ICCJ. Decizia nr. 3466/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3466/2011
Dosar nr. 1175/2/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul N.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă anularea Ordinului nr. 202 din 10 decembrie 2009 prin care s-a dispus încetarea raportului său de muncă, reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior producerii efectelor ordinului, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 10 decembrie 2009 şi momentul integrării efective în muncă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordinul atacat prin care s-a dispus încetarea de drept a raportului de serviciu este nelegal, fiind emis cu nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 18-20 din Legea nr. 329/2009 raportate la considerentele şi dispozitivul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1414/2009.
A mai precizat reclamantul că s-a statuat de Curtea Constituţională că Legea fundamentală stabileşte în mod expres durata mandatului persoanelor care ocupă unele funcţii publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei privind exprimarea opţiunii cu privire la suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării funcţiei, în condiţiile art. 18-20 din Legea nr. 329/2009, este incompatibilă cu dispoziţiile constituţionale.
În plus, a arătat reclamantul că temeiul avut în vedere pentru a dispune măsura încetării raportului de serviciu este contrar normelor constituţionale ce garantează dreptul de proprietate privată (art. 44 din Legea fundamentală), precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, consemnată în Cauza Buchen contra Cehiei (2002).
Prin sentinţa nr. 4278 din 2 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în esenţă următoarele.
Conform Ordinului nr. 202 din 10 decembrie 2009 emis de preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, reclamantului Nicolae Ionel, consilier i parlamentar în cadrul Direcţiei îndrumare, control şi coordonarea filialelor, i-a încetat de drept raportul de serviciu cu Autoritatea Electorală Permanentă.
Ordinul a fost emis în aplicarea prevederilor art. 20, art. 18 alin. (1) şi art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Potrivit acestor prevederi legale, persoanele care sunt pensionari cumularzi la data intrării în vigoare a Cap. IV din Legea nr. 329/2009, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
A mai reţinut Curtea că aceste persoane au avut 15 zile, de la data intrării în vigoare a capitolului IV, pentru a-şi exprima opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Conform art. 20 din lege, neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut, constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă.
Curtea a constatat că pensia netă a reclamantului, stabilită prin Decizia de pensionare nr. 141829 din 05 octombrie 2005 emisă de Casa de pensii a MAI, depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie.
Conform Notei nr. 93931/3 din 17 noiembrie 2009, pârâta a solicitat reclamantului să comunice opţiunea sa cu privire la suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii sau încetarea raporturilor de serviciu cu instituţia. Reclamantul nu şi-a exprimat opţiunea.
Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză considerentele privind categoria de persoane care nu poate fi vizată de Legea nr. 329/2009, avute în vedere de Curtea Constituţională la pronunţarea Deciziei nr. 1414/2009.
Astfel, instanţa de contencios constituţional a reţinut ca prevederile Cap. IV din Legea nr. 329/2009, care instituie măsuri cu privire la regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, nu pot viza persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituţie.
Or, funcţia deţinută de reclamant, aceea de consilier parlamentar, nu face parte din cadrul funcţiilor publice de autoritate pentru care s-a stabilit prin Legea fundamentală o anumită durată a mandatului.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că în mod eronat prima instanţă a considerat că Ordinul nr. 202 din 10 decembrie 2009 a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, întrucât potrivit Anexei nr. 1 din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, funcţia de consilier parlamentar este o funcţie de execuţie din structurile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului căruia nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Cap. IV din Legea nr. 329/2009.
Intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport de legislaţia incidentă în cauză, precum şi de probatoriile administrate în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat şi urmează a fi respins, potrivit art. 312 C. proc. civ., avându-se în vedere următoarele considerente.
Ordinul nr. 202 din 10 decembrie 2009 a fost emis de către preşedintele Autorităţii Electorale Permanente pentru aplicarea prevederilor art. 20, art. 18 alin. (1) şi art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, prin acest ordin încetând de drept raportul de serviciu al recurentului-reclamant cu intimata-pârâtă, dat fiind că deşi a fost încunoştinţat că trebuie să comunice opţiunea sa cu privire la suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii sau încetarea raporturilor de serviciu cu instituţia, recurentul-reclamant nu şi-a îndeplinit această obligaţie de comunicare a opţiunii în termenul legal.
Recurentul-reclamant susţine în continuare, prin motivele de recurs formulate, nelegalitatea ordinului, pe considerentul că dispoziţiile Legii nr. 329/2009 nu s-ar aplica persoanelor care ocupă funcţia de consilier parlamentar, invocând Decizia nr. 1414/2009 a Curţii Constituţionale, conform căreia dispoziţiile Cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt neconstituţionale în măsura în care vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres de Constituţie.
Or, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond în considerentele sentinţei, funcţia deţinută de recurentul-reclamant, aceea de consilier parlamentar nu face parte din categoria funcţiilor publice de autoritate pentru care s-a stabilit, în mod expres prin legea fundamentală o anumită durată a mandatului.
Conform art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 7/2006 invocată de recurent, funcţiile publice parlamentare din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului sunt funcţiile publice în care sunt numite pe durată nedeterminată persoane care desfăşoară activităţile prevăzute de art. 3 de lege, iar raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire.
Aşadar, Ordinul nr. 202 din 10 noiembrie 2009 prin care s-a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale recurentului-reclamant cu intimata-pârâtă, a fost emis cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale în materie, acesta având obligaţia de a-şi exprima opţiunea cu privire la suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii sau încetarea raporturilor de serviciu cu instituţia, dat fiind că pensia netă ce o încasa recurentul depăşea nivelul salariului mediu brut pe economie, respectiv valoarea de 1.693 lei.
Soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, urmează a fi menţinută, iar recursul formulat va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.I. împotriva Sentinţei nr. 4278 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3460/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3496/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
