ICCJ. Decizia nr. 3483/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3483/2011
Dosar nr. 227/45/2011
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 227/45 din 16 martie 2011, reclamanta C.M.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, „suspendarea executării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92 din 03 martie 2011, în ceea ce priveşte scoaterea unui post la concurs, la Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ, includerea acestuia în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs şi indisponibilizarea posturilor vacante şi a celor care se vor vacanta prin finalizarea procedurilor de eliberare din funcţie la nivelul tribunalelor şi al curţilor de apel”, pe motiv că aceste masuri încalcă dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 303/2004.
Prin sentinţa nr. 120 din 28 martie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta C.M.L., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, a dispus suspendarea executării hotărârii nr. 92 din 03 martie 2011, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în partea referitoare la scoaterea la concurs a unui post pentru care nu este finalizată procedura de eliberare din funcţie a judecătorului care îl ocupă, repartizat secţiei de contencios administrativ şi fiscal al Curţii de Apel Iaşi, după ce va deveni vacant, la includerea acestui post în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs, precum şi la indisponibilizarea postului ce se va vacanta prin finalizarea procedurii de eliberare din funcţie, la nivelul Curţii de Apel Iaşi, până la data la care instanţa de fond se va pronunţa asupra acţiunii principale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, poate să solicite, după sesizare în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, instanţei competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunţarea instanţei de fond.
Din această perspectivă, Curtea a apreciat că, în mod aparent, hotărârea de a se include posturile pentru care se derulează procedura de eliberare din funcţie nefinalizate în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs nu este în concordanţă cu prevederile art. 43 din Legea nr. 303/2004, care stabilesc că „Promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente”.
Întrucât postul la care se face referire în art. 5 din hotărârea nr. 6 din 10 februarie 2011 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Iaşi, ce urmează a fi repartizat secţiei de contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe, nu este vacant şi nici nu se poate anticipa când se va semna decretul de eliberare din funcţie a respectivei persoane, Curtea a apreciat că faptul scoaterii postului la concurs este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat, în partea privitoare la acest aspect.
S-a mai constatat că, prin faptul scoaterii postului la concurs, fără ca acesta să fie efectiv vacant, sunt blocate totodată şi procedurile administrative iniţiate de reclamantă, prin care se urmăreşte valorificarea drepturilor ce i-au fost recunoscute prin hotărârea nr. 1236 din 09 iulie 2009 a Plenului Consiliului Super al Magistraturii, în condiţiile în care, prin hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007, aceeaşi autoritate publică a recunoscut că „dreptul de a solicita transferul la o instanţă corespunzătoare gradului profesional deţinut s-a născut, în mod valabil, odată cu dobândirea gradului profesional de către judecător”.
Neluarea în considerare a dreptului mai vechi, respectiv a dreptului de a solicita transferul pe baza gradului profesional deja obţinut în baza hotărârii nr. 1236 din 09 iulie 2009, ar putea conduce la aducerea reclamantei în imposibilitatea de a-şi mai valorifica, într-un interval de timp rezonabil, drepturile ce decurg din dobândirea statutului de judecător cu grad de curte de apel, grad obţinut ca urmare a promovării concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii l-a organizat, la data de 31 mai 2009, situaţie de natură a prejudicia interesele profesionale ale acesteia, de o manieră gravă, pentru o perioadă îndelungată de timp, dificil de reparat, în condiţiile în care, în fapt, ea ocupă, ca urmare a delegării, acel post.
Ca atare, Curtea a constatat că în cauza de faţă s-a făcut dovada că, prin includerea postului ce se va vacanta, într-un interval de timp necunoscut, în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs, se aduce atingere dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 şi că astfel sunt afectate, în mod grav şi într-o manieră dificil de reparat, drepturile recunoscute de Consiliul Superior al Magistraturii tuturor celor care au dobândit un grad profesional care le-ar permite să ocupe, prin transfer, un post ce se va vacanta în viitor la instanţa superioară celei în care funcţionează.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică deoarece, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ.
Astfel, în mod greşit s-a reţinut o aparentă încălcare a prevederilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, scoaterea unui post de execuţie la concurs, pentru Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, făcându-se tocmai în baza acestui articol, ca urmare a propunerii de eliberare din funcţie, prin pensionare, a judecător B.G.
Prin hotărârea atacată, Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut decât să-şi exercite atribuţiile ce îi revin pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la necesităţile sistemului judiciar .
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente aceasta nu a fost, în niciun fel, dovedită, reclamanta-intimată exercitându-şi în prezent dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii astfel cum acesta este statuat de art. 41 alin. (1) din Constituţia României. Totodată, recurenta a susţinut că hotărârea atacată a produs efecte juridice, intrând în circuitul civil.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în drept, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004, „Promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente”.
Faţă de prevederile acestui text de lege, în mod corect instanţa de fond a reţinut că există o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ contestat, deoarece a fost scos la concurs un post aflat în curs de vacantare, iar nu vacant, ca urmare a cererii de eliberare din funcţie a judecător B.G.
Totodată, instanţa de fond a argumentat în mod corect condiţia pagubei iminente, reţinându-se că prin hotărârea nr. 1236 din 09 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii i s-a recunoscut reclamantei gradul de judecător de Curte de apel, aceasta având vocaţia să fie transferată de la Tribunal la Curtea de apel, pe postul aflat în curs de vacantare, în măsura în care îndeplineşte şi celelalte condiţii prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului, în sensul că hotărârea nr. 92 din 03 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ar fi intrat în circuitul civil prin faptul că a fost publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi începând cu acest moment curge termenul de înscriere la concurs, această susţinere este nefondată, nefiind create raporturi juridice în alte ramuri de drept, ca urmare a acestui act administrativ.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată de H.M.D., aceasta a fost respinsă, în principiu, de către Înalta Curte, deoarece petenta nu justifică un interes în prezenta cauză ce are ca obiect o măsură provizorie, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi, în plus, respectiva petentă a participat deja la concursul de promovare din 8 mai 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 120 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3479/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3495/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
