ICCJ. Decizia nr. 3496/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3496/2011
Dosar nr. 11015/2/2009
Şedinţa publică din 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâta P.H.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, pârâta furnizând informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aşa cum rezultă din actele dosarului, iar acţiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Deşi legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu a solicitat probe în apărare.
Prin Sentinţa civilă nr. 3082 din 23 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta P.H. şi a constatat că pârâta a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în perioada 1986 -1988 pârâta, lector universitar la catedra de limbi germanice din cadrul Universităţii din Timişoara, a furnizat informaţii organelor de Securitate despre o persoană considerată a avea atitudine duşmănoasă faţă de România, iar informările au fost semnate fie cu numele real, fie cu numele conspirativ de persoană de sprijin.
Instanţa de fond a apreciat că, în mod neîndoielnic, informaţiile furnizate de pârâtă au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi libertatea de exprimare, prevăzută de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
În consecinţă, instanţa a apreciat că activitatea pârâtei se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) prima teză din OUG nr. 24/2008, respectiv furnizarea de informaţii despre atitudini potrivnice regimului comunist, ce au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, astfel că, faţă de aceste împrejurări şi văzând dispoziţiile art.11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, a admis acţiunea şi a constatat că pârâta a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta P.H., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât apreciază că în mod greşit i-a fost reţinută calitatea de colaborator a Securităţii.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că numele „Aba" nu este un nume conspirativ, ci este numele folosit de familie şi prieteni la adresa sa.
Se menţionează că nu a semnat niciodată un angajament şi niciuna din informările sale nu este semnată cu numele conspirativ „Aba", ci numai cu numele real.
Recurenta-reclamantă recunoaşte informările făcute despre lectora americană H.L., susţinând că acestea au fost făcute în baza sarcinilor trasate de Rectorat, cu avizul Decanatului, că persoana respectivă ştia despre aceste informări, însă nu a ştiut că acestea sunt importante şi că vor ajunge la organele securităţii.
De asemenea, precizează că îşi reproşează referirea, într-una dintre note, la studenta M.O. şi manifestările acesteia.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Deşi recurenta-reclamantă nu a indicat temeiul legal al recursului, Înalta Curte, apreciază criticile formulate ca fiind circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând recursul în raport de aceste critici, de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În mod corect a interpretat instanţa de fond prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 şi a reţinut că pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este necesar ca acea persoană să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, care să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist ce vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Existenţa angajamentului şi a numelui conspirativ se analizează în cadrul probatoriului administrat, iar ceea ce poate fi reţinut din notele depuse la dosar, sunt doar informaţiile ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
În cazul constatării calităţii de colaborator al Securităţii sunt relevante acele informaţii ce se subscriu prevederilor art. 2 lit. b) sus menţionat.
Chiar şi o singură informaţie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, este suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii.
Notele reţinute de instanţa de fond, referitoare la lectorul american şi studenta M.O., nu au fost contestate de recurenta-reclamantă, acestea îndeplinind condiţiile analizate.
Din cuprinsul notelor informative depuse la dosar, rezultă că în urma informărilor făcute de recurenta-reclamantă a avut loc „lucrarea informativă" a lectorei americane H.L., inclusiv o percheziţie domiciliară în ceea ce o priveşte pe aceasta.
Fără putinţă de tăgadă, Nota informativă din 5 decembrie 1986 reţinută şi de instanţa de fond a fost valorificată atât în ceea ce o priveşte pe lectora americană, cât şi în privinţa studentei M.O., cu referire la care recurenta menţionează o situaţie în care aceasta s-a plâns de regimul politic de la acea vreme şi măsurile împotriva sa şi a bunicilor săi (fila 30, 31 dosar fond), fiind astfel semnalată manifestarea duşmănoasă a acesteia cu privire la regimul politic al acelei perioade.
Nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia furnizarea în mod constant a informaţiilor de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatările de genul celor prezentate în cuprinsul notelor informative nu rămâneau fără urmări, întrucât orice informare referitoare la persoane străine sau la cele cu manifestări de dezaprobare sau duşmănoase cu privire la regimul politic al acelei perioade, erau recepţionate şi valorificate de Securitate.
Prin urmare, informaţiile cuprinse în notele informative se încadrează în obiectul OUG nr. 24/2008, acestea făcând posibilă încălcarea dreptului la liberă exprimare şi dreptului la viaţa privată a persoanelor în cauză.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte reţine că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind în mod corect aplicate dispoziţiile art. 2 lit. b) teza I din OUG nr. 94/2008, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.H. împotriva Sentinţei civile nr. 3082 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3466/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3500/2011. Contencios → |
|---|
