ICCJ. Decizia nr. 3576/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3576/2011
Dosar nr. 6099/2/2009
Şedinţa publică de la 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
1.1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 2 iulie 2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.F.C., constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat la data de 07 aprilie 1980 în scopul supravegherii informative a colegilor săi, în special a studenţilor străini din cadrul Facultăţii de Tehnologia şi Chimia Produselor Alimentare şi Tehnica Pescuitului din Galaţi, astfel cum rezultă din Nota de constatare din 08 aprilie 2009.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P.F.C. a invocat faptul că, pe de o parte, nota de constatare nu a fost însoţită de avizul Direcţiei Juridice din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar pe de altă parte, că informaţiile furnizate nu s-au referit la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 2442 din 25 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul P.F.C. şi a constatat calitatea pârâtului P.F.C. de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că, urmare a angajamentului semnat, pârâtul a furnizat o serie de informaţii privind activităţi contrare regimului comunist, respectiv ascultarea postului de radio străin „E.L.”, povestirea de anecdote privind pe preşedintele republicii şi persoanele din anturajul lui, exprimarea unei nemulţumiri privind calitatea produselor de la cantină şi preţul lor, furnizarea acestor informaţii fiind de natură să ducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi la declanşarea unor acţiuni de urmărire şi de represiune a persoanelor vizate.
Referitor la avizul Direcţiei Juridice, instanţa de fond a apreciat că acest aviz nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii formulată de recurentul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în faţa instanţei de judecată.
2. Recursul promovat de pârâtul P.F.C..
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs în termenul legal pârâtul P.F.C., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi ale art. 3041 din C. proc. civ..
Printr-un prim motiv de recurs recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura acestuia.
În opinia recurentului o astfel de acţiune cum este cea formulată de intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu este şi nici nu putea fi o acţiune în contencios administrativ, ci, astfel cum a titrat-o reclamantul, este o acţiune în constatare.
În contextul unei ample analize teoretice a reglementării în această materie şi a unei demonstraţii pornind de la repere logice şi comparative, recurentul a arătat că reglementarea anterioară a fost declarată neconstituţională, astfel că vechea neconformitate nu mai poate fi acceptată.
Astfel, pornind de la definirea legală a contenciosului administrativ şi de la normele legale ca definesc această materie rezultă că activitatea de soluţionare a unor astfel de pricini presupune obligatoriu existenţa unui litigiu în care cel puţin o parte este o autoritate publică dar şi emiterea sau încheierea unui act administrativ sau existenţa unei cereri nerezolvate, niciuna dintre aceste condiţii nefiind întrunită în situaţia acţiunilor în constatare reglementate prin O.U.G. nr. 24/2008.
Printr-un al doilea motiv de recurs recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a analizat incidenţa dreptului la deconspirare, confundând relaţia cu Securitatea cu „calitatea de colaborator”.
Dezvoltând şi acest motiv de recurs prin raportare la prevederile art. 111 C. proc. civ. ce definesc acţiunea în constatare, recurentul a menţionat că denumirea acţiunii impusă de O.U.G. nr. 24/2008, fără alte precizări, impune explicitarea ei prin prevederile dreptului comun în materie.
Raportându-se la prevederile O.U.G. nr. 24/2008, recurentul a menţionat că reglementarea în ceea ce priveşte deconspirarea unor colaboratori este incoerentă şi cunoaşte o serie de limite, expres arătate, ceea ce finalmente demonstrează însă că în accepţiunea legii, nu orice relaţie cu securitatea este supusă deconspirării.
Aşa fiind, conţinutul juridic al sintagmei „colaborator al securităţii” implică o analiză aprofundată ce urmează a se efectua de către instanţa competentă, de la caz la caz, dacă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse prin reglementare pentru atribuirea „calităţii”.
În acest sens se impunea ca prima instanţă să observe că cele mai multe informaţii furnizate de pârât aveau un cu totul alt conţinut decât acela de susţinere a regimului totalitar şi nici nu vizau îngrădirea sau limitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unei sau mai multor persoane, deşi aparent relaţia pârâtului cu Securitatea ar fi fost posibilă.
În acest sens s-a arătat că cele mai multe informaţii au privit delicvenţa de drept comun, altele au cuprins relatări exclusiv pozitive şi în mod izolat s-a impus explicarea unei mari pagube economice şi ecologice.
În opinia recurentului judecătorul fondului a multiplicat un caz singular, după cum şi concluziile reţinute apar ca fiind forţate, date fiind realităţile vremii.
În fine, printr-un al treilea motiv de recurs s-a susţinut că acţiunea a fost introdusă şi fără respectarea uneia dintre condiţiile prealabile obligatorii prevăzute de lege, respectiv fără parcurgerea celor trei niveluri de analiză prealabilă introducerii acţiunii şi anume constatarea direcţiei de investigaţii, avizul direcţiei juridice şi decizia colegiului.
În acest context raportat la prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008 recurentul a susţinut că simpla absenţă a avizului direcţiei juridice face acţiunea inadmisibilă, în condiţiile în care, prin acţiunea introductivă şi înscrisurile anexate reclamantul nu a făcut dovada existenţei avizului obligatoriu al Direcţiei Juridice, întrucât demonstrează că nu a existat în prealabil avizul de legalitate al direcţiei de resort.
