererilor de restituire, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opţiunile, asigurându-se egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.
S-a mai arătat că până la acest moment s-a realizat plata despăgubirilor până la numărul de opţiune din 29 aprilie 2008, reclamantul având dosarul de opţiune cu nr. 12208 din 30 iulie 2009.
- De asemenea, a mai arătat recurentul că ţinând cont de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform Titlului VII, a fost adoptată OUG nr. 62/2010, care modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire.
Reclamantul-intimat C.C.G. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că solicitarea sa privind plata cu prioritate a despăgubirii este întemeiată de situaţia sa medicală.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează:
Se reţine că la data de 29 aprilie 2009 s-a emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Decizia nr. 4951 reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului în cuantum de 268.253 RON.
Reclamantul-intimat a formulat cererea de opţiune din 30 iulie 2009, prin care a solicitat plata sumei de 268.253 RON.
Prin OUG nr. 62/2010, s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani, de la data intrării în vigoare a legii [art. 3 alin. (1)].
Potrivit alin. (2) şi (3) din art. 3 al OUG nr. 62/2010 se arată modalitatea valorificării titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi anume doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul Proprietatea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă persoanele îndreptăţite la despăgubiri au optat pentru acordarea de titluri de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul Proprietatea. Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul Proprietatea vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzută la alin. (1).
Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală, cu nerespectarea dispoziţiilor prevederilor art. 3 din OUG nr. 62/2010 arătate mai sus.
Fiind suspendată procedura de emitere a titlului de plată şi plata despăgubirilor în numerar, acţiunea reclamantei este neîntemeiată la acest moment, acesta putând urma opţiunile noi oferite de legiuitor.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica sentinţa atacată în sensul că se va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, împotriva sentinţei nr. 4066 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3414/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3446/2011. Contencios → |
|---|
