ICCJ. Decizia nr. 3700/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3700/2011
Dosar nr. 469/57/2010
Şedinţa publică de la 24 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta H.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.E.C.T.S. şi Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, în calitate de reprezentant al primului pârât, următoarele:
- anularea Ordinului nr. 652 din 24 aprilie 2009 emis de către pârâtul M.E.C.T.S., prin care s-a desfiinţat funcţia de director al Casei de Cultură a Studenţilor P.;
- anularea Ordinului nr. 922 din 22 mai 2009 emis de către pârâtul M.E.C.T.S., prin care reclamanta a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct al Casei de Cultură a Studenţilor P.;
- anularea Ordinului nr. 1626 din 05 octombrie 2009 prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia de director coordonator adjunct;
- obligarea pârâtului la repunerea reclamantei în funcţia publică de director al Casei de Cultură a Studenţilor P.;
- obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale datorate aferente, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a ocupat funcţia de director al Casei de Cultură a Studenţilor P., funcţie desfiinţată, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, prin Ordinul nr. 652 din 24 aprilie 2009 emis de către pârâtul M.E.C.T.S., reclamanta fiind ulterior numită în funcţia de director coordonator adjunct al acestei instituţii, până la data de 05 octombrie 2019, când, prin Ordinul nr. 1626 din 05 octombrie 2009 s-a dispus încetarea funcţiei publice de director coordonator şi încetarea contractului de management dintre reclamant şi pârâtă.
A susţinut reclamanta că, întrucât O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009, act normativ cu aceleaşi dispoziţii, au fost declarate neconstituţionale, în vederea respectării principiului legalităţii, se impune ca actele administrative emise în temeiul acestor acte normative să fie anulate şi restabilită situaţia anterioară prin reîncadrarea reclamantei în funcţia publică de conducere deţinută.
2. Întâmpinările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul M.E.C.T.S. a susţinut lipsa sa de legitimare procesuală pasivă legat de împrejurarea că prin H.G. nr. 81/2010 de reorganizare a acestui minister casele de cultură ale studenţilor au fost date în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Tineret, a cărui preşedinte are atributul numirii directorului acestei instituţii publice, pârâtul M.E.C.T.S neavând calitatea de angajator al reclamantei.
La rândul său, pârâta Autoritatea Naţională pentru Tineret a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă, în principal, susţinând că nu s-a exercitat procedura prealabilă şi ca nefondată, în subsidiar, întrucât deciziile Curţii Constituţionale nu produc efecte retroactive, iar actele administrative emise în temeiul actelor normative declarate neconstituţionale au produs efecte juridice faţă de terţi.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 256/CA din data de 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea reclamantei H.L., şi, în consecinţă, a dispus anularea Ordinului nr. 652 din 24 aprilie 2009, Ordinului nr. 922 din 22 mai 2009 şi Ordinului nr. 1626 din 05 octombrie 2009, emise de pârâtul M.E.C.T.S., a obligat pârâtul la reintegrarea reclamantei în funcţia publică de conducere de director al Casei de Cultură a Studenţilor P., la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei publice de conducere în care s-a dispus reintegrarea începând cu data de 04 mai 2010 şi până la reintegrarea efectivă a acesteia pe această funcţie, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 RON.
Curtea a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva Autorităţii Naţionale pentru Tineret în calitate de reprezentant al M.E.C.T.S..
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că actele administrative contestate au fost emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, şi, evocând considerentele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 şi nr. 1629/2009, a arătat că actele administrative emise în temeiul acestora, acte pretinse ca fiind date pentru executarea şi punerea în executare a legii, sunt lipsite de fundament legal.
Instanţa de fond a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia de conducere anterior deţinută, precum şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale corespunzătoare cu motivarea că aceasta se impune pentru a suplini conduita pe care trebuia să o aibă pârâtul în temeiul legii şi pentru a da eficienţă principiului restitutio in integrum.
Respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., Curtea a constatat că acest pârât apare ca emitentul actelor administrative atacate în cauză, conduită ce îi conferă legitimare procesuală pasivă, în sprijinul acestor aprecieri venind şi dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi (4) din H.G. nr. 141/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.
