ICCJ. Decizia nr. 3650/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3650/2011
Dosar nr. 3633/1/2011
Şedinţa publică de la 22 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 239 din 28 aprilie 2011, Consiliul Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de C.V., judecător cu grad de tribunal la Tribunalul Militar Bucureşti, împotriva Hotărârii nr. 295 din 19 aprilie 2011 a Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Soluţionând contestaţia formulată de domnul C.V., Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 295 din 19 aprilie 2011, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de domnul judecător C.V. împotriva Hotărârii nr. 31 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de Organizare a concursului pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 8 mai 2011, având în vedere că, la data înscrierii la concursul de promovare pentru Curtea de Apel Craiova, în calitate de judecător militar, deţine statutul de militar activ.
S-a mai reţinut în cuprinsul Hotărârii că domnul C.V., judecător cu grad de tribunal la Tribunalul Militar Bucureşti s-a înscris la concurs la data de 22 martie 2001, în termen legal, pentru promovare efectivă la Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, specializarea drept penal.
Din evidenţele Direcţiei Resurse Umane şi Organizare s-a reţinut că domnul C.V. a funcţionat la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti din data de 15 februarie 2010, până la data de 01 ianuarie 2011 când a fost numit în funcţia de preşedinte al Tribunalului Militar Bucureşti, cu păstrarea gradului de judecător de tribunal.
Anterior transferului în funcţia de judecător la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, domnul C.V. a îndeplinit timp de 11 ani, 5 luni şi 14 zile funcţia de judecător la Judecătoria Lehliu Gară şi Tribunalul Călăraşi.
A mai constatat Plenul că, domnul C.V., judecător cu grad de tribunal la Tribunalul Militar Bucureşti, la data înscrierii, avea statutul de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, condiţie prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a ocupa o funcţie de judecător militar.
Prin Hotărârea Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, nr. 107 din 28 ianuarie 2010, domnul C.V. a fost transferat de la Tribunalul Călăraşi la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti , începând cu data de 15 februarie 2010.
În respectiva hotărâre s-a menţionat în mod expres Ordinul Ministrului Apărării Naţionale prin care domnul C.V. a fost chemat în activitate în corpul ofiţerilor cu gradul de maior, în arma justiţie militară, specialitatea militară nr. 116 - magistratură militară, fiind pus la dispoziţia Direcţiei Instanţelor Militare în vederea încadrării.
Faţă de cele expuse, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, în ceea ce priveşte promovarea domnului C.V., de la o instanţa militară la o instanţă civilă, că datorită existenţei statutului de cadru militar activ, aceasta este posibilă numai la o instanţă ierarhic superioară, respectiv la o instanţă militară.
În susţinerea acestui argument au fost invocat şi dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată , cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva Hotărârii nr. 239 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii C.V. a formulat recurs în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivele de recurs se arată că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care i s-a respins contestaţia împotriva Hotărârii nr. 295 din 19 aprilie 2011 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este nelegală şi netemeinică pentru că este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, respectiv a dispoziţiilor art. 43-45 din Legea nr. 303/2004, ale O.G. nr. 137/2000 şi cele prevăzute de art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 43-45 din Legea nr. 303/2004 şi a dispoziţiilor prevăzute în Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a produs deoarece recurentul susţine că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a participa la concursul de promovare:
- au gradul profesional de judecător de tribunal dobândit în urma concursului organizat la 31 mai 2009;
- la data formulării cererii de promovare avea o vechime în magistratură de 12 ani, 7 luni şi 22 de zile, iar vechimea minimă necesară pentru promovarea la curtea de apel era de 6 ani;
- la ultima evaluare a primit calificativul „foarte bine”;
- nu a fost niciodată sancţionat disciplinar.
Referitor la calitatea de cadru militar activ s-a arătat că aceasta este una accesorie celei de magistrat dar ea nu atrage incapacităţi sau decăderi pentru cariera unui magistrat.
Această concluzie se desprinde din interpretarea dispoziţiilor art. 43-45 din Legea nr. 303/2004 pentru că textele legale nu instituie o condiţie negativă, aceea de a nu fi cadru militar activ pentru situaţia în care judecătorul doreşte să participe la concursul organizat pentru ocuparea unei funcţii vacante ce face parte din organizarea unei instanţe civile.
