ICCJ. Decizia nr. 3535/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3535/2011
Dosar nr. 630/42/2010
Şedinţa publică de la 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 206 din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de repunere în termen formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia consumatorilor şi a admis excepţia tardivităţii capetelor de cerere privind anularea Ordinelor nr. 89 din 31 martie 2009, 217 din 08 aprilie 2009 şi 230 din 08 aprilie 2009, emise de Preşedintele Autorităţii Naţionale Pentru Protecţia Consumatorilor şi le-a respins ca tardive.
A respins excepţia tardivităţii cererii de anulare a Ordinului nr. 374 din 25 mai 2009 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Pentru Protecţia Consumatorilor şi a anulat acest ordin dispunând reintegrarea reclamantei în funcţia publică deţinută anterior, respectiv Comisar Şef adjunct al C.J.P.C. Prahova - Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Prahova.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data neacordării acestora ca urmare a ordinului anulat, până la data reintegrării.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Sub aspectul excepţiei tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată, prima instanţă a constatat că reclamanta B.V. a solicitat instanţei repunerea în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 cu privire la cererea de anulare a Ordinelor nr. 89 din 31 martie 2009, 217 din 08 aprilie 2009, 230 din 08 aprilie 2009 şi 374 din 25 mai 2009.
A mai constatat că îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin excepţie de la această regulă dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (4) din aceeaşi lege stabilind că acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, atunci când s-a declarat neconstituţionalitatea ordonanţei în altă cauză, în limita unui termen de decădere de 1 an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României.
Raportându-se la aceste texte legale, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a sesizat instanţa cu soluţionarea cererii de anulare a ordinelor la data de 24 iunie 2010, formulând cerere de repunere în termen motivată de faptul că succesiunea actelor normative nu i-a permis să atace în instanţă actele de numire sau de destituire din funcţie.
A reţinut instanţa că potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni de introducere a acţiunii în anularea unui act administrativ individual este unul de prescripţie şi se calculează de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, acesta fiind susceptibil de repunere în termen pentru cauze bine justificate. Or, în speţă reclamanta avea posibilitatea să ceară revocarea ordinelor considerate a-i produce o vătămare drepturilor sale, împrejurarea că actele administrative au fost emise succesiv, neconstituind motive temeinice pentru repunerea în termen , cât timp în această perioadă accesul la justiţie al reclamantei nu a fost îngrădit.
Pe de altă parte, curtea de apel a constatat că a fost depăşit şi termenul de decădere de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel încât a constatat tardive capetele de cerere privind anularea Ordinelor nr. 89 din 31 martie 2009, 217 din 08 aprilie 2009 şi 230 din 08 aprilie 2009.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea Ordinului nr. 274 din 25 mai 2009, instanţa de fond a constatat că acesta a fost introdus în termenul prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, respectiv cel de 1 an de la data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei de declarare ca neconstituţională a O.G. nr. 37/2009, respingând excepţia tardivităţii acestui petit.
Pe fond, a reţinut că Ordinul nr. 374 din 25 mai 2009 a fost emis în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 37/2009 declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, astfel încât în temeiul prevederilor constituţionale, actul administrativ atacat este nelegal.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999 a funcţionarului public, curtea de apel a constatat întemeiate şi capetele de cerere privind reintegrarea reclamantei în funcţia publică deţinută anterior ordinului anulat şi de acordare a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate de care ar fi beneficiat dacă nu intervenea Ordinul nr. 374 din 25 mai 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma dispoziţiilor art. 304 ind. 1 C. proc. civ.
S-a susţinut în esenţă, că instanţa de fond a omis să constate că prin H.G. nr. 284/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, instituţia intrat în proces de reorganizare atât la nivel central, cât şi la nivel teritorial.
S-a mai arătat că funcţia publică de conducere pe care o deţinea reclamanta la momentul emiterii Ordinului nr. 374 din 25 mai 2009 avea caracter temporar, astfel încât şi dacă nu se desfiinţa această funcţie prin O.G. nr. 37/2009, intimata nu îl putea ocupa decât pentru o perioadă de cel mult 6 luni, reintegrarea nemaifiind posibilă.
