ICCJ. Decizia nr. 4685/2011. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4685/2011
Dosar nr. 1474/46/2010
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 decembrie 2010, reclamantul N.D.F., în calitate de administrator al SC T.S. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat anularea deciziei din 17 august 2010 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată a fost sancţionată pentru încălcarea prevederilor art. 74 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, deoarece a retransmis servicii de programe fără a fi înscrise în oferta de servicii şi fără a solicita acordul consiliului, iar alte programe, deşi înscrise în oferta aprobată de consiliu, nu au fost retransmise.
De asemenea, s-a considerat că SC T.S. SRL Râmnicu Vâlcea a încălcat prevederile art. 82 alin. (1), coroborat cu art. 50 alin. (1) şi art. 58 alin. (1) din Legea audiovizualului.
Reclamanta a susţinut că autoritatea pârâtă nu a aplicat şi prevederile art. 90 alin. (3) şi alin. (4) din Legea audiovizualului, deoarece nu a ţinut seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult 1 an.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată prin sentinţa nr. 23 din 26 ianuarie 2011, constatând legalitatea deciziei din 17 august 2010, prin care SC T.S. SRL Râmnicu Vâlcea a fost sancţionată cu amendă în sumă de 10.000 RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 50, coroborat cu art. 58 din Legea audiovizualului, întrucât în reţeaua de cablu din localitatea B., judeţul Vâlcea, a retransmis servicii de programe fără a fi înscrise în oferta aprobată şi fără a solicita acordul consiliului, iar altele, deşi înscrise în oferta aprobată de consiliu, nu au fost retransmise.
De asemenea, s-a avut în vedere că distribuitorul de servicii a difuzat programul T.S. fără să deţină licenţă audiovizuală şi decizie de autorizare audiovizuală.
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (2) din Legea audiovizualului faptele săvârşite de reclamantă se sancţionează cu amendă de la 10.000 RON la 20.000 RON şi deci amenda aplicată în cauză a fost stabilită de autoritatea pârâtă în cuantumul minim prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs N.D.F., în calitate de administrator al SC T.S. SRL Râmnicu Vâlcea, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii şi anulării deciziei din 17 august 2010 întocmită de Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Recurenta a susţinut în primul motiv de recurs că instanţa de fond a apreciat eronat că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora autoritatea intimată avea posibilitatea aplicării sancţiunii cu avertisment pentru faptele constatate.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs au fost indicate datele la care decizia contestată a fost comunicată recurentei şi la care a avut cunoştinţă de sancţiunea aplicată, fără a se formula critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În ultimul motiv de recurs, au fost invocate prevederile art. 91 din Legea nr. 504/2002 şi s-a arătat că, anterior aplicării unei sancţiuni pecuniare, autoritatea intimată avea obligaţia emiterii unei somaţii de intrare în legalitate, iar dacă radiodifuzorul nu se conforma acesteia sau încalca din nou aceleaşi prevederi legale, se aplica sancţiunea amenzii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect că nu sunt aplicabile în cauză prevederile O.G. nr. 2/2001, întrucât legea audiovizualului, ca lege specială derogă de la dreptul comun în materia contravenţiilor.
Astfel, în art. 94 din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, s-a prevăzut în mod expres că dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 se aplică numai contravenţiilor constatate, potrivit legii, de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.
Din acest motiv, s-a constatat întemeiat legalitatea deciziei din 17 august 2010 întocmită de intimat prin aplicarea reglementării cu caracter special din domeniul audiovizualului, atât sub aspectul sancţiunii aplicate, cât şi în privinţa faptelor care constituie contravenţii în sensul legii respective.
Faţă de regimul juridic stabilit prin Legea nr. 504/2004 pentru răspunderea contravenţională în materia audiovizualului, se dovedesc a fi nefondate susţinerile din recurs privind prescripţia executării sancţiunii amenzii, constatându-se că aceste apărări s-au întemeiat pe prevederile O.G. nr. 2/2001, care nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
Referitor la faptul că intimatul ar fi avut obligaţia ca, înainte de aplicarea amenzii, să emită o somaţie publică de intrare în legalitate, conform prevederilor art. 91 din Legea nr. 504/2004, instanţa de fond a respins în mod corect susţinerile din acţiune faţă de prevederile legale încălcate de recurentă şi de procedura instituită prin lege pentru sancţionarea lor.
Prin dispoziţiile art. 90 şi art. 91 din Legea audiovizualului s-a prevăzut posibilitatea ca, în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii să fie sancţionat, după caz, fie direct cu amendă, fie mai întâi cu somaţie şi apoi cu amendă.
Cum faptele reţinute de Consiliul Naţional al Audiovizualului ca fiind săvârşite de către recurentă sunt prevăzute la art. 90 alin. (1) lit. j) şi lit. k) din Legea nr. 504/2004, instanţa de fond a constatat corect că legalitatea deciziei din 17 august 2010 nu este afectată de lipsa somaţiei prealabile.
Recurenta a fost sancţionată pentru fapte grave care constituie contravenţii potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 504/2004, situaţie în care aplicarea sancţiunii nu este condiţionată de emiterea unei somaţii pentru intrarea în legalitate.
Pentru motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.S. SRL Vâlcea împotriva sentinţei nr. 23 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3650/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3651/2011. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