Totodată, prin dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 se prevede că un judecător poate candida pentru promovarea efectivă la oricare dintre instanţele pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanţa la care funcţionează, iar dispoziţiile art. 34 din acelaşi regulament prevăd că toate dispoziţiile din acesta se aplică în mod corespunzător judecătorilor şi procurorilor militari.
Prin urmare, un judecător care funcţionează la o instanţă civilă poate să candideze pentru un post vacant aflat în organigrama unei instanţe militare, după cum un judecător care funcţionează la o instanţă militară poate candida pentru un post vacant aflat în organigrama unei instanţe civile.
Referitor la calitatea de cadru militar activ, s-a învederat faptul că această calitate se pierde de judecătorul militar din oficiu în situaţia în care este declarat promovat în urma participării la concursul de promovare efectivă.
S-a invocat practica Consiliului Superior al Magistraturii de a permite candidaţilor cadre militare active să participe la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor vacante de magistraţi, iar după numirea acestor candidaţi în funcţia de judecător sau procuror s-a procedat la trecerea în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 80/1995, situaţie în care s-a regăsit recurentul şi un alt coleg de-al său, Costea Răzvan Rareş.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza I din Legea nnr. 303/2004 rezultă că legiuitorul a avut în vedere necesitatea de a se realiza promovarea în funcţie din grad în grad şi nu că promovarea se va putea face doar la instanţa ierarhic superioară celei la care funcţionează judecătorul candidat.
Această interpretare este dată şi de Consiliul Superior al Magistraturii care a admis unor judecători de la judecătorie să participe la concurs pentru un post vacant de la o curte de apel, alta decât cea în a cărei circumscripţie se află judecătoria la care funcţionează în prezent candidatul sau judecători de tribunal care candidează pentru un post de judecător de curte de apel, instanţă situată în altă circumscripţie teritorială.
Nu se poate susţine că în România funcţionează două criterii judiciare, unul civil şi unul militar numai pentru că sunt norme juridice distincte ce reglementează instanţele civile de cele militare.
Instanţele militare sunt organizate şi funcţionează în temeiul aceloraşi norme juridice, magistraţii militari dispun de aceeaşi independenţă şi inamovibilitate, au aceleaşi drepturi şi obligaţii chiar dacă fondurile necesare funcţionării instanţei civile sunt gestionate de Ministerul Justiţiei iar cele pentru instanţele militare de Ministerul Apărării Naţionale.
Interpretarea privitoare la unicitatea sistemului judiciar este statuată chiar şi în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prin decizia nr. 1979/2007 a stabilit că atunci când un judecător civil doreşte să participe la un concurs organizat pentru ocuparea unui post de judecător vacant la o instanţă militară, calitatea de cadru militar activ trebuie să existe la data numirii în funcţie şi nu la data participării la concurs.
Referitor la încălcarea O.G. nr. 137/2000 şi art. 14 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale se arată că impunerea condiţiei de a nu avea calitatea de cadru militar activ la data înscrierii la concurs constituie o discriminare în exercitarea dreptului la libera alegere a ocupaţiei.
Pentru că art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 dispune că orice persoană fizică sau juridică are obligaţia să respecte principiile enunţate la alin. (2) al aceluiaşi articol, această obligaţie revine şi Consiliului Superior al Magistraturii şi nu poate fi considerată nediscriminatorie respingerea candidaturii pentru că s-a dat aceeaşi soluţie şi altor cereri similare.
Discriminarea trebuie analizată în raport de cererile ce au avut acelaşi obiect dar care au fost formulate de alţi judecători aflaţi în situaţii comparabile.
