ICCJ. Decizia nr. 4683/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4683/2011
Dosar nr. 312/46/2011
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 februarie 2011, reclamantul C.G. a chemat în judecată Statul român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire aferent dispoziţiei din 2006 emisă de Primăria municipiului Piteşti.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin contractul de cesiune din 15 noiembrie 2010 a cumpărat drepturile ce fac obiectul dosarului înregistrat de la C.F. şi C.P., cărora li s-a recunoscut dreptul la restituirea în echivalent a imobilului teren şi construcţie demolată situat în Piteşti, str. T.V.
Reclamantul a mai arătat că dosarul transmis comisiei în anul 2006 nu a fost încă soluţionat, neparcurgând procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005, din culpa pârâtei care a tergiversat emiterea titlului de despăgubiri.
Prin sentinţa nr. 220/F-Cont din 30 martie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă că, din anul 2006, dosarul corespunzător imobilului în discuţie a parcurs doar etapa analizării legalităţii cererii de restituire în natură, reclamantul, care s-a subrogat în drepturile creditorilor C.F. şi C.P., fiind prejudiciat prin pasivitatea manifestată de pârâtă care nu a soluţionat cauza într-un termen rezonabil.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că dosarul corespunzător imobilului pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, nu a parcurs etapa evaluării, întrucât această procedură este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin propria decizie din 16 septembrie 2008, neputându-se reţine existenţa unei tergiversări.
De asemenea pârâta a arătat că soluţia este netemeinică şi pentru considerentul că s-a dispus direct obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, deşi nu a fost parcursă procedura de evaluare, etapă în care sunt implicate şi alte entităţi şi care nu poate fi soluţionată în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare.
Astfel, din probele dosarului rezultă cu evidenţă intenţia pârâtei de tergiversare a soluţionării dosarului înregistrat în anul 2006, reţinând că autoritatea avea obligaţia, pentru respectarea termenului rezonabil, să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în prezenta cauză, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării de către cedenţi şi nici până în prezent nu s-au finalizat etapele prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în actul normativ susmenţionat un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative de acordare a măsurilor reparatorii, nu poate conduce la ideea că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cadrul marjei ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar şi să manifeste pasivitate.
În consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect împrejurarea că pârâta a lăsat în nelucrare dosarul corespunzător dispoziţiei din 2006, depăşind cu mult termenul rezonabil de soluţionare a cererii.
Nu este întemeiată nici critica privind măsura dispusă de instanţă direct, de emitere a titlului de despăgubiri în condiţiile în care nu contestă legalitatea respingerii cererii de restituire în natură şi respectiv a propunerii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, eliberarea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri constituind o etapă a procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 220/F-Cont din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3649/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3650/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
