ICCJ. Decizia nr. 3509/2011. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3509/2011
Dosar nr. 809/44/2010
Şedinţa publică din 16 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată sub nr. 18788/233/2009 pe rolul Judecătoriei Galaţi, reclamanta P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, precum şi cu SC P.P. SA, anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr.2762, eliberat la data de 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că a formulat notificare în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 440 mp, situată în Galaţi, şi, prin echivalent bănesc, contravaloarea construcţiei – casă ridicată din cărămidă şi anexe din paiantă şi lemn, învelită cu tablă, iar prin dispoziţia Primarului Municipiului Galaţi s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 411.889,149 lei şi s-a dispus acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile tranzacţionate pe piaţa de capital. Dispoziţia amintită a fost atacată doar cu privire la restituirea în natură a suprafeţei de teren de 440 mp.
După ce cauza a trecut prin mai multe cicluri procesuale, prin Decizia civilă nr. 33/A din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată contestaţia formulată de P.P., iar din motivarea deciziei a rezultat că suprafaţa de teren solicitată a-i fi restituită reclamantei, face parte din suprafaţa de teren de 18.403,31 mp, care este folosită de pârâta SC P.P. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2762 eliberat la data de 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
S-a arătat că, întrucât în mod fraudulos şi abuziv a fost trecută această suprafaţă de teren în patrimoniul pârâtei, reclamanta a solicitat anularea parţială a certificatului pentru atestarea dreptului de proprietate prin scoaterea din suprafaţa de 18.403,31 mp (în realitate 19.189,31 mp) a suprafeţei de 440 mp, situată în str. C. nr. 31 şi identificată în raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepţie, necompetenţa materială a instanţei, inadmisibilitatea acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, tardivitatea acţiunii raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Judecătoria Galaţi, prin Sentinţa civilă nr. 1956 din 02 martie 2010, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, cu motivarea că actul atacat este un act administrativ cu caracter individual al unei autorităţi publice centrale şi că, în baza dispoziţiilor art. 3 C. proc. civ., competenţa materială de a judeca cauza în primă instanţă revine Curţii de Apel.
Prin Sentinţa nr. 219 din 18 octombrie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamanta P.P., în contradictoriu cu pârâţii SC P.P. SA şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2762, eliberat la data de 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în raport de excepţia tardivităţii invocată de pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi SC P.P. SA Galaţi, următoarele.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 2762 a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în anul 2002, iar faţă de actul atacat reclamanta este un terţ, astfel că termenul de contestare a actului curge de la data luării la cunoştinţă de existenţa acestuia.
Din actele existente la dosar rezultă că de fapt reclamanta a cunoscut de existenţa actului atacat în cauză, acesta fiind menţionat în raportul de expertiză, probă efectuată în dosarul nr. 1515/C/2005 în care a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 612/2006 a Tribunalului Galaţi, precum şi prin Decizia civilă nr. 7080 din 26 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că reclamantei i s-a creat posibilitatea reală de a se informa de existenţa certificatului de atestare atacat cu mult înainte de introducerea acţiunii de faţă.
Instanţa a avut în vedere la pronunţarea soluţiei faptul că termenul în care poate fi introdusă acţiunea poate fi socotit şi de la înscrierea certificatului de proprietate în Cartea funciară, care este supus regimului de publicitate imobiliară, respectiv Legii nr. 7/1996, care la art. 25 alin. (1) prevede că înscrierile în cartea funciară îşi produc efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererii.
Pentru considerentele arătate, instanţa de fond a constatat că reclamanta a introdus acţiunea cu depăşirea termenului de 1 an reglementat de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi, constatându-se că acţiunea a fost formulată peste termenul prevăzut de lege, şi a apreciat că celelalte aspecte invocate de părţi nu mai necesită a fi analizate, astfel că a respins acţiunea reclamantei ca fiind tardiv formulată.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta P.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În motivarea căii de atac se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- în mod greşit s-a admis excepţia tardivităţii acţiunii întrucât a aflat de existenţa actului contestat la data de 23 ianuarie 2009, data pronunţării Deciziei civile nr. 33/A/2009 a Curţii de Apel Galaţi, formulând acţiunea în termenul de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv la 29 septembrie 2009;
- în mod eronat s-a reţinut de instanţa de fond că a cunoscut existenţa actului atacat prin intermediul raportul de expertiză efectuat în dosarul în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 612/2006 de către Tribunalul Galaţi, deoarece la momentul efectuării expertizei, expertului nu i s-au prezentat niciun fel de acte, iar SC P.P. SA Galaţi nu era parte în cauză;
- se susţine că pe parcursul soluţionării litigiului având ca obiect Legea nr. 10/2001, nu s-au depus la dosar Anexele Ordinului nr. 67/1992 care au stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat pentru a se verifica întinderea proprietăţii reclamantei. Întrucât aceste anexe nu se regăsesc nici la cartea funciară, nu a avut posibilitatea efectuării verificărilor la cartea funciară, astfel că termenul de promovare a acţiunii nu poate fi socotit de la înscrierea terenului în litigiu în cartea funciară.