Chiar dacă nu este expres prevăzută în O.G. nr. 137/2000, calitatea de cadru militar activ nu poate fi un criteriu ce poate servi pentru producerea unei discriminări iar art. 14 din Convenţie interzice discriminarea indiferent de situaţie şi, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţia României, această normă juridică trebuie aplicată direct de către Consiliul Superior al Magistraturii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 28 aprilie 2011 şi, pe cale de consecinţă, anularea Hotărârii nr. 295 din 19 aprilie 2011 a Secţiei pentru judecători, să se constate că recurentul, în calitate de judecător cu grad de tribunal la Tribunalul Militar Bucureşti, îndeplineşte condiţiile de participare la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii la 8 mai 2011 pentru promovarea efectivă în funcţia de execuţie, respectiv pentru un post la Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul a formulat concluzii scrise şi a solicitat să se constate încălcarea art. 9 din Legea nr. 304/2004 şi art. 6 paragraf 1 din Convenţie.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Recurentul este judecător la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi s-a înscris pentru participarea la concursul de promovare în funcţia de execuţie din 8 mai 2011 pentru un post la Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dar cererea sa a fost respinsă prin actele ce se contestă în prezenta cauză.
Dintre condiţiile de participare la acest concurs, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că sunt îndeplinite cele privind vechimea, evaluarea, lipsa sancţiunilor, gradul profesional, însă, refuzul participării la concurs a vizat faptul că recurentul, fiind judecător în cadrul instanţelor militare, deci, fiind şi cadru activ, nu poate participa la concurs decât pentru un post la o instanţă militară ierarhic superioară.
Pentru a stabili dacă respingerea cererii este legală sau nu, trebuie amintite prevederile legale ce reglementează această materie.
Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor şi procurorilor se face prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel, sau, după caz, parchete, iar conform art. 44 alin. (1) din acelaşi act normativ, judecătorii şi procurorii pot participa la concursul de promovare la instanţele sau pachetele imediat superioare.
În Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 64/2006, cu modificările ulterioare, în art. 4 alin. (1) nu prevede că „Promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţie de execuţie sau pe loc, se face în gradul imediat superior celui pe care îl deţine judecătorul sau procurorul, până la nivelul curţii de apel, pentru judecători, respectiv până la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru procurori”.
În art. 4 alin. (3) din aceeaşi hotărâre, se prevede posibilitatea ca judecătorii şi procurorii să poată candida pentru promovare efectivă la oricare dintre instanţele şi, respectiv, parchetele pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanţe sau parchetul la care funcţionează.
Din interpretarea acestor dispoziţii, precum şi în raport de prevederile art. 34 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 de aprobare a Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor care prevăd că dispoziţiile din acest regulament se aplică şi judecătorilor şi procurorilor militari, rezultă că promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face la instanţa imediat superioară dar tot militară.
Nu era necesară ca în lege să se prevadă condiţia negativă aceea de a nu fi cadru militar activ pentru situaţia în care un judecător militar doreşte să participe la concursul organizat pentru ocuparea unei funcţii vacante ce face parte din organigrama unei instanţe civile deoarece chiar art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 se referă la instanţele şi parchetele imediat superioare.
Tot în baza aceloraşi dispoziţii a fost posibilă înscrierea unor judecători de la judecătorie, dar cu grad de tribunal, pentru ocuparea posturilor vacante la curţile de apel şi chiar dacă acestea erau în circumscripţia altei curţi decât cea unde îşi desfăşura activitatea.
Plecând de la dispoziţiile amintite, se deduce faptul că recurentul, fiind judecător la tribunalul militar, putea să participe la concursul de promovare pentru un post vacant la o instanţă imediat superioară, dar tot în cadrul instanţelor militare.
Prin hotărârea atacată nu se încalcă dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 304/2004 şi nu se acreditează ideea că în România funcţionează două criterii judiciare, unul civil şi unul militar.
Într-adevăr, în art. 2 din Legea nr. 304 se prevede că: „(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
(2) Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) curţi de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanţe militare; f) judecătorii”, dar în structura legii se precizează că şi în cadrul instanţelor militare funcţionează, potrivit art. 56 din Legea nr. 304/2004, tribunalele militare, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Curtea Militară de Apel Bucureşti, iar instanţele militare au statut de unitate militară.
Toate acestea dovedesc că deşi judecătorii militari sunt independenţi şi inamovibili, au drepturile şi obligaţiile prevăzute de Statutul magistratului, totuşi aceştia, pentru încadrarea ca judecător militar este necesară dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul Ministerul Apărării Naţionale, iar promovarea se poate face numai în cadrul instanţelor militare.
