ICCJ. Decizia nr. 3434/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3434/2011
Dosar nr. 2079/33/2010
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a actului privind încadrarea tarifar-vamală a unor produse alcoolice nr. 33899/SLV/TFN din 03 iulie 2008 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia tehnici de vămuire şi tarif vamal, invocată de reclamanta SC P. SA Cluj. Prin aceeaşi încheiere, instanţa de judecată a respins excepţia inadmisibilităţii, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele.
Cu privire la excepţii.
Pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret au calitate procesuală pasivă, în raport cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, care impun citarea părţilor şi a emitentului actului ce face obiect al excepţiei de nelegalitate, precum şi faţă de regula că admiterea excepţiei de nelegalitate trebuie să fie opozabilă tocmai părţilor litigante, de unde necesitatea asigurării contradictorialităţii nu doar cu emitentul actului a cărui nelegalitate este pusă în discuţie, ci şi faţă de părţile procesului de fond.
Excepţia de nelegalitate este admisibilă chiar dacă reclamanta nu a formulat în termen acţiunea în anularea actului de încadrare tarifar vamală ce constituie obiectul excepţiei, întrucât în jurisprudenţa naţională (Decizia nr. 26/2006 a I.C.C.J.) s-a statuat că excepţia de nelegalitate este admisibilă indiferent de faptul că actul în discuţie mai poate fi contestat pe cale directă sau nu, legea nefăcând această distincţie.
Cu privire la excepţia de nelegalitate.
Reclamanta contestă pe calea excepţiei de nelegalitate modalitatea în care a fost făcută încadrarea tarifar vamală, procedura urmată şi lipsa unor certificări specifice din partea unor laboratoare specializate indicate de lege.
În baza autorizaţiei de antrepozit fiscal emisă sub nr. R00012812PP01 la data de 01 ianuarie 2004 şi ulterior reînnoită, reclamanta a fost autorizată să producă, să transforme, să deţină şi să expedieze produse intermediare aşa cum erau acestea definite de art. 172 Cod fiscal în vigoare la acea dată. Odată cu modificările aduse pct. 66 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, prin HG nr. 1579/2007, „antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169-173 Cod Fiscal, care la data de 1 ian. 2008 deţin autorizaţii valabile, au obligaţia de a îndeplini cerinţele prevăzute la alin. (6)1 şi (6)3 ale pct. 8, în ceea ce priveşte obţinerea încadrării pe poziţii şi coduri tarifare a produselor finite efectuate de Autoritatea Naţională a Vămilor, până la 30 aprilie 2008".
Conformându-se acestor dispoziţii legale la data de 08 aprilie 2008 prin cererea 20868, reclamanta a solicitat ANV încadrarea pe poziţii şi coduri tarifare a tuturor produselor pentru care deţinea autorizaţie de antrepozitar fiscal, depunând şi toate documentele necesare obţinerii încadrării tarifare. Prin actul administrativ nr. 33899/SLV/TFN din 03 iulie 2008, a cărei nelegalitate a fost invocată pe calea excepţiei prevăzute de art. 4 din Legea contenciosului administrativ, ANV comunică încadrarea tarifară pentru toate produsele solicitate, aşa încât toate produsele din categoria PRODUSE INTERMEDIARE au fost încadrate tarifar ca BĂUTURI ALCOOLICE SPIRTOASE, din grupa alcoolului etilic.
Prima instanţă reţine, astfel, că Direcţia tehnici vămuire şi tarif vamal din cadrul ANV a procedat la încadrarea tarifar vamală în aplicarea dispoziţiilor legale sus amintite; pentru a efectua această încadrare autoritatea a avut în vedere numai informaţiile puse la dispoziţie de către reclamantă, respectiv reţete de fabricaţie, rapoarte de analiză şi încercări realizate în laboratorul propriu, autorizat, buletine de analiză eliberate de la laboratoare externe autorizate, specificaţii tehnice, instrucţiuni şi scheme tehnologice.
