ICCJ. Decizia nr. 3574/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3574/2011
Dosar nr. 1229/46/2010
Şedinţa publică de la 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 262/F-CONT din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamanta P.E.M., împotriva deciziei nr. 11583/FF din 23 martie 2010, emisă de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a respins cererea de chemare în garanţie a SC F.C.C. SRL
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, prin hotărârea nr. 687/2007 a Comisiei Judeţene de Aplicarea Fondului Funciar Vâlcea, s-a soluţionat cererea formulată de d-na. P.E.M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 7.520 m.p., propunându-se acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, iar în dosarul înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrat sub nr. 17923/FF/CC/2009, s-a întocmit raportul de evaluare din 1 septembrie 2009. În conformitate cu valoarea despăgubirii stabilită în raportul de evaluare, comunicat reclamantei la data de 11 septembrie 2009, a fost emisă decizia nr. 11583/FF din 23 martie 2010, prin care s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 17.240 RON, în favoarea acesteia
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanţa de fond a constatat că raportul de evaluare a fost întocmit la data de 1 septembrie 2009 şi a fost comunicat reclamantei la data de 11 septembrie 2009, însă reclamanta nu l-a contestat, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 1095/2005, anterior emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ci numai după emiterea şi comunicarea acesteia, respectiv la data de 28 august 2010.
Curtea a reţinut faptul că, prin notificarea formulată, reclamanta a invocat nerespectarea procedurii la întocmirea raportului de evaluare, însă a constatat că aceste susţineri au fost formulate la aproape un an de la data comunicării acestui raport, chiar în formă restrânsă.
Pe cale de consecinţă, chiar dacă s-ar considera că notificarea din 30 august 2010, formulată împotriva deciziei atacate, reprezintă procedură prealabilă, deoarece lipseşte dovada comunicării deciziei către reclamantă, prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine faptul că obiecţiunile la raportul de evaluare se pot formula după emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, respectiv după data de 23 martie 2010, în condiţiile în care însăşi reclamanta a depus dovada comunicării raportului de evaluare la 11 septembrie 2009, iar decizia a fost emisă la peste 6 luni de la acest moment.
Pe de altă parte, Curtea a considerat că nu se impune refacerea raportului de evaluare privind imobilul teren intravilan, plus extravilan, întocmit la 1 septembrie 2009, întrucât raportul a fost întocmit cu respectarea tuturor criteriilor specifice, prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a SC F.C.C. SRL, prima instanţă a reţinut că nu este întrunită ipoteza art. 60 din C. proc. civ., pârâta nefiind în situaţia de a cădea în pretenţii, astfel că a respins-o.
2. Recursul promovat de reclamanta P.E.M.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs în termenul legal reclamanta P.E.M., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7,8 şi 9 din C. proc. civ..
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate recurenta-reclamantă, în contextul reluării situaţiei de fapt, a susţinut că fără temei legal prima instanţă a apreciat că nu se puteau formula obiecţiuni la raportul de expertiză în condiţiile în care, în acest mod, se acreditează ideea că orice sumă stabilită, în mod unilateral, trebuie totuşi acceptată.
Recurenta-reclamantă a mai arătat că respingerea contestaţiei formulate echivalează cu îngrădirea drepturilor sale fundamentale, cu atât mai mult cu cât valoarea stabilită nu reflectă realitatea obiectivă şi nici nu s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005, referitoare la procedura şi modalitatea de întocmire a raportului de evaluare.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a prevederilor legale incidente din materia supusă verificării, dar şi faţă de apărările intimatei pârâte, ca şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură să atragă fie casarea, fie modificarea sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Reclamanta-recurentă a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a deciziei nr. 11583/FF/23 martie 2010, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, întemeindu-şi demersul judiciar în drept, pe prevederile Legilor nr. 554/2004 şi nr. 247/2005, iar în fapt pe împrejurarea că nu a luat cunoştinţă şi nici nu este de acord cu suma de 17.240 RON stabilită în raportul de evaluare menţionat, preluată ca atare şi în decizia contestată, respectiv titlul de despăgubire.
