ICCJ. Decizia nr. 3697/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3697/2011
Dosar nr. 2137/54/2008
Şedinţa publică de la 24 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Mehedinţi, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D.A.D.R. Mehedinţi şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea actului administrativ din 22 octombrie 2007 emis de pârâta D.A.D.R. Mehedinţi, includerea culturii de muştar ca făcând parte din culturile calamitate excesiv şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 6.437,84 RON reprezentând despăgubiri pentru culturile agricole afectate de calamităţi naturale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că în anul agricol a cultivat o suprafaţă de 8 ha ovăz, întreţinută corespunzător şi asigurată, cultură distrusă în urma unei calaimtăţi naturale (secetă) şi că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 381/2002 şi a Ordinului nr. 419/2002 pentru a beneficia de despăgubiri, dar că hotărârile de Guvern adoptate în acest sens nu includ cultura de ovăz în lista culturilor pentru care urmează a se acorda daune în judeţul Mehedinţi.
Prin precizarea depusă la termenul din 7 februarie 2008, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită invluderea culturii de ovăz în lista culturilor calamitate pentru care se acordă despăgubiri.
2. Hotărârea Tribunalului Mehedinţi
Prin sentinţa civilă nr. 678 din 29 mai 2008, Tribunalul Mehedinţi, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului B.N..
În motivarea acestei soluţii, instanţa a constatat că pârâta D.A.D.R. Mehedinţi nu are procesuală pasivă, întrucât despăgubirile solicitate sunt acordate de către Ministerul Agriculturii.
Prima instanţă a mai constatat neîndeplinirea în termen a procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 381/2002, precum şi neîndeplinirea procedurii prealabile instituite de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, acţiunea fiind apreciată ca neîntemeiată, pe fond.
3. Stabilirea competenţei de primă instanţă a Curţii de Apel Craiova
Prin decizia civilă nr. 2120 din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de către reclamantul B.N. împotriva sentinţei civile nr. 678 din 29 mai 2008 şi, în consecinţă, a casat sentinţa recurată şi a reţinut cauza spre soluţionare în primă instanţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că raportul juridic litigios are ca parte o autoritate publică centrală, în raport de care competenţa materială de soluţionare a acestei cauze revine curţii de apel.
4. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 84 din data de 5 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de către reclamantul B.N..
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a arătat, în esenţă, că refuzul autorităţilor administrative de a acorda despăgubirile este întemeiat, în condiţiile în care cultura înfiinţată de reclamant nu se regăseşte în lista prevăzută de H.G. nr. 636/2007, modificată prin nr. H.G. 1202/2007, iar includerea acesteia în lista culturilor calamitate de secetă excesivă este atributul exclusiv al altor autorităţi administrative.
Curtea a respins excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile, cu motivarea că reclamantul a contestat refuzul de acordare a despăgubirilor comunicat prin adresa din 22 octombrie 2007 şi a apreciat întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.A.D.R. Mehedinţi în ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor, acest atribut revenindu-i pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
5. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul B.N., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 din C. proc. civ..
Recurentul a criticat faptul că pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a inclus, nejustificat, cultura de ovăz în lista culturilor calamitate de secetă excesivă, deşi aceasta a fost menţionată în situaţia întocmită de către D.A.D.R. Mehedinţi, susţinând că pârâtul a încălcat, astfel, dispoziţiile Legii nr. 381/2002.
6. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a ssolicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:
- recurentul-reclamant nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune o înştiinţare, în scris, în forma prevăzută de lege, cel mai târziu 48 de ore de la data producerii evenimentului, la primăria pe a cărei rază teritorială s-au produs fenomenele;
- producătorul agricol nu a depus documentaţia întocmită potrivit Legii nr. 381/2002 în termen de 5 zile la D.A.D.R. Mehedinţi, procesul verbal invocat fiind întocmit cu nerespectarea formei cerute de Anexa 5 din Ordinul nr. 419/2002 şi necompletat potrivit normelor legale în materie;
- recurentul nu a făcut dovada constatării definitive a pagubelor, şi nici a faptului că terenul nu a fost amenajat la irigat sau că nu exista posibilitatea amenajării la irigat;
- câtă vreme legiuitorul nu a inclus cultura de ovăz în lista culturilor calamitate de secetă excesivă pentru care se acordă despăgubiri, recurentul-reclamant nu avea un drept recunoscut de lege, neexistând temei legal care să justifice plata despăgubirilor.
