ICCJ. Decizia nr. 3578/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3578/2011
Dosar nr. 8032/2/2009
Şedinţa publică de la 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2908 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea privind pe reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva pârâtului R.D. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia pârâtul a fost recrutat de către organele de Securitate, semnând un angajament olograf de colaborare şi preluând numele conspirativ ”P.”.
Analizând într-o manieră detaliată conţinutul notelor informative semnate de către pârât, prima instanţă a constatat că informaţiile furnizate organelor Securităţii se refereau la nemulţumiri şi comentarii negative legate de condiţiile de viaţă, respectiv preţurile prea mari, aprovizionarea necorespunzătoare a pieţei, pasivitatea statului în luarea măsurilor de creştere a nivelului de trai şi lipsa condiţiilor de creştere a copiilor.
Faţă de dispoziţiile legale incidente şi raportat la înscrisurile aflate la dosar, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa de fond a constatat că notele informative furnizate de pârât au denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar, cunoscut fiind că în epocă erau considerate ostile regimului comunist orice critici aduse ideologiei oficiale, a politicii de partid şi de stat.
Pe cale de consecinţă, Curtea a reţinut că notele informative ale pârâtului au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, expunându-le unor consecinţe negative, prin aceea că au fost verificate şi chiar luate în lucru de către organele de Securitate, fiind astfel îngrădite dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor consacrate de art. 28 din Constituţia României de la 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Instanţa de fond a înlăturat apărările pârâtului în sensul că a fost constrâns a semna angajamentul de colaborare, apreciind că această împrejurare este irelevantă din perspectiva reţinerii calităţii de colaborator al Securităţii şi nu se încadrează în prevederile tezei a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care reglementează ipoteza în care o persoană nu poate fi considerată colaborator al Securităţii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs în termenul legal pârâtul R.D., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ..
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
Pentru a constata calitatea de colaborator al pârâtului, instanţa a reţinut că a fost semnat un angajament de colaborare cu organele de securitate şi au fost furnizate o serie de informaţii care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În realitate, din conţinutul înscrisurilor, analizate de către instanţă nu rezultă că notele informative au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, respectiv nu au fost de natură să expună persoanele în cauză unor consecinţe negative.
De fapt, din nici o probă din dosar nu rezultă că vreuna din persoanele despre care au fost date note informative au avut de suferit vreo consecinţă indiferent de natura ei.
Astfel, informaţia că „telefonista întreprinderii primeşte persoane străine în centrală” nici pe departe nu aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Acea persoană nu a suferit, drept dovadă, nici o consecinţă negativă.
Afirmaţia referitoare la R.I., control de calitate, care susţinea că introducerea cartelelor nu sunt bune întrucât preţurile sunt prea mari, de asemenea, nu are nici o legătură cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Nota informativă (în care nu este precizată persoana la care se referă) în care s-a consemnat că o persoană a susţinut că situaţia aprovizionării nu este corespunzătoare şi nota ofiţerului că se vor lua măsuri de identificare a celui în cauză, fapt ce nu s-a realizat, nu au legătură cu atingerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Fără nici un motiv, instanţa a respins apărările legate de faptul că pârâtul a fost forţat şi ameninţat pentru a fi de acord să colaboreze cu Securitatea. În acest sens, trebuia audiat martorul propus, nimeni altcineva decât ofiţerul care l-a obligat să semneze angajamentul.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, precum şi în temeiul art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru argumentele expuse în continuare.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia, pe care instanţa de control judiciar o împărtăşeşte, că informaţiile furnizate de către pârât se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitate de colaborator al Securităţii: „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului(…)”.
Pârâtul a fost recrutat în calitate de informator, cu numele conspirativ „A.”, calitate în care în perioada 1980-1989 a furnizat mai multe note informative organelor de Securitate, prin care a adus la cunoştinţa acestora atitudini şi intenţii potrivnice regimului comunist.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, delaţiunile pârâtului vizau persoane care, în principal, au formulat critici cu privire la politica autorităţilor comuniste, în ceea ce priveşte practicarea unor preţuri prea mari în comparaţie cu veniturile populaţiei, sau care exprimau starea de nemulţumire din cadrul I.E.P.A.M. generată de introducerea cartelelor pentru obţinerea produselor alimentare, sau care se refereau la nivelul prea scăzut al salariilor, atitudinile persoanelor la care s-a referit pârâtul fiind în mod cert privite de către regimul comunist ca atitudini potrivnice acestuia, apte să producă drept consecinţă îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului, cum este dreptul la libera exprimare consacrat şi în Constituţia României, din 1965, la art. 28, precum şi în art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, din 1966.
