ICCJ. Decizia nr. 3447/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3447/2011
Dosar nr. 43/44/2011
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 77 din 15 martie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC F. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Galaţi, şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 727 din 30 iunie 2010 emisă de autoritatea pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinând, în esenţă, următoarele:
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie însă o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege, respectiv art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestor dispoziţii legale, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) şi ş).
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat şi la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă) instanţa putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
În speţă, reţine prima instanţă, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, se constată că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, se arată în considerentele sentinţei atacate, din concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat în dosarul nr. 5050/P/2010 rezultă că nu s-a stabilit nici un prejudiciu din calcularea, declararea şi virarea impozitelor şi contribuţiilor sociale aferente veniturilor salariale pentru forţa de muncă ce a participat la realizarea manoperei, filele 308-362.
La data de 9 august 2010 se emite titlu executoriu nr. 92485 pentru suma de 696737 lei, deşi in Decizia de impunere nr.727/30 06 2010 emisă de pârâtă, a cărei executare se cere a fi suspendată, stabileşte obligaţii de plată si accesorii in sumă de 761716 lei; mai mult, împotriva deciziei de impunere s-a formulat contestaţie iar prin Decizia nr. 256/2010 s-a decis suspendarea soluţionării contestaţiei pentru obligaţiile fiscale in sumă de 761.716 lei pana la pronunţarea unei soluţii pe latura penală, fiind emis titlu executoriu nr. 92485 din 9 august 2010.
Faţă de cele arătate, prima instanţă constată că sunt indicii de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat, apreciind că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei recurate, este îndeplinită şi cea de a doua condiţie, prevăzută la art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, având în vedere cuantumul considerabil al debitului reţinut în sarcina reclamantei, care în ipoteza executării acesteia anterior examinării legalităţii de către o instanţă competentă ar avea consecinţe greu de înlăturat în activitatea economică a acesteia.
Totodată, reţine prima instanţă, în cauză s-a depus şi o garanţie de 10 000 lei, al cărei cuantum este de natură să asigure acoperirea eventualelor daune suferite de creditor, constituind, în acelaşi timp, o garanţie reală a exercitării cu bună credinţă de către debitor a drepturilor sale procesuale.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi pct. 9 C. proc. civ. iar în motivarea acesteia s-a susţinut în esenţă că instanţa de fond a reţinut în mod eronat ca fiind îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 deşi susţinerile reclamantei-intimate în conţinutul acţiunii formulate nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a reţinut considerente străine de cauză şi nu a făcut minime motivări încălcând dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Totodată, susţine recurenta că principalul aspect de expertiză extrajudiciară efectuat într-un dosar penal la care aceasta nu a fost convocată iar în ceea ce priveşte diferenţa de sume dintre Decizia de impunere nr. 727 din 30 iunie 2010 şi titlul executoriu nr. 92485 din 09 august 2010, apreciază că aceste neconcordanţe sunt determinate de efectuarea unor plăţi de către reclamantă.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Intimata SC F. SRL Galaţi a formulat întâmpinare, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă şi solicitând menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulat, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţin că recursul formulat în cauză este nefondat.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 şi pct. 7 C. proc. civ. se constată că susţinerile recurentei sunt nefondate instanţa de fond reţinând şi motivând sentinţa atacată în raport cu probatoriul administrat în cauză cu respectarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În privinţa aplicării art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a examinat cu atenţie îndeplinirea celor două condiţii cerute de Legea nr. 554/2004 şi a concluzionat corect că se impune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 727 din 30 iunie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi.
Într-adevăr actul administrativ fiscal se bucură de prezumţia de legalitate şi de veridicitate şi este supus regulii executării imediate şi din oficiu, fiind necesar ca pentru înlăturarea acestei reguli, la cererea părţii interesate, instanţa să se raporteze la probatoriul administrat în fiecare caz în parte şi ca acest probatoriu să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate.
Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 întreruperea temporară a efectelor unui act administrativ este o măsură de excepţie ce poate opera numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: existenţa cazului justifica şi prevenirea unei pagube iminente, astfel cum sunt definite de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din actul normativ în discuţie.
În speţă, instanţa a procedat în spiritul textelor legale incidente, raportându-se la probatoriul administrat.
Condiţia existenţei cazului bine justificat a fost considerată îndeplinită întrucât din concluziile raportului de expertiză judiciară în dosarul nr. 5050/P/2010 s-a reţinut că nu a fost stabilit nici un prejudiciu din calcularea declararea şi virarea impozitelor şi a contribuţiilor sociale aferente veniturilor salariale pentru forţa de muncă ce a participat la realizarea manoperei.
Totodată, instanţa de fond a reţinut îndeplinirea acestei condiţii şi din diferenţa existentă între sumele stabilite prin Decizia de impunere a cărei suspendare a executării s-a solicitat şi titlul de impunere emis în baza acesteia.
Şi în privinţa condiţiei pagubei iminente ce s-ar produce prin executarea actului administrativ contestat abordarea judecătorului fondului este corectă faţă de cuantumul considerabil al debitului reţinut în sarcina reclamantei cât şi de iminenţa executării acestuia anterior examinării legalităţii actului atacat şi având în vedere consecinţele greu de înlăturat asupra activităţii economice a acesteia.
Prin raţionamentul său, fără a prejudicia fondul judecătorul fondului a stabilit că împrejurări legate de starea de fapt şi de drept creează îndoieli serioase asupra legalităţii actului a cărei suspendare s-a cerut.
Soluţia pronunţată este în acord cu principiile cuprinse în Recomandarea nr. R(89)8 a Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei către statele membre privind protecţia provizorie în materie de contencios administrativ, potrivit cărora măsurile de protecţie provizorie pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate şi sub condiţia existenţei unui caz prima facie împotriva validităţii actului respectiv.
Astfel fiind, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Galaţi împotriva sentinţei nr. 77 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3442/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3460/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