3. Procedura de judecată desfăşurată în faţa instanţei de control judiciar
Raportat la motivele de recurs înfăţişate de recurent, Înalta Curte a solicitat intimatului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în condiţiile art. 305 C. proc. civ., depunerea la dosar a înscrisurilor doveditoare ale parcurgerii acţiunii, conform art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008.
Reclamantul-intimat a depus astfel la dosar un set de înscrisuri şi anume:
-adresa C.N.P.A.S. din 10 iulie 2009 prin care i se comunică recurentului Nota de constatare din 8 aprilie 2009 întocmită cu referire la persoana sa, verificat din oficiu şi aprobată conform art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în şedinţa Colegiului C.N.P.A.S.;
- dovada expediţiei poştale;
- avizul direcţiei juridice din 7 mai 2009, prin care, în temeiul art. 7 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 24/2008, coroborat cu art. 35 alin. (5) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.P.A.S., s-a opinat că documentele din Nota de constatare din 8 aprilie 2009 se circumscriu noţiunii de colaborator al Securităţii, raportat la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi
- extras din procesul verbal al şedinţei Colegiului din 30 iunie 2009.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului ca şi sentinţa atacată în raport de criticile formulate, faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării şi prin prisma probelor noi administrate în recurs, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Analizând susţinerile şi criticile recurentului-reclamant subsumate primelor două motive de recurs Înalta Curte reţine, cu prioritate, împrejurarea că acestea reprezintă, în mare parte, aprecieri critice, cu valoare doctrinară, ce vizează reglementarea cuprinsă în O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în ansamblul său.
Independent de împrejurarea că toate aceste consideraţiuni teoretice nu se subsumează efectiv vreunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte arată, în contextul examinării lor şi prin raportare la prevederile art. 3041 C. proc. civ., că nu sunt de natură a demonstra că judecătorul fondului ar fi examinat acţiunea şi actul juridic dedus judecăţii, prin schimbarea naturii juridice a acestuia.
Instanţa de fond a fost legal investită şi a soluţionat cauza de faţă în limitele investirii sale, în conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Potrivit acestei norme legale acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, putând fi atacată cu recurs, în condiţiile legii.
Aşa fiind, în temeiul unei reglementări speciale competenţa de soluţionare a cauzelor de tipul celei ce face obiectul dosarului de faţă aparţine instanţelor de contencios administrativ, fiind incidente şi prevederile art. 1 alin. (8) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, republicată, denumirea acţiunii nefiind de natură a atrage competenţa instanţelor civile, pe procedura de drept comun, potrivit art. 111 C. proc. civ., după cum a susţinut recurentul.
De altfel, în examinarea conformităţii cu normele constituţionale a diferitelor texte cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008, Curtea Constituţională a statuat prin numeroase decizii că acestea nu contravin Constituţiei, noua reglementare operând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale şi ale cărei acte sunt supuse controlului instanţelor de judecată1.
___________
1A se vedea în acest sens Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1476/10 noiembrie 2009; nr. 267/24 februarie 2009; nr.980/25 iunie 2009 şi nr. 530/9 aprilie 2009.
Tot în examinarea variatelor critici de neconstituţionalitate ce au făcut obiectul sesizării în mod succesiv a Curţii Constituţionale s-a reţinut că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi întrucât art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu şi nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Neîntemeiate sunt şi criticile recurentului vizând modalitatea în care prima instanţă a analizat şi reţinut îndeplinirea cumulativă a cerinţelor art. 2 lit. b) din actul normativ indicat pentru a stabili calitatea de colaborator al Securităţii a domnului P.F.C..
Instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a realizat o interpretare coerentă şi judicioasă a întregului material probator aflat la dosar, chiar dacă în manieră mai concisă, concluzionând în sensul că prin informaţiile furnizate, urmare a angajamentului semnat la data de 7 aprilie 1980 cu numele conspirativ „P.”, recurentul a generat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, cu precădere colegi studenţi.
Nu sunt aşadar întemeiate susţinerile recurentului vizând caracterul inofensiv al informaţiilor furnizate şi minimalizarea consecinţelor acestora, după cum nu poate fi reţinută nici afirmaţia potrivit cu care judecătorul fondului ar fi multiplicat un caz singular pentru a reţine calitatea de colaborator al Securităţii a recurentului. Şi aceasta întrucât în condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/20082 nu se impune existenţa unei pluralităţi de acte de colaborare, fiind suficientă şi o singură informaţie care să întrunească condiţiile impuse de această prevedere legală.
___________
2Art. 2. - În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
b) colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.
În fine, în raport şi de probele noi administrate în recurs, Înalta Curte constată că şi criticile vizând nerespectarea de către reclamanta Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a normelor de procedură, prealabil introducerii acţiunii pe rolul instanţei de contencios administrativ, sunt nefondate.
Înscrisurile depuse atestă că reclamanta-intimată a parcurs toate etapele procedurale menţionate în Secţiunea a III-a din O.U.G. nr. 24/2008 (art. 6-10) astfel că nici din această perspectivă nu poate fi reţinut vreun viciu cu referire la demersul judiciar întreprins.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge aşadar, ca nefondat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.F.C. împotriva sentinţei civile nr. 2442 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4632/2011. Anularea certificatului de atestare... | ICCJ. Decizia nr. 3578/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