7. Excepţia de nelegalitate invocată
Recurentul a mai invocat excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 636/2007 şi H.G. nr. 1202/2007, susţinând, în esenţă, că prin aceste două acte administrative Guvernul României a limitat, în mod arbitrar şi nelegal, categoriile de culturi pentru care înţelege să acorde despăgubiri.
Prin încheierea din 23 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de sesizare a instanţei competente cu excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor H.G. nr. 636/2007, modificată prin H.G. nr. 1202/2007, şi, în consecinţă, a sesizat Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea excepţiei invocate, suspendând judecarea recursului.
8. Soluţionarea excepţiei de nelegalitate
Prin sentinţa civilă nr. 217 din 19 aprilie 2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor H.G. nr. 636/2007, modificată prin H.G. nr. 1202/2007, invocată de către recurentul B.N..
În motivarea acestei soluţii, Curtea a apreciat că cele două hotărâri au fost emise de către autoritatea competentă, în conformitate cu cadrul legal incident, iar faptul că acestea nu cuprind anumite culturi, de exemplu cea de orz, cum este cazul în speţă, nu este de natură să conducă la concluzia nelegalităţii acestora, acţiunea tinzând de fapt la completarea lor, ceea ce excede scopului şi naturii juridice a excepţiei de nelegalitate, astfel cum este definită de lege.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Argumente de drept şi de fapt relevante
Analizând înscrisurile depuse de către recurentul-reclamant în susţinerea acţiunii sale, Înalta Curte apreciază ca nefondate argumentele intimatului referitoare la nerespectarea procedurii instituite de Legea nr. 381/2002 şi Ordinul nr. 419/2002, înscrisurile respective îndeplinind condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege.
Pe de altă parte, concluzia primei instanţei cu privire la netemeinicia acţiunii reclamantului este justificată.
Legea nr. 381/2002 are drept scop despăgubirea producătorilor agricoli pentru daune produse prin fenomene naturale. În temeiul acesteia, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sesizează Guvernul care, în funcţie de calamităţile naturale şi de mărimea zonelor afectate, declară prin hotărâre starea de calamitate şi apoi aprobă, prin act similar, soiurile de plante afectate de fenomenele naturale, precum şi atribuirea, pe baza calculelor stabilite de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale, a sumelor cuvenite despăgubirilor .
Acordarea despăgubirilor este condiţionată de îndeplinirea anumitor formalităţi imperativ prevăzute de lege, în cadrul procedurilor prealabile privind constatarea daunelor şi stabilirea valorii despăgubirilor ţinându-se seama şi de devizele-cadru elaborate de Institutul de Economie Agricolă.
Elaborarea hotărârii de Guvern privind declararea stării de calamitate se face pe baza informaţiilor primite de la Autoritatea Naţional de Meteorologie cu privire la aria de răspândire şi intensitatea fenomenului meteorologic, precum şi de la direcţiile pentru agricultură judeţene cu privire la suprafeţele afectate pe culturile asigurate şi la gradul de afectare a acestora.
În contextul fenomenelor metodologice extreme (secetă excesivă persistentă în timp) din primăvara–vara anului 2007, care s-au manifestat pe areale extinse, afectând întreg teritoriul ţării, în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002, Guvernul României a emis H.G. nr. 636 din 20 iunie 2007, cu modificările ulterioare, privind declararea stării de calamitate naturală pentru culturile de grâu, secară, triticale, orz, orzoaică, rapiţă, porumb boabe şi floarea soarelui, precum şi stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire ca fiind 70% din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului.
Dată fiind situaţia excepţională cu care s-a confruntat ţara, numărul mare al producătorilor agricoli prejudiciaţi şi fondurile bugetare limitate, în acordarea despăgubirilor s-a impus o prioritizare a culturilor agricole în funcţie de importanţa strategică a acestora, astfel încât refuzul pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale de a îndeplini formalităţile de despăgubiri şi pentru culturile de ovăz nu poate fi apreciat ca fiind nejustificat, concluzia primei instanţei cu privire la netemeinicia acţiunii reclamantului fiind justificată.
Stabilirea culturilor ce urmează a fi incluse în lista culturilor calamitate de secetă excesivă este atributul exclusiv al autorităţilor administrative.
Pe de altă parte, câtă vreme intimaţii nu dispuneau de un cadru legal prin care să se stabilească acordarea de despăgubiri pentru culturile de ovăz calamitate, refuzul de acordare a despăgubirilor este întemeiat.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinţei instanţei de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de către B.N. împotriva sentinţei civile nr. 84 din data de 5 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4694/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4695/2011. Contencios. Despăgubire.... → |
|---|