Cu privire la neregulile procedurale invocate de reclamantă vizând comunicarea incompletă a raportului de evaluare, instanţa de fond a apreciat că o astfel de dovadă, a fost făcută, la data de 11 septembrie 2009, potrivit înscrisului depus chiar de reclamantă.
Contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor legale incidente, din Legea nr. 247/2005 (art. 16 pct. 5, 6 titlul VII) din cuprinsul cărora nu se poate reţine că se impunea refacerea raportului de evaluare privind terenul în discuţie, întocmit la data de 1 septembrie 2009, ce a fost contestat la peste 6 luni de la data emiterii deciziei nr. 11583/FF/23 martie 2010, respectiv la 30 august 2010.
Înalta Curte reţine că în speţă, actele dosarului nu atestă faptul că autoritatea pârâtă se face vinovată de încălcarea vreuneia dintre atribuţiile legale conferite în procedura emiterii deciziei contestate, a cărei nelegalitate nu a fost demonstrată.
Chiar acceptând, astfel cum susţine recurenta-reclamantă, că la data de 14 septembrie 2009 raportul de evaluare întocmit de evaluator i-a fost expediat într-o formă incompletă, susţinere care, de altfel nu se coroborează cu alte probe administrate, Înalta Curte apreciază că recurenta-reclamantă invocă practic, ca element de nelegalitate al raportului întocmit şi implicit al deciziei atacate, pasivitatea de care a dat dovadă, în tot intervalul scurs de la primirea corespondenţei apreciată ca incompletă şi până la data de 20 august 2010 când a notificat autoritatea pârâtă.
În toată această perioadă de timp, de peste 8 luni de zile, în măsura în care comunicarea raportului de evaluare nu a fost satisfăcătoare, astfel cum se susţine, nimic nu o împiedica pe reclamantă să solicite fie o re-comunicare sau să obţină personal pe căile legale prevăzute un exemplar al raportului de evaluare chiar de la autoritatea imtimată.
Criticile recurentei nu pot fi primite şi în considerarea argumentelor înfăţişate de prima instanţă, în sensul că potrivit normelor cuprinse în art. 16 pct. 13 şi pct. 14 din H.G. nr. 1095/20051, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu se pot formula obiecţiuni la raportul de evaluare după momentul emiterii deciziei titlu de despăgubire, cu atât mai mult cu cât conţinutul raportului de evaluare nu a evidenţiat nerespectarea criteriilor legale referitoare la aplicarea standardelor internaţionale de evaluare, valoarea finală la care a ajuns evaluatorul fiind determinată şi în raport de tehnica comparaţiei vânzărilor.
___________
1 Redăm textul la care s-a făcut referire, cuprins în Norma metodologică 2005 de aplicare a Titlul VII din Legea nr. 247/2005:
16.13. Dacă pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare la faţa locului, evaluatorul desemnat va convoca persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea. Convocarea va fi remisă persoanei îndreptăţite cu cel puţin 5 zile înaintea efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului nu se socotesc ziua primirii convocării şi nici data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi alăturată lucrării evaluatorului.
Persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri sunt obligate să dea evaluatorului, la solicitarea acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. Ele vor prezenta evaluatorului orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza acestuia informaţii privind valoarea imobilului obiect al lucrării.
La data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare şi pe tot parcursul desfăşurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptăţite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales şi remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.
Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât şi persoanelor îndreptăţite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecţiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecţiunile formulate şi răspunsul la aceste obiecţiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu şi Comisiei Centrale.
Evaluatorii desemnaţi sunt datori să se înfăţişeze înaintea Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere.
Faţă de toate cele mai sus arătate, reţinând aşadar că recurenta-reclamantă nu a demonstrat că a fost efectiv împiedicată în a-şi exercita dreptul de a formula obiecţiuni la raportul de evaluare al evaluatorului desemnat, imediat ce acesta i-a fost comunicat, nefiindu-i astfel îngrădite drepturile fundamentale, cu referire la jurisprudenţa CEDO, numai generic invocată, decizia atacată fiind emisă de autoritatea pârâtă cu respectarea procedurii şi a prerogativelor conferite, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.E.M. împotriva sentinţei nr. 262/F-CONT din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4634/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3575/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