De asemenea, se arată în considerentele încheierii atacate, operaţiunea de încadrare pe poziţii şi coduri tarifare a fost finalizată prin emiterea actului administrativ nr. 33899/SLV/TFN din 03 iulie 2008 şi anexei la acesta conţinând denumirea produsului, concentraţia alcoolică, denumirea comercială, caracteristice fizico-chimice şi organoleptice ale produsului, poziţia/subpoziţia acestuia potrivit Nomenclatorului Combinat, motivarea clasificării.
Procedând la analiza prevederilor cuprinse în pct. 66 din Normele de aplicare a Titlului VII – Accize şi alte taxe speciale, modificate prin HG nr. 1579/2006, în vederea îndeplinirii cerinţelor alin. (6)1 şi (6)3 ale pct. 8 din Norme, care circumscriu limitele în care Autoritatea Naţională a Vămilor urmează să-şi exercite competenţa privind încadrarea tarifară a mărfurilor, prima instanţă reţine că antrepozitarul trebuie să depună la Autoritatea fiscală o documentaţie care să conţină printre altele şi lista de produse ce urmează a fi realizate precum şi compoziţia detaliată a acestora în aşa fel încât să permită încadrarea întruna din grupele accizabile definite la art. 169 – 173 Cod Fiscal; totodată antrepozitarul are obligaţia să obţină de la Autoritatea Naţională a Vămilor încadrarea tarifară a produselor, pe baza analizelor de laborator efectuate de autoritate în laboratoare proprii sau externe autorizate, rezultatele de laborator împreună cu punctul de vedere al autorităţii comunicându-se autorităţii fiscale în vederea completării documentaţiei cerute de autorizare.
De asemenea, reţine prima instanţă, din analiza acestor dispoziţii legale rezultă cu claritate că agenţii economici vor fi autorizaţi de către autoritatea fiscală să fabrice produsele accizabile aşa cum sunt acestea definite de codul fiscal, că încadrarea tarifară se realizează de către Autoritatea Naţională a Vămilor pe baza analizelor de laborator şi că rezultatele analizelor de laborator, codul tarifar atribuit în baza acestora, însoţit de punctul de vedere al Autorităţii Naţionale a Vămilor, vor completa documentaţia necesară autorizării fiscale.
În speţă, însă, se arată în considerentele încheierii recurate, Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia tehnici vămuire şi tarif vamal, nu a procedat la efectuarea analizelor de laborator cerute imperativ de normele legale ci a efectuat încadrarea pe poziţii tarifare exclusiv prin raportare la documentaţiile tehnice depuse de reclamantă, interpretându-le din punct de vedere fizico-chimic şi organoleptic, deşi nu avea atribuţii în acest sens.
Concluzionează prima instanţă că, în absenţa rezultatelor unor analize de laborator proprii, Autoritatea Naţională a Vămilor s-a rezumat, prin actul administrativ contestat, doar la prezentarea punctului de vedere cu privire la încadrarea tarifară a unor produse, ceea ce atrage nelegalitatea actului emis cu nerespectarea condiţiilor legale obligatorii impuse de lege.
Împotriva acestei încheieri, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, în nume propriu şi în reprezentarea Autorităţii Naţionale a Vămilor – Direcţia tehnici de vămuire şi tarif vamal.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ., se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru următoarele aspecte de nelegalitate.
Primul aspect de nelegalitate priveşte cadrul procesul faţă de care a fost admisă excepţia de nelegalitate în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere emitentul adresei contestate pe calea excepţiei de nelegalitate.
Recurenţii Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului arată că, în raport de faptul că nu au calitatea de autoritate publică emitentă în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în cauză nu au calitate procesuală pasivă deoarece adresa contestată din 3 iulie 2008 a fost emisă de pârâta-recurentă Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Tehnici de Vămuire şi Tarif Vamal.
