ICCJ. Decizia nr. 3575/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3575/2011
Dosar nr. 697/175/2008
Şedinţa publică de la 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud, reclamanţii B.E. şi B.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Aiud prin primar, Consiliul Local al Municipiului Aiud, Eparhia Reformată din Ardeal şi Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut cultelor Religioase din România:
- să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 393/2004 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal, cu privire la imobilele înscrise iniţial în CF Aiud, transcrise în CF Aiud şi intabulate apoi în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal în CF Aiud, având casă, curte şi grădină intravilan, situate administrativ în Aiud, jud.Alba;
- să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul anulării încheierii de intabulare prin care s-a dispus intabularea imobilelor în litigiu în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal, reîntabularea Statului Român asupra acestor imobile şi reintrarea acestor bunuri imobile în domeniul privat al Municipiului Aiud;
- să se dispună obligarea pârâţilor Municipiul Aiud prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Aiud, având calităţile de titular al dreptului de proprietate asupra domeniului privat şi implicit asupra imobilelor în litigiu, respectiv de administrator al domeniului privat al Municipiului Aiud, să procedeze la încheierea cu reclamanţii de contracte de închiriere asupra spaţiilor cu destinaţia de locuinţă ce au făcut obiectul închirierii între reclamanţi şi Consiliul local, respectiv Primăria Aiud, până la preluarea acestor imobile de către pârâta Eparhia Reformată din Ardeal prin actul administrativ a cărui nulitate s-a solicitat să fie constatată;
- să fie obligaţi pârâţii Municipiul Aiud prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Aiud să procedeze la vânzarea imobilului in litigiu către reclamanţi, în calitate de chiriaşi în condiţiile legii.
Prin sentinţa nr. 790/2008 a Judecătoriei Aiud, irevocabilă prin decizia civilă nr. 370/2010 a Tribunalului Alba, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a invocat excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată raportat la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că, în mod legal, prin decizia contestată, s-a dispus restituirea imobilului în favoarea Eparhiei Reformate din Ardeal, în calitatea acesteia de fost proprietar, bunurile Şcolii Reformate din Aiud fiind, în realitate, bunurile beneficiarului actului.
Excepţia tardivităţii introducerii acţiunii a fost invocată şi de pârâta Eparhia Reformată din Ardeal, prin întâmpinarea depusă la dosar, care, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că este îndreptăţită la retrocedarea imobilului preluat de stat întrucât Şcoala Reformată din Aiud a aparţinut Bisericii Reformate din Aiud cu întreaga sa avere.
Pârâţii Municipiul Aiud prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Aiud au formulat, de asemenea, întâmpinări, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive, faţă de faptul că nu sunt emitenţii deciziei contestate.
Prin sentinţa nr. 234/F/CA/2010 din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca tardivă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii B.E. şi B.A. împotriva pârâtelor Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au Aparţinut Cultelor Religioase din România şi Eparhia Reformată din Ardeal, a respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor Municipiul Aiud prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Aiud, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins cererea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, prin Decizia nr. 393 din 20 septembrie 2004 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, s-a dispus retrocedarea în natură a imobilului situat in Municipiul Aiud, jud. Alba în favoarea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal.
Prima instanţă a mai reţinut că Decizia nr. 393/2004 a fost comunicată reclamanţilor la data de 21 octombrie 2004, precum şi faptul că Primăria Municipiului Aiud i-a adus la cunoştinţă reclamantului B.A. că, la data de 2 martie 2005, va proceda la predarea către Eparhia Reformată din Ardeal a spaţiului pe care reclamanţii îl deţin prin contract de închiriere.
Luând în considerare şi împrejurarea potrivit căreia reclamanţii au fost prezenţi la încheierea, la data de 2 martie 2005, a Protocolului de predare-primire a imobilului retrocedat, în cuprinsul căruia a fost menţionată, ca temei legal şi Decizia nr. 393/2004, Curtea a constatat că, cel târziu la data de 2 martie 2005, reclamanţii au luat cunoştinţă despre decizia pe care o contestă în prezentul dosar, astfel încât introducerea acţiunii în constarea nulităţii absolute s-a făcut cu încălcarea termenelor prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat că pârâţii Municipiul Aiud prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Aiud nu au calitatea de emitenţi sau beneficiari ai actului administrativ atacat şi, pe cale de consecinţă, a considerat că se impune respingerea acţiunii în privinţa acestor autorităţi pârâte.
Cu privire la cererea pârâtei Eparhia Reformată din Ardeal de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON în temeiul facturii nr. 4 din 28 septembrie 2010, Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada încasării efective a sumei solicitate.
Împotriva sentinţei nr. 234/F/CA/2010 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, considerată nelegală şi netemeinică, au declarat recurs în termenul legal reclamanţii B.E. şi B.A., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 din C. proc. civ..
În motivarea recursului reclamanţii au arătat, în esenţă, următoarele:
În sentinţa recurată s-a reţinut că au luat la cunoştinţă de cuprinsul dispoziţiei atacate, în momentul încheierii protocolului de predare-primire a imobilului, concluzie eronată atâta timp cât nu există nici o probă care să ateste că au luat cunoştinţă de decizie, din moment ce nu au atacat actul de predare-primire, ci decizia de retrocedare, care nu li s-a comunicat la data preluării imobilului.
De vreme ce nu există dovada unei date certe de comunicare a deciziei atacate, sentinţa instanţei de fond este nelegală întrucât operează cu presupuneri şi prezumţii neconforme cu realitatea.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, precum şi în temeiul art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare:
Contrar celor susţinute de recurenţi, acţiunea în contencios administrativ promovată de către aceştia este tardivă, astfel cum corect a reţinut prima instanţă prin hotărârea judecătorească recurată.
Reclamanţii B.E. şi B.A. au contestat decizia nr. 393/2004 a Comisiei Speciale de Retrocedare ce funcţionează în baza O.U.G. nr. 94/2000, act administrativ individual în raport de care aceştia au calitatea de terţi. Prin urmare, termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în care putea fi introdusă acţiunea curge de la data luării la cunoştinţă a deciziei contestate, iar nu de la data comunicării acesteia ca în cazul destinatarilor actului administrativ în discuţie. Or, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanţii au luat la cunoştinţă de decizia nr. 393 din 20 septembrie 2004 la data de 2 martie 2005, când în calitate de chiriaşi au fost prezenţi la încheierea Protocolului de predare-primire a imobilului înscris în CF Aiud.
Aşadar, în raport de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, reclamanţii s-au adresat tardiv instanţei de judecată cu acţiunea ce are ca obiect anularea deciziei nr. 393 din 20 septembrie 2004, abia la 7 martie 2008 (Dosarul nr. 697/175/2008 al Judecătoriei Aiud), în condiţiile în care termenul de un an s-a împlinit la data de 2 martie 2006.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.E. şi B.A. împotriva sentinţei nr. 234/F/CA/2010 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3574/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4632/2011. Anularea certificatului de atestare... → |
|---|