Recurenta-reclamantă a formulat şi concluzii scrise însoţite de înscrisuri prin care a reiterat argumentele din cererea de recurs pentru admiterea recursului.
Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată şi arătând că nu poate fi admisibilă o acţiune în anularea actului administrativ menţionat, după 7 ani de la data emiterii acestuia, în condiţiile în care este evident că recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă de existenţa acestuia încă din anul 2006, cu ocazia efectuării expertizei de către expert I.H.
De asemenea, condiţia luării la cunoştinţă despre existenţa certificatului dreptului de atestare a dreptului de proprietate a fost îndeplinită la data înscrierii în cartea funciară.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Criticile recurentei-reclamante referitoare la greşita soluţionare a excepţiei tardivităţii acţiunii sunt nefondate.
Acţiunea reclamantei privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, Seria M07 nr. 2762 eliberat la 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în favoarea SC P.P. SA putea fi formulată în termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv, în termen de 1 an de la data luării la cunoştinţă.
Susţinerile recurentei-reclamante referitoare la momentul luării la cunoştinţă despre actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat, nu pot fi reţinute ca fiind întemeiate.
Este adevărat că în litigiul având ca obiect Legea nr. 10/2001 a fost pronunţată Decizia nr. 33/A din 23 ianuarie 2009 de către Curtea de Apel Galaţi, însă nu se poate reţine că acesta este momentul la care recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M07 nr. 2762 eliberat la 23 mai 2002 de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în favoarea SC P.P. SA, întrucât susţinerile acesteia sunt lipsite de suport real.
Pe de o parte, litigiul întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 a parcurs primul ciclu procesual în dosarul nr. 1515/2005 înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi.
Pe parcursul derulării acestui litigiu, rezultă cu evidenţă că recurenta-reclamantă a avut cunoştinţă de faptul că terenul în litigiu a fost identificat ca fiind proprietatea Fabricii de plase pescăreşti Galaţi, situaţie care rezultă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 1515/2005 şi depus în instanţă la 20 martie 2006 (fila 8 -11, dosar recurs).
Pe de altă parte, din cuprinsul Deciziei nr. 33/A/2009 a Curţii de Apel Galaţi, rezultă că împotriva Deciziei nr. 385 din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, au formulat recurs Consiliul Local Galaţi şi Primăria Municipiului Galaţi, în cuprinsul căruia s-a menţionat că terenul în litigiu este proprietatea SC P.P. SA Galaţi.
De asemenea, rezultă că prin cererea de intervenţie din 2 septembrie 2008, SC P.P. SA Galaţi a susţinut că este proprietara terenului în litigiu care figurează în patrimoniul său în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002.
Prin urmare, în raport de aceste aspecte, intrate în puterea lucrului judecat, este fără putinţă de tăgadă că la 2 septembrie 2008 recurenta-reclamantă a avut pe deplin cunoştinţă de existenţa actului administrativ a cărui anulare a solicitat-o abia la 29 septembrie 2009, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că în mod corect acţiunea reclamantei a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
În altă ordine, astfel cum rezultă din certificatul de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002, suprafaţa de teren în proprietatea SC P.P. SA de 18.403,31 mp a fost identificată în Anexele 4 şi 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. 271 din 25 aprilie 2001 la Oficiul de cadastru Geodezie şi Cartografie a judeţului Galaţi, fiind înscrisă în cartea funciară şi supusă regimului de publicitate imobiliară.
Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară îşi produc efectele opozabilităţii faţă de terţi de la data înscrierii în cartea funciară.
Având cunoştinţă de faptul că SC P.P. SA revendica proprietatea asupra terenului în litigiu încă de la momentul efectuării expertizei în dosarul nr. 1515/2005 al Tribunalului Galaţi, recurenta-reclamantă trebuia să manifeste diligenţă în efectuarea de demersuri, prin orice mijloace, pentru a lua cunoştinţă de actul contestat.
Or, după cum se constată, aceasta a manifestat pasivitate, formulând acţiune abia la 29 septembrie 2009, la un interval de peste 7 ani de la momentul emiterii certificatului de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 2762 din 23 mai 2002.
În consecinţă, faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca legală şi temeinică sentinţa recurată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.P. împotriva Sentinţei nr. 219 din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3502/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3514/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