Se arată că în mod nelegal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive fără aţine cont de dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Al doilea aspect de nelegalitate invocat în recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor priveşte respingerea nelegală a excepţiei inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate. Se arată că în cauză au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care adresa contestată pe calea excepţiei de nelegalitate nu reprezintă un act administrativ de care să depindă pe fond legalitatea actelor administrative contestate pe calea acţiunii directe de către reclamanta- intimată, iar această adresă nu a fost contestată pe cale unei acţiuni directe conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Al treilea aspect de nelegalitate invocat în recursul Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj priveşte greşita admitere a excepţiei de nelegalitate în condiţiile în care s-a considerat în mod eronat că era obligatorie efectuarea analizelor de laborator de către autoritatea vamală în privinţa produselor accizabile fabricate de intimata-reclamantă.
Se arată că în cauză nu era obligatorie efectuarea analizelor de laborator deoarece intimata-reclamantă nu se află în perioada de probe tehnologice ca antrepozitar autorizat propus, ci era deja producător autoriza definitiv.
La dosar, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea le apreciază ca fondate, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa recurată fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei de nelegalitate a adresei nr. 33899/SLV/TFN din 3 iulie 2008.
Curtea apreciază că sunt fondate aspectele de nelegalitate invocate în recursurile declarate având ca obiect pe de o parte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte caracterul de act administrativ emis, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi pe de altă parte de motivele pentru care instanţa de fond a apreciat prin soluţia recurată, nelegalitatea adresei contestate pe calea excepţiei de nelegalitate, în raport de motivele invocate de reclamanta-intimată.
Curtea apreciază că adresa contestată din 3 iulie 2008 nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 în sensul că nu a fost emis în regim de puterea publică.
Din cuprinsul actului aflat la fila 88 dosar fond, Curtea constată că adresa a fost emisă ca răspuns la cererea depusă de reclamanta-intimată în calitatea acesteia de antrepozitar fiscal autorizat şi a fost emisă în baza documentaţiei depuse de aceasta, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată şi se referă la încadrarea tarifară a produselor în Nomenclatura Combinată şi nu la stabilirea unei anumite grupe de produse accizabile. Adresa contestată nu a produs efecte juridice prin ea însăşi deoarece ulterior a fost stabilită încadrarea într-una din grupele de produse accizabile definite la art. 169 – 173 din Legea nr. 571/2003 conform adresei din 2 decembrie 2008.
În al doilea rând în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei de nelegalitate. Curtea apreciază că în mod greşit a fost apreciată ca nelegală adresa contestată pe motiv că a fost apreciată ca obligatorie efectuarea analizelor de laborator de către autoritatea vamală în privinţa produselor accizabile fabricate de reclamanta-intimată.
Sub acest considerent reclamanta-intimată a apreciat că adresa este nelegală fiind emisă cu exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Curtea apreciază ca fondată susţinerea din recurs în sensul că în cauză nu există un exces de putere deoarece în cauză nu era obligatorie efectuarea analizelor de laborator. În primul rând pentru că reclamanta-intimată nu se află în perioada de probe tehnologice ca antrepozitar fiscal ci avea calitatea de producător autorizat definitiv şi în al doilea rând cu ocazia demersurilor pentru obţinerea încadrării tarifare, analizele au fost efectuate de intimata-reclamantă în laboratorul propriu şi în Laboratorul Regional pentru Controlul Calităţii şi Igienei Vinului din Blaj, judeţul Alba, analize necontestate de autoritatea vamală.
În ceea ce priveşte motivul de recurs privind cadrul procesual, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 dispunând respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată deoarece a judecat excepţia de nelegalitate în cadrul judecării acţiunii de fond cu citarea părţilor şi a autorităţii emitente, în cadrul procesual fixat de reclamanta-intimată prin cererea de chemare în judecată.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursurile şi va modifica hotărârea atacată din 22 martie 2011 în sensul că va respinge excepţia de nelegalitate a adresei din 3 iulie 2008 pentru considerentele menţionate care privesc pe fond soluţia nelegală recurată prin care a fost admisă excepţia de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, în nume propriu şi în reprezentarea Autorităţii Naţionale a Vămilor – Direcţia tehnici de vămuire şi tarif vamal, împotriva încheierii din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a adresei nr. 33899/SLV/TFN din 3 iulie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3431/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3436/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