Cum s-a precizat în mod constant în jurisprudenţa instanţei supreme, în raport de prevederile din art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca exigenţele legale ale definiţiei colaboratorului Securităţii să fie satisfăcute, denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist nu trebuia în mod normal urmată de măsuri concrete ale autorităţilor comuniste de îngrădire a drepturilor persoanelor la care s-a referit cel care a furnizat informaţiile respective, ci doar să vizeze îngrădirea unor drepturi fundamentale.
În pofida celor susţinute în recurs, informaţiile furnizate de către pârât se refereau la persoane care aveau atitudini duşmănoase regimului comunist şi vizau îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului. Nu se poate reţine că, în raport cu rigorile regimului trecut pârâtul nu ar fi avut reprezentarea consecinţelor delaţiunilor sale şi nu ar fi acceptat producerea lor, consecinţe ce presupuneau în mod evident cel puţin efectuarea unor investigaţii suplimentare în privinţa persoanelor despre care pârâtul a furnizat informaţii, cu consecinţa încălcării dreptului acestora la libertatea de exprimare. De remarcat că, potrivit probelor dosarului, Securitatea a iniţiat acţiuni de urmărire informativă a persoanelor la care s-a referit pârâtul.
Este de observat că instanţa de fond a reţinut că pârâtul R.D. are calitatea de colaborator al Securităţii, examinând conţinutul informaţiilor furnizate de către acesta poliţiei politice a regimului comunist, fără să ia în considerare pe cele lipsite de valoare cum este cazul celei la care se referă pârâtul în recurs referitoare la o colegă de serviciu, telefonistă la I.E.P.A.M. , despre care a afirmat că permitea accesul unor persoane străine în întreprindere. Dimpotrivă, prima instanţă a precizat că dintre notele informative pe care pârâtul le-a furnizat în perioada 1984-1988 despre respectiva colegă , relevantă din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este cea întocmită la 14 mai 1984 în care d-nul R.D. a consemnat că persoana în cauză este nemulţumită de sistemul de retribuire şi că a făcut comentarii negative în privinţa creşterii natalităţii, în condiţiile în care nu sunt asigurate condiţii de viaţă care să asigure creşterea copiilor.
Este de asemenea nerelevantă apărarea formulată în recurs că într-o notă informativă pârâtul s-a referit la o persoană care nu era identificată , pentru că, chiar şi în situaţia în care informaţia respectivă nu ar fi luată în considerare, acesta a întocmit mai multe note informative în care a furnizat în mod repetat informaţii cu privire la persoane care s-au exprimat negativ la adresa autorităţilor comuniste, or, aşa cum a statuat în mod constant instanţa supremă definiţia dată de art. 2 lit. b) nu pretinde existenţa unei pluralităţi de acte de colaborare, fiind suficiente chiar şi o singură informaţie care să respecte însă condiţiile impuse de textul legal verificat, respectiv denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist şi vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale ale omului.
Apoi, informaţia pe care pârâtul a furnizat-o în legătură cu colegul său de muncă, controlor de calitate, contrar celor susţinute în recurs, face parte din categoria celor la care se referă art. 2 lit. b). În optica autorităţilor comuniste genul de comentarii negative pe care le-a făcut persoana mai sus amintită referitor la preţurile prea mari şi la introducerea cartelelor, reprezentau atitudini duşmănoase la adresa regimului politic din acea perioadă.
În fine, nu poate fi primită nici critica din recurs privitoare la respingerea de către instanţa de fond a cererii de audiere a unui martor pentru ca pârâtul să probeze semnarea angajamentului de colaborator, sub constrângere. Aşa cum a precizat instanţa de fond, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu poate fi considerat colaborator al Securităţii persoana care a furnizat informaţiile în cadrul anchetei sau procesului său pe motive politice, fiind fără relevanţă din perspectiva acestui text de lege în ce condiţii a fost semnat angajamentul de colaborare cu poliţia politică a fostului regim totalitar.
În concluzie, în mod întemeiat prima instanţă a admis acţiunea în constatare formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, stabilind că pârâtul R.D. a colaborat cu Securitatea, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.D. împotriva sentinţei civile nr. 2908 din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3576/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3580/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
