ICCJ. Decizia nr. 3437/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3437/2011
Dosar nr. 726/44/2010
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 192 din 16 septembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care solicita să i se facă o nouă evaluare a unui imobil situat în Municipiul Braşov.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului-teren şi construcţie, situat în Municipiul Braşov, iar prin Dispoziţia nr. 1528 din 08 iulie 2003, Primăria Municipiului Braşov a dispus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală.
Împotriva acestei dispoziţii, reclamantul a formulat contestaţie, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma admiterii recursului promovat de acelaşi reclamant, prin Decizia nr. 8890/2005, a admis contestaţia formulată şi a dispus modificarea în parte a Dispoziţiei nr. 1528 din 08 iulie 2003, în sensul acordării de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti.
Dosarul aferent dispoziţiei amintite, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 19340/CC, în vederea soluţionării acestuia potrivit procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Ulterior analizării sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, dosarul înregistrat sub nr. 19340/CC a fost transmis către societatea de evaluatori stabilită în mod aleatoriu de către Comisia Centrală în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Ca urmare a efectuării raportului de evaluare a imobilului solicitat de reclamant, în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, Comisia Centrală a emis, în favoarea reclamantului, Decizia nr. 2394 din 17 iulie 2008 reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 429.075,19 RON, sumă rezultată în urma deducerii despăgubirilor încasate la nivelul anului 1987, în sumă de 66.021 ROL, actualizate cu coeficientul de actualizare, respectiv suma de 38.924.81 RON.
În speţă, s-a constatat că reclamantul a încasat despăgubiri la data preluării abuzive, devenind aplicabile prevederile art. I, alin. (1) din Titlul II al OUG nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia, potrivit cărora pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea.
Reclamantul a valorificat titlul de despăgubire conţinut de Decizia amintită, în condiţiile OUG nr. 81/2007 privind accelerarea acordării despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv; reclamantul a formulat cererea de opţiune nr. 5429 din 21 iulie 2008, în temeiul căreia i-au fost acordate despăgubiri în numerar în 2 tranşe după cum urmează: tranşa I în valoare de 250.000 lei prin ordinul de plată nr. 2847 din 21 octombrie 2009 şi tranşa II în valoarea de 179.075,19 lei prin ordinul de plată nr. 2046 din 22 octombrie 2009.
Autoritatea pârâtă a făcut evaluarea respectând normele legale iar suma de 429.075,19 lei a rezultat în urma evaluării şi a deducerilor despăgubirilor încasate la nivelul anului 1987 şi suma de 66.021 lei actualizată conform indicelui de inflaţie, rezultând duma de 38.924,81 lei.
Ca atare, concluzionează instanţa de fond, reclamantului i s-a făcut o evaluare corectă, cu deducerile aferente, acţiunea acestuia nefiind fondată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul.
Motivele de recurs invocate de recurent conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte cele două evaluări făcute imobilului situat în Municipiul Braşov – zona Centrului Civic.
În concret în motivele de recurs, recurentul arată că în mod nelegal şi nejustificat valoarea imobilului, pentru care s-a stabilit că are dreptul la despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a fost diminuată nelegal cu suma de 30.000 Euro cu ocazia celei de a doua evaluări a imobilului.
Recurentul arată că această sumă a fost însuşită nelegal de intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, iar soţia sa a fost forţată să semneze al doilea raport de evaluare cu privire la un cuantum al despăgubirilor care nu corespunde valorii de circulaţie al imobilului.
La dosar, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe motiv că în cauză au fost respectate dispoziţiile privind valorificarea titlurilor de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar în baza cererii de opţiune din 21 iulie 2008, reclamantul-recurent a încasat, în două tranşe suma în numerar stabilită cu titlu de despăgubire.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Sentinţa atacată, deşi succint motivată este legală în ceea ce priveşte soluţia de respingere dispusă, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cele susţinute în acţiunea formulată la data de 27 mai 2010 şi în motivele de recurs nu pot fi reţinute deoarece pe de o parte, în cauză procedura de despăgubire efectivă a recurentului a fost încheiată la data de 22 octombrie 2009 prin încasarea sumei reprezentând ultima tranşă din despăgubirile necontestate, fiind finalizate procedura specială administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar pe de altă parte cele susţinute de recurent privind fraudarea sa cu o pretinsă sumă de 30.000 Euro şi schimbarea frauduloasă a cererii de opţiune reprezintă aspecte de natură penală care nu pot forma obiectul verificării legalităţii unei proceduri administrative.
Iar în cauză, Curtea constată că au fost respectate de intimată dispoziţiile OUG nr. 81/2007 şi ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind „valorificarea titlurilor de despăgubire", prin încasarea efectivă a despăgubirilor.
Astfel, în cazul supus judecăţii, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului-teren şi construcţie, situat în Municipiul Braşov.
Prin Dispoziţia nr. 1528 din 08 iulie 2003, Primăria Municipiului Braşov a dispus acordarea de măsuri reparatorii sun formă de titluri de valoare nominală.
Împotriva acestei dispoziţii, reclamantul a formulat contestaţie, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma admiterii recursului promovat de acelaşi reclamant, prin Decizia nr. 8890/2005, a admis contestaţia formulată şi a dispus modificarea în parte a Dispoziţiei nr. 1528 din 08 iulie 2003, în sensul acordării de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti.
Dosarul aferent dispoziţiei amintite, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 19340/CC, în vederea soluţionării acestuia potrivit procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Din analiza raportului efectuat de societatea de evaluare desemnată, a rezultat că evaluarea imobilului notificat de reclamant nu s-a realizat în concordanţă cu Standardele Române de Evaluare, ceea ce contravine dispoziţiilor legale cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora evaluarea imobilelor, ce intră sub incidenţă actului normativ, se efectuează în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, motiv pentru care dosarul aferent Dispoziţiei nr. 1528/2003 emisă de Primăria Municipiului Braşov a fost transmis unui alt evaluator, în vederea refacerii raportului de evaluare, potrivit dispoziţiilor legale, la care am făcut referire mai sus.
Ca urmare a efectuării raportului de evaluare a imobilului solicitat de reclamant, în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, Comisia Centrală a emis, în favoarea reclamantului. Decizia nr. 2394 din 17 iulie 2008 reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 429.075,19 RON, sumă rezultată în urma deducerii despăgubirilor încasate la nivelul anului 1987, în sumă de 66.021 ROI., actualizate cu coeficientului de actualizare, respectiv suma de 38.924.81 RON.
Astfel, în speţă, s-a constatat că reclamantul a încasat despăgubiri la data preluării abuzive, devenind aplicabile prevederile legale enunţate mai sus, precum şi dispoziţiile art. I, alin. (1) din Titlul II din OUG nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia, potrivit cărora pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/ dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea.
Mai mult. reclamantul a valorificat titlul de despăgubire conţinut de Decizia amintită, în condiţiile OUG nr. 81/2007 privind accelerarea acordării despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Astfel, reclamantul a formulat cererea de opţiune nr. 5429 din 21 iulie 2008, în temeiul căreia i-au fost acordate despăgubiri în numerar în 2 tranşe după cum urmează:tranşa I în valoare de 250.000 lei prin ordinul de plată nr. 2847 din 21 octombrie 2009 şi tranşa II în valoarea de 179.075,19 Iei prin ordinul de plată nr. 2046 din 22 octombrie 2009.
Faţă de cele expuse mai sus. Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.G. împotriva sentinţei nr. 192 din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3436/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3439/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
