ICCJ. Decizia nr. 3588/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3588/2011
Dosar nr. 775/36/2010
Şedinţa publică de la 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanţii M.I. şi I.M.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. Constanţa - Biroul de Control, D.G.F.P. Constanţa - Compartimentul de Soluţionare Contestaţii Control, Comuna G. prin primar şi Primarul Comunei G., admiterea contestaţiei formulate împotriva procesului verbal de inspecţie din 23 martie 2010 încheiat de D.G.F.P. Constanţa - Biroul de Control şi a deciziei nr. 9 din 10 mai 2010 emisă de D.G.F.P. Constanţa - Compartimentul de Soluţionare Contestaţii Control, reţinerea spre soluţionare a contestaţiei formulate pe calea procedurii prealabile şi anularea actelor atacate ca netemeinice şi nelegale.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au expus situaţia de fapt potrivit căreia, în perioada 19 august 2009 - 27 noiembrie 2009, a fost efectuată o inspecţie la Primăria G. vizând perioada 2005-2008 şi finalizată prin procesul verbal de inspecţie din 27 noiembrie 2009, împotriva căruia au formulat contestaţie.
Prin decizia nr. 7 din 05 februarie 2010, au mai arătat reclamanţii, D.G.F.P. Constanţa, a admis contestaţia şi a dispus reverificarea cu privire la achiziţia de carburanţi, achiziţia de servicii de consultanţă pentru ISO 9001/2000 şi achiziţia unui buldoescavator şi a fost respinsă cu privire la motivele procedurale invocate şi cu privire la alocarea de fonduri către unitatea de cult din comună.
Potrivit procesul verbal de inspecţie din 23 martie 2010, încheiat la finalizarea reverificării, au fost stabilite anumite măsuri în sarcina Comunei G. şi a reprezentantului său legal, primarul I.G., precum şi a reclamanţilor în calitate de primar şi contabil, pe timpul perioadei verificate, iar prin decizia nr. 9 din 10 mai 2010 2010 s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesul verbal menţionat, până la finalizarea laturii penale.
Reclamanţii au invocat nelegalitatea măsurii suspendării, susţinând faptul că nu a fost stabilit definitiv că s-a produs un prejudiciu fondurilor publice şi nici nu s-a dispus începerea urmăririi penale pentru o infracţiune care să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se da.
Prin sentinţa civilă nr. 352/CA din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamanţii M.I. şi I.M.M., în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. Constanţa - Biroul de Control, D.G.F.P. Constanţa - Compartimentul de Soluţionare Contestaţii Control, Comuna G. prin primar şi Primarul Comunei G., a anulat decizia nr. 9 din 10 mai 2010 a D.G.F.P. Constanţa - Compartimentul de Soluţionare Contestaţii Control, de suspendare a soluţionării contestaţiei reclamanţilor şi a obligat pârâta la soluţionarea contestaţiei reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru ca organul învestit cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului verbal din 20 aprilie 2010 să dispună „suspendarea contestaţiei depuse de reclamanţi până la finalizarea laturii penale, procedura urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea”.
Curtea, analizând conţinutul procesului verbal din 2010, a constatat faptul că au fost stabilite măsuri de recuperare a prejudiciilor reţinute, săvârşirea vreunei infracţiuni, odată constatată, neurmând a avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei care urmează a se da în procedura administrativă.
Împotriva sentinţei nr. 352/CA din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, considerată nelegală şi netemeinică, au declarat recurs în termenul legal pârâtele D.G.F.P. Constanţa - Biroul de Control şi D.G.F.P. Constanţa - Compartimentul de Soluţionare Contestaţii Control.
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esenţă, următoarele:
Actele administrative contestate au fost întocmite în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 119/1999, iar nu în temeiul C. proc. fisc., aşa cum a reţinut în mod eronat instanţa de fond, astfel că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 22 pct. 8 din O.G. nr. 119/2009, articol de lege derogativ de la norma generală de drept - C. proc. civ..
Astfel, în temeiul acestui articol de lege şi în temeiul Regulamentului de organizare şi funcţionare, D.G.F.P. Constanţa a elaborat norma internă care la Capitolul P.3, pct. 2 dispune asupra soluţionării unor astfel de contestaţii în sensul că organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda soluţionarea acesteia dacă s-a formulat plângere şi dacă soluţia instanţei penale are o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată.
Or, în speţă, s-a formulat plângere penală şi, mai mult, chiar organele de cercetare penală au solicitat controlul ce face obiectul prezentei contestaţii.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, precum şi în temeiul art. 3042 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare:
Actele administrativ-fiscale contestate în prezenta cauză au fost întocmite de către D.G.F.P. Constanţa, în baza prevederilor O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv.
Recurenta D.G.F.P. Constanţa susţine că suspendarea soluţionării contestaţiei administrative are ca bază legală prevederile art. 22 pct. 8 din actul normativ mai sus citat, normă derogatorie de la prevederile atât ale C. proc. fisc., O.G. nr. 92/2003, cât şi ale C. proc. civ..
Textul legal invocat de către recurentă, are următorul conţinut:
„În cazul în care în urma inspecţiei efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecţie. Împotriva procesului-verbal de inspecţie se poate formula contestaţie în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia. Contestaţia se va depune la structura care a efectuat inspecţia. Contestaţiile vor fi soluţionate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluţionare contestaţia a fost respinsă, procesul-verbal de inspecţie devine titlu executoriu şi va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contestatorul. Împotriva deciziei se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul”.
Examinând prevederile art. 22 pct. 8 din O.G. nr. 119/1999, Înalta Curte constată că acestea nu conţin nici o dispoziţie referitoare la contestarea actelor administrative în procedură prealabilă, derogatorie de la prevederile C. proc. fisc., astfel că suspendarea soluţionării contestaţiilor poate fi dispusă de către organele fiscale doar în temeiul art. 214 alin. (1) C. proc. fisc., cu observarea strictă a cerinţelor din acest text legal, ce trebuie îndeplinite pentru a se lua o astfel de măsură.
Rezultă aşadar că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală reţinând, pe de o parte, că temeiul suspendării soluţionării contestaţiei nu îl poate reprezenta decât art. 214 alin. (1) C. proc. fisc., iar pe de altă parte, că exigenţele legale ale normei precitate nu au fost satisfăcute deoarece nu organul fiscal care a efectuat controlul a sesizat organele de urmărire penală, iar între infracţiunea reclamată şi litigiul fiscal nu există o legătură în sensul arătat în art. 214 alin. (1), în condiţiile în care aspectele sesizate nu sunt de natură fiscală.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Constanţa, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Constanţa în numele structurilor Biroul de Control şi Compartimentul de Soluţionare Contestaţii Control împotriva sentinţei civile nr. 352/CA din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5182/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3591/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