Excepţia lipsei procedurii prealabile a fost respinsă cu motivarea că temeiul promovării prezentei acţiuni îl constituie art. 9 din Legea nr. 554/2004, pentru a cărei exercitare nu este obligatorie urmarea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (4) din acelaşi act normativ.
A mai arătat Curtea că acţiunea îndreptată împotriva pârâtei Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, ca reprezentant a M.E.C.T.S., este inadmisibilă, de vreme ce reclamanta prin cadrul procesual fixat iniţial a înţeles să cheme ministerul pârât în nume personal.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul M.E.C.T.S., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei.
În motivarea căii de atac, recurentul a prezentat următoarele argumente:
1. în mod nelegal instanţa de fond nu a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului M.E.C.T.S., în condiţiile în care art. 11 din H.G. nr. 141/2010 a fost modificat prin H.G. nr. 775/2010, publicată în M. Of. nr. 558/09.08.2010, casele de cultură ale studenţilor aflându-se în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret iar, pe de altă parte, actele administrative contestate au fost emise de către fostul Minister al Tineretului şi Sportului şi semnate de către foştii miniştri.
2. instanţa de fond a încălcat principiul neretroactivităţii legii, în condiţiile în care Deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor, şi deci ordinele contestate au fost emise în temeiul unor acte normative în vigoare la momentul respectiv.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând argumentele recurentului prin prisma înscrisurilor cauzei şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
1. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului-recurent M.E.C.T.S..
Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanţa de fond legitimarea procesuală pasivă a acestui pârât, faţă de calitatea M.E.C.T.S. de emitent al actelor administrative contestate, prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Reorganizările succesive ale instituţiei pârâte nu au fost de natură a afecta existenţa drepturilor şi obligaţiilor relevante în prezenta speţă în sarcina acesteia, acestea transmiţându-se de drept instituţiei succesoare, indiferent de titulatură.
De asemenea, existenţa Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret nu poate fi de natură a influenţa legitimarea procesuală a pârâtului M.E.C.T.S. şi temeinicia dispoziţiilor instanţei de fond, câtă vreme, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 81/2010, casele de cultură ale studenţilor sunt instituţii publice ale M.E.C.T.S., Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret fiind subordonată acestuia.
2. Cu privire la fondul cauzei
Intimata - reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ următoarele acte administrative:
- Ordinul nr. 652 din 24 aprilie 2009 emis de către pârâtul M.E.C.T.S., prin care, în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice s-a desfiinţat funcţia de director al Casei de Cultură a Studenţilor P.;
- Ordinul nr. 922 din 22 mai 2009 emis de către pârâtul M.E.C.T.S., prin care, în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, reclamanta a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct al Casei de Cultură a Studenţilor P.;
- Ordinul nr. 1626 din 05 octombrie 2009 prin care, în temeiul aceleiaşi O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, menţionându-se şi art. 9 alin. (1) din contractul de management din 23 mai 2009, reclamanta a fost eliberată din funcţia de director coordonator adjunct al Casei de Cultură a Studenţilor P..
Aşa cum a constatat şi instanţa de fond, actele contestate, emise, în esenţă, în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, au fost lipsite de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009.
Viciul de constituţionalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Actele şi măsurile adoptate în baza acestei Ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al acestui act normativ şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond
Menţinerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Pe de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că intimata deţinea, în baza Ordinului nr. 4442 din 22 iulie 1996 al ministrului învăţământului, funcţia publică de conducere de director al Casei de Cultură a Studenţilor P., funcţie pe care a pierdut-o în urma aplicării O.U.G. nr. 37/2009.
În lumina considerentelor Deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale care, exercitând controlul de constituţionalitate asupra legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reţinut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 şi prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, faţă de situaţia de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatei în funcţia publică corespunzătoare, cu acordarea unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care aceasta ar fi trebuit să beneficieze în situaţia în care actul nelegal nu ar fi intervenit, apare justă şi legală.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinţei instanţei de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul M.E.C.T.S. la plata, către intimată, a sumei de 1.716 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de către M.E.C.T.S. împotriva sentinţei civile nr. 256/CA din data de 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimata H.L. a sumei de 1.716 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4695/2011. Contencios. Despăgubire.... | ICCJ. Decizia nr. 3701/2011. Contencios → |
|---|
