ICCJ. Decizia nr. 3446/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3446/2011
Dosar nr. 76/42/2011
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 85 din 09 martie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa – Biroul Vamal Constanţa Sud, prin care solicita suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 22 octombrie 2010 emisă de pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată, reprezentând taxe vamale, accize şi TVA, în cuantum de 3.506.623 RON, precum şi a deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 25 octombrie 2010, emisă de aceeaşi pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând accize şi TVA, în cuantum de 4.116.079 RON, precum şi majorări de întârziere şi penalităţi în cuantum de 350.827 RON, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii privind anularea actelor administrative.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 207/2010 emisă de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale – Biroul Vamal Constanţa, s-a constatat în urma expertizării mărfii declarate şi a certificatului de analiză nr. 1252/2010 că reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a importat tutun expandat, procentul de tutun expandat fiind de 96,2%, iar încadrarea tarifară conform dispoziţiilor legale a fost 24031010 sau 2403109000 în conformitate cu regulile de interpretare 1 şi 6, dat fiind rezultatul analizelor de laborator şi modalitatea de prezentare la vămuire.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere prealabilă fără a-i fi fost comunicat un răspuns, solicitând instanţei suspendarea deciziei anterior amintite.
Reţine prima instanţă că, din coroborarea dispoziţiilor art. 14 şi 15 ale Legii nr. 554/2004, rezultă că, pentru suspendarea executării actului administrativ, este necesară întrunirea a două condiţii cumulative, şi anume să existe un caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care să poată fi prevenită prin suspendarea executării.
Apreciază prima instanţă că susţinerile reclamantei nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Condiţia existenţei unui caz bine justificat, se arată în considerentele sentinţei atacate, este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuţie, ceea ce în cazul în speţă nu s-a dovedit.
Arată prima instanţă că susţinerile reclamantei privind greşita încadrare a tutunului expandat la poziţia tarifară 2403109000, la care este inclus tutunul pentru fumat, care poate fi fumat fără a suferi în prealabil o transformare industrială, privesc fondul cauzei, constituind motive de nelegalitate a actului contestat, iar nu un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, pârâta, cu ocazia încadrării tarifare stabilite, a ţinut seamă de faptul că se afla în prezenţa unui import de tutun expandat, aspect menţionat în cuprinsul deciziei nr. 207/2010, însă s-a raportat şi la prevederile Regulamentului C.E.E. nr. 3311/1986 şi la dispoziţiile Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, precum şi la regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat din Convenţia Internaţională privind sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor încheiate la Bruxelles, ratificată prin Legea nr. 98/1996; pârâta nu contestă existenţa produsului tutun expandat, dimpotrivă, precizează expres aceasta conform certificatului de analiză, însă încadrarea tarifară s-a realizat conform textelor de lege precizate expres în decizie, dat fiind că ne aflăm în prezenţa unui import din China căruia i se aplică anumite norme arătate expres, neinfirmate de reclamantă care se prevalează doar de denumirea produsului.
Mai mult decât atât, apreciază prima instanţă, a aprecia că încadrarea tarifară este eronată, astfel cum susţine şi solicită reclamanta, ar presupune practic ca instanţa să se pronunţe asupra fondului cauzei, ceea ce nu este posibil în cadrul acestei acţiuni.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, definită de art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciul material viitor şi previzibil, prima instanţă a reţinut că susţinerile reclamantei privind situaţia economică grea, imposibilitatea întoarcerii executării şi menţinerea locurilor de muncă nu dovedesc prejudiciul material viitor şi previzibil, constituind simple afirmaţii, care nu pot fi considerate ca făcând dovada acestei condiţii, cu atât mai mult cu cât actul administrativ a fost emis încă de la data de 22 octombrie 2010, iar cererea de suspendare a fost formulată la data de 25 ianuarie 2011.
Concluzionează prima instanţă că actele administrativ fiscale se bucură de prezumţia de legalitate, iar suspendarea executării acestora reprezintă o situaţie de excepţie, ce se poate dispune numai cu îndeplinirea strictă şi cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege, a căror existenţă nu a fost dovedită în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, se invocă următoarele aspecte de nelegalitate:
Recurenta consideră îndeplinită condiţia urmare a dovedirii împrejurărilor legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, cum ar fi:
- încadrarea tarifară stabilită de recurentă este corectă şi realizată cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului C.E.E. nr. 2658/87 privind Nomenclatura Tarifară şi Statică şi Tariful Vamal Comun;
- tutunul importat nu poate fi încadrat la poziţia tarifară 2403109000, întrucât nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile prevăzute de Regulament, chiar şi la o analiză sumară a prevederilor Regulamentului;
- analiza de laborator a tutunului importat atestă faptul că tutunul trebuie încadrat la Codul 24.03.99.90, deoarece procentul de tutun expandat este de 97,51% şi pluteşte la suprafaţă în proporţie de cel puţin 80%;
- punctul de vedere al M.A.P.D.R. atestă că încadrarea tarifară stabilită de SC C.T.I.E.C. SRL este corectă şi legală;
- însăşi A.N.V. a confirmat recent legalitatea şi corectitudinea interpretării susţinute de recurentă;
- chiar şi în situaţia în care s-ar fi putut aprecia că tutunul importat de SC C.T.I.E.C. SRL s-ar fi încadrat la o altă secţiune care ar fi presupus plata accizei, intimata nu avea dreptul de a stabili plata suplimentară a accizei deoarece recurenta deţine autorizaţie de antrepozit fiscal, iar tutunul a fost amplasat imediat după import în antrepozit fiscal şi în regim suspensiv de la plata accizelor;
- organele vamale au procedat la efectuarea a două controale vamale de reverificare, cu privire la aceeaşi declaraţie vamală, acelaşi import şi aceeaşi materie impozabilă, încălcând flagrant prevederile imperative ale art. 105 alin. (3) C. proCod Fiscal;
- recurenta a achiziţionat din Polonia în luna decembrie 2010 tutun expandat care a fost încadrat de către autorităţile vamale din Polonia la aceeaşi poziţie tarifară ca cea declarată în România.
Instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire situaţia de fapt, substanţială prin probatoriul administrat, care, coroborată cu temeiurile de drept invocate, conduc la concluzia potrivit căreia asupra deciziei nr. 210/2010 planează o îndoială serioasă.
Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că susţinerile recurentei privesc fondul cauzei.
În privinţa argumentului nelegalităţii reverificării operate de către organele vamale, se arată că putea fi analizat de instanţa de fond fără a intra „pe fondul cauzei”, ci doar prin lecturarea dispoziţiilor art. 105 C. proCod Fiscal
Analiza de laborator s-a efectuat o singură dată, la 22 iulie 2010, prin care se statuează că accizele nu sunt datorate, iar Codul vamal şi celelalte reguli aplicabile erau în vigoare atât la momentul primei verificări, cât şi la momentul operării celei de-a doua.
Este contradictorie motivarea instanţei de fond potrivit căreia la stabilirea poziţiei tarifare de încadrare s-a ţinut seama de faptul că importul s-a realizat din China şi că au fost aplicabile normele în ansamblu şi nu fracţionat.
În realitate, stabilirea poziţiei tarifare nu se realizează pe criteriul provenienţei importului.
Instanţa de fond nu a examinat probele administrate, normele incidente şi argumentele valide expuse rezumându-se la a indica în mod superficial aprecieri insignifiante în raport cu noţiunea de caz bine justificat.
În ceea ce priveşte incidenţa producerii unei pagube, motivarea lacunară a instanţei de fond prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză reflectă netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei pronunţate.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la probatoriul administrat în cauză de recurentă în justificarea iminenţei producerii unei pagube.
Instanţa de fond a anihilat nemotivat validitatea înscrisurilor financiar-contabile depuse în cauză.
Nu există nicio prevedere legală care să impună depunerea cererii de suspendare într-un alt termen decât după introducerea contestaţiei împotriva actului administrativ.
Apărările formulate de intimata Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa – Biroul Vamal Constanţa Sud, în numele şi pe seama A.N.V.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la condiţia existenţei unui caz justificat.
Recurenta-reclamantă s-a referit la motive ce vizează fondul cauzei, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente.
Recurenta nu a făcut dovada producerii pagubei, simplele afirmaţii nu pot fi luate în considerare.
Curtea, în raport de motivele invocate, va aprecia că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de recurs referitor la existenţa unui caz bine justificat.
Pentru dovedirea îndeplinirii primei condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recurenta-reclamantă are obligaţia să argumenteze existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004].
Argumentele legate de legalitatea actului administrativ nu pot fi apreciate pozitiv în cadrul analizei întemeiată pe dispoziţiile art. 14 sus-menţionat.
Corectitudinea încadrării tarifare a produsului făcută de către recurenta-reclamantă reprezintă o analiză pe fondul cauzei.
De asemenea, analizarea prevederilor Regulamentului C.E.E. nr. 2658/87 nu se poate face pe calea sumară a verificării aparenţei actului administrativ, astfel cum sugerează recurenta.
Analiza de laborator a tutunului importat a stabilit încadrarea tarifară 2403109000, astfel încât alte aprecieri nu pot fi analizate decât în cadrul acţiunii de fond.
Punctul de vedere al M.A.P.D.R. nu are relevanţă, deoarece încadrarea tarifară este făcută în final, de A.N.V., prin birourile vamale şi direcţiile vamale competente.
Adresa din 14 octombrie 2010 emisă de A.N.V. nu se referă la obiectul prezentei cauze, are în vedere mai multe produse şi subcategorii de produse.
Înscrisul poate fi valorificat numai coroborat cu alte probe administrate pe fondul cauzei.
În ceea ce priveşte autorizaţia recurentei de antrepozit fiscal pentru mărfurile care au făcut obiectul declaraţiei vamale din 07 iulie 2010, aceasta trebuie să fie expeditor înregistrat pentru deplasarea mărfurilor într-un regim suspensiv de accize, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Orice contestaţii/pretenţii referitoare la autorizaţia de antrepozit fiscal excede analizei pe calea prevederilor art. 14.
Încadrarea efectuată de autorităţile vamale din Polonia pentru un alt import nu poate fi apreciată ca o împrejurare de fapt care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ emis de autorităţile vamale din România.
Reverificarea pe calea inspecţiei fiscale este permisă de dispoziţiile art. 105 alin. (3) teza a II-a C. proCod Fiscal, analiza legalităţii acesteia se poate realiza numai odată cu soluţionarea fondului cauzei, deoarece motivul invocat ţine de însăşi legalitatea actului administrativ.
Faţă de acestea, se constată că motivul de recurs nu este întrunit, instanţa de fond făcând o analiză corectă asupra condiţiei cazului bine justificat.
În ceea ce priveşte iminenţa producerii unei pagube.
În mod temeinic şi legal, judecătorul fondului a apreciat că susţinerile reclamantei sunt simple afirmaţii nedovedite.
Depunerea unor acte financiare contabile nu este suficientă pentru dovedirea prejudiciului material viitor şi previzibil, de unde rezultă că nici cea de-a doua condiţie nu este îndeplinită.
Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL împotriva sentinţei nr. 85 din 09 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3433/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3479/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