Dacă recurentul, aşa cum susţine în motivele de recurs, doreşte să piardă calitatea de judecător militar, poate solicita transferul la o instanţă civilă şi, în această calitate de judecător la o instanţă civilă, va putea participa la ocuparea unui post vacant la Curtea de apel.
Referitor la susţinerile recurentului privind practica Consiliului Superior al Magistraturii de a permite cadrelor militare active de a participa la concursul de ocupare a posturilor vacante de magistraţi, aceasta, deşi nu a fost dovedită, nu prezintă relevanţă pentru că situaţia în prezenta cauză este total diferită.
În cazul participării la concursul de ocupare a posturilor vacante de judecător sunt stabilite de lege alte condiţii, în schimb în cazul concursului de promovare în funcţie efectivă la instanţe legea cere respectarea altor cerinţe.
Nici interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o decizie de speţă nu prezintă relevanţă pentru că situaţia în cadrul acelui litigiu viza o cerere formulată de un judecător de la o instanţă civilă care a participat la un concurs organizat pentru un post vacant la o instanţă militară şi viza interpretarea art. 32 din Legea nr. 303/2004.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, şi art. 14 din Convenţie, criticile din motivele de recurs sunt nefondate.
Mai întâi, trebuie subliniat că premisa de la care porneşte recurentul în stabilirea cazului de discriminare este greşită deoarece acesta nu are statut de judecător ci de judecător militar.
Dacă ar fi fost judecător la tribunal nu i s-ar fi refuzat participarea odată cu îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de lege, la recursul de promovare în funcţia de execuţie pentru un post vacant de judecător la curtea de apel, ci refuzul s-a datorat faptului că este judecător militar.
Respingerea cererii nu s-a fundamentat nici pe considerentul că recurentul funcţionează la o instanţă care nu se află în circumscripţia instanţei în a cărei organigramă se află postul vacant pentru care s-a înscris la concurs ci, aşa cum s-a arătat mai sus, respingerea s-a datorat faptului că recurentul este judecător militar şi a dorit să participe la concursul de promovare pentru un post la curtea de apel, instanţă civilă.
Prin urmare, recurentul nu se află într-o situaţie comparabilă cu cei faţă de care invocă discriminarea şi, deci, nu suntem în prezenţa unei discriminări.
Nu se poate stabili nici că există o discriminare în exercitarea dreptului la libera alegere a ocupaţiei, pentru că legea stabileşte condiţiile în care se poate face promovarea la instanţele civile şi la cele militare, iar alegerea între cele două categorii de instanţe aparţine recurentului.
De altfel, din probele depuse la dosar, rezultă că recurentul a fost judecător la instanţele civile, apoi a solicitat transferul la instanţa militară, deci, nu i-a fost îngrădit dreptul la libera alegere a profesiei, ci, dacă au fost respectate cerinţele impuse de lege, aceasta a fost transferat ca judecător militar atunci când era judecător la o instanţă civilă, dar legea nu permite promovarea decât la o instanţă superioară, ceea ce în cazul recurentului, în prezent, presupune o instanţă militară superioară, dacă sunt locuri vacante şi nu la o instanţă civilă pentru că aceasta nu este superioară instanţei unde funcţionează în prezent recurentul.
Aşa cum s-a arătat mai sus, dacă recurentul doreşte să participe la un concurs de promovare pentru funcţia efectivă la o curte de apel civilă, recurentul poate solicita, din nou, transferul de această dată de la o instanţă militară la una civilă, şi va putea participa la concurs.
Motivele invocate de către recurent în Concluziile scrise nu pot fi analizate deoarece ele au fost depuse tardiv, fiind motive noi de nelegalitate, iar motivele de recurs se depun în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat. Or, Hotărârea nr. 239 din 28 aprilie 2011 i-a fost comunicată recurentului la 20 mai 2011 iar motivele noi de recurs le-a depus la 21 iunie 2011, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (1) şi (2) C. proc. civ..
Apreciind că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.V. împotriva Hotărârii nr. 239 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4683/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4685/2011. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