Se mai susţine că instanţa de fond nu a luat în considerare aspectul potrivit căruia ordinul atacat a fost emis şi în temeiul H.G. nr. 284/2009, care în prezent e abrogată prin H.G. nr. 882/2010 prin care au fost create noi structuri teritoriale cu personalitate juridică, iar organigrama C.J.P.C. Prahova nu mai cuprinde şi postul de comisar şef adjunct.
Recursul este întemeiat.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs şi raportat la dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile formulate de recurenta-pârâtă.
Din analiza actelor dosarului rezultă că reorganizarea autorităţii pârâte a început înainte de intrarea în vigoare a O.G. nr. 37/2009, concret prin H.G. nr. 284/2009, prin care s-a desfiinţat postul de inspector şef adjunct fiind înlocuit cu cel de comisar şef adjunct.
Prin Ordinul nr. 230 din 8 aprilie 2009 al Preşedintelui A.N.P.C., reclamanta a fost promovată temporar pe funcţia publică de conducere de Comisar şef adjunct al CJPC Prahova, până la ocuparea acesteia prin concurs, pentru o perioadă de cel mult 6 luni.
Prin Ordinul nr. 374 din 25 mai 2009 s-a dispus încetarea promovării temporare pe funcţia de comisar şef adjunct, ca urmare a intrării în vigoare a O.G. nr. 37/2009, care a desfiinţat această funcţie, fiind înlocuită cu cea de director coordonator adjunct.
In temeiul O.G. nr. 37/2009 s-a organizat concurs pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct, concurs la care intimata-reclamantă nu a participat, la momentul organizării acestui concurs şi ocupării postului de către o altă persoană încetând şi promovarea temporară a reclamantei dispusă prin Ordinul nr. 230/2009.
În aceste condiţii, Ordinul nr. 374/2009, chiar dacă s-a întemeiat şi pe dispoziţiile O.G. nr. 37/2009, declarate neconstituţionale prin decizia nr. 1257 din 6 noiembrie 2009 a Curţii Constituţionale, nu a vătămat un drept sau interes legitim a reclamantei, deoarece aceasta îl ocupa temporar, iar prin neprezentarea la concursul de director coordonator adjunct a acceptat că a încetat numirea sa temporară pe funcţia de conducere.
Pe de altă parte, faptul că intimata-reclamantă a stat în pasivitate o perioadă destul de mare de timp din momentul publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 (6 noiembrie 2009) şi data introducerii acţiunii (24 iunie 2010) a avut ca efect imposibilitatea obiectivă a reintegrării acesteia pe funcţia de comisa şef adjunct, deoarece prin noul act normativ de reorganizare a A.N.P.C. - H.G. nr. 882/2010, postul de comisar şef adjunct în cadrul CJPC Prahova nu mai există.
In acest context, soluţia de anulare a Ordinului nr. 374 din 25 mai 2009 pronunţată de instanţa de fond este lipsită de orice efect juridic şi aceasta raportat şi la faptul că reclamanta nu a participat la niciun concurs de ocupare a acestei funcţii de conducere pe durată nedeterminată, dreptul său de a ocupa această funcţie fiind proteguit de lege doar până la ocuparea acestei funcţii prin concurs, ceea ce s-a întâmplat, fiind numită o altă persoană.
Prin urmare, nici cererile accesorii privind reintegrarea pe funcţia publică de conducere deţinută anterior şi acordarea despăgubirilor materiale nu sunt întemeiate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei şi în ceea ce priveşte anularea Ordinului nr. 374 din 25 mai 2009 şi a cererilor accesorii privind reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior şi de acordare a despăgubirilor ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, împotriva sentinţei nr. 206 din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge şi capătul e cerere vizând anularea Ordinului nr. 374 din 25 mai 2009 emis de Preşedintele A.N.P.C. şi, în consecinţă, respinge şi cererile de reintegrare în funcţia publică deţinută anterior şi de acordare a despăgubirilor ca neîntemeiate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 349/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 3571/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
