ICCJ. Decizia nr. 3502/2011. Contencios. Litigiu privind ajutorul de stat(Legea nr. 143/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3502/2011
Dosar nr. 7818/176/2009
Şedinţa publică din 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea formulată, înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, reclamanta SC P. SRL Cugir a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se constate că a realizat investiţii noi, constând în achiziţii de clădiri, utilaje, mijloace de transport, în intervalul 17 februarie 2003 - 15 septembrie 2004, care nu au fost menţionate în Notele de constatare seria AB nr. 44 din 27 septembrie 2004 şi nr. 31 din 28 martie 2005 emise de pârât şi să se stabilească ajutorul de stat (scutire de la plata impozitului pe profit), ca urmare a investiţiilor nou create în perioada cuprinsă între acordarea certificatului de investitor în zona defavorizată, respectiv 17 februarie 2003 şi data de 15 septembrie 2004; să fie obligat pârâtul Consiliul Concurenţei la completarea Notelor de constatare seria AB nr. 44 din 27 septembrie 2004 şi nr.31 din 28 martie 2005 prin emiterea unui act adiţional la acestea, în care să se calculeze intensitatea brută a ajutorului de stat (scutirea de la plata impozitului pe profit), în funcţie de valoarea investiţiilor efectuate de reclamantă în anii 2003 şi 2004, precum şi acordarea de cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că societatea are ca obiect de activitate fabricarea produselor de panificaţie şi patiserie şi a obţinut la data de 17 februarie 2003 certificatul de investitor pe zona defavorizată, cu nr. 168, iar potrivit OUG nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare, societăţile comerciale care îşi au sediul într-o zonă defavorizată (printre care se regăseşte şi oraşul Cugir), beneficiază de anumite facilităţi fiscale (scutiri de taxe şi impozite etc.) pentru investiţiile nou-create.
A mai arătat reclamanta că de la data obţinerii certificatului nr. 168 din 17 februarie 2003 şi până la data de 15 septembrie 2004, societatea a realizat o serie de investiţii nou-create, investiţii care nu au fost evidenţiate de pârât în Notele de constatare seria AB nr. 44 din 27 septembrie 2004 şi nr. 31 din 28 martie 2005, încheiate în scopul monitorizării ajutoarelor de stat din zonele defavorizate, fapt ce o prejudiciază grav prin retragerea ajutorului de stat şi prin pierderea facilităţilor fiscale de care ar fi trebuit să beneficieze.
S-a menţionat de către reclamantă faptul că Notele de constatare emise de Consiliul Concurenţei - Inspectoratul de Concurenţă Alba, la data de 27 septembrie 2004 şi 28 martie 2005, au fost întocmite în baza declaraţiilor făcute de unul dintre administratorii societăţii, fără a se verifica documentele existente în societate (facturi, balanţe de verificare lunare, situaţii financiare).
La 16 noiembrie 2009 pârâta a depus cerere prin care a solicitat declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
După declinare pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, deoarece nu a fost îndeplinită procedura prealabilă şi a prescripţiei dreptului la acţiune.
A mai invocat faptul că, faţă de aderarea României la Uniunea Europeană, pârâtul nu mai poate lua masuri retroactive în materia ajutorului de stat.
Prin Sentinţa civilă nr. 3760 din 6 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Consiliul Concurenţei prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca inadmisibilă (pentru lipsa procedurii prealabile).
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei pentru lipsa procedurii prealabile, că această excepţie este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta trebuia ca, înainte de a se adresa instanţei, să se adreseze pârâtului Consiliul Concurenţei cu o cerere prin care să solicite revocarea notelor de constatare seria AB nr. 44 din 27 septembrie 2004 şi nr. 31 din 28 martie 2005, al căror cuprins l-a contestat prin cererea de chemare în judecată.
Din actele dosarului nu reiese că reclamanta s-a adresat pârâtului cu o cerere de revocare a actelor administrative contestate, astfel că instanţa a constatat că reclamanta nu a respectat procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 şi, prin urmare, a respins această acţiune ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.
Cu privire la celelalte excepţii invocate de către pârât, instanţa nu s-a mai pronunţat, reţinând că admiterea excepţiei inadmisibilităţii face inutilă analiza celorlalte excepţii.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Cugir, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că litigiul este de natură civilă, fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 1073, art. 1077 C. civ. şi nu de natură administrativă, iar Judecătoria Alba Iulia, în mod greşit a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, care a pronunţat sentinţa recurată în cauză.
În acest context, se solicită casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Alba Iulia.
În subsidiar, se menţionează că se impunea admiterea acţiunii întrucât societatea a realizat investiţii noi în perioada 17 februarie 2003 – 15 septembrie 2004, fiind îndreptăţită la scutirea de la plata impozitului pe profit.
Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentinţa recurată ca legală şi temeinică şi combătând criticile recurentei-reclamante.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Necontestat este faptul că litigiul vizează Notele de constatare Seria AB nr. 44 din 27 septembrie 2004 şi nr. 31 din 28 martie 2005 emise de Consiliul Concurenţei – Inspectoratul de Concurenţă Alba.
Potrivit dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 143/1999 (r1) privind ajutorul de stat, incidente la momentul emiterii deciziilor, „Deciziile Consiliului Concurenţei, emise în baza prezentei legi, pot fi atacate de către persoanele interesate, în termen de 30 de zile de la publicare sau, după caz, de la comunicare, în procedură de contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti. Hotărârea va fi pronunţată fără drept de apel, împotriva ei putând fi declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
În raport de aceste prevederi legale, prin Sentinţa civilă nr. 4067/2009 pronunţată în dosarul nr. 7818/176/2009, Judecătoria Alba Iulia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. Această sentinţă nu a fost recurată de reclamantă, rămânând irevocabilă.
În acest context, cadrul procesual cu privire la natura litigiului a intrat în puterea lucrului judecat, litigiul fiind unul de competenţa instanţelor de contencios administrativ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 46 menţionate.
Prin urmare, criticile recurentei referitoare la natura litigiului, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă şi încălcarea principiului disponibilităţii, sunt nefondate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 294 alin. (1) coroborat cu art. 316 C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
În consecinţă, nu poate fi reţinut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 şi 8 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă, deşi a invocat ca temei legal al recursului şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a expus argumentele referitoare la acest motiv de recurs pentru care sentinţa recurată ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Instanţa de recurs, analizând însă cauza prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., reţine că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 143/1999 (r 1) coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 554/ 2004.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 143/1999, deciziile Consiliului Concurenţei puteau fi atacate în termen de 30 de zile de la publicare sau de la comunicare, la Curtea de Apel Bucureşti, în procedura contenciosului administrativ.
Necontestat este faptul că deciziile menţionate de reclamantă, fiind cunoscute din anul 2004, respectiv 2005, nu au fost atacate în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 46, fiind tardivă acţiunea formulată la 9 octombrie 2009.
Este adevărat că instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamantă reţinându-se neîndeplinirea procedurii prealabile.
Însă, în situaţia în care acţiunea este tardivă, recurenta-reclamantă nu ar putea obţine o soluţie favorabilă, astfel că soluţia de respingere a acţiunii acesteia este una corectă.
De altfel, aşa cum s-a precizat anterior, aceasta nu aduce nici un fel de critici cu privire la soluţia instanţei de fond.
Faţă de cele menţionate anterior, Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SRL Cugir împotriva Sentinţei civile nr. 3760 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3500/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3509/2011. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
