ICCJ. Decizia nr. 3741/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3741/2011
Dosar nr. 19/54/2011
Şedinţa publică din 24 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S. SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună suspendarea executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare nr. 13305 încheiat la data de 19 noiembrie 2010 privind măsura ISPA 2004/RO/16/p/PE/008 „reabilitarea şi extinderea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare în municipiul Drobeta Turnu Severin – România", până la data la care instanţa de fond se va pronunţa în acţiunea având ca obiect anularea acestei hotărâri.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată (filele 558-564 dosar).
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 114 din 10 martie 2011, a admis acţiunea, a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 13305 încheiat la data de 19 noiembrie 2010 de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Motivele invocate de reclamantă în cuprinsul contestaţiei administrative, dar şi în cadrul cererii de suspendare sunt în sensul că aceste cheltuieli efectuate cu achiziţionarea de echipamente şi realizarea unor lucrări au fost justificate cu documente şi se încadrează în cerinţele legale, contractuale şi instrucţiunile Oficiului de Plăţi şi Contractare Phare.
Există o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ dedus judecăţii, care constituie un caz bine justificat, în sensul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, având în vedere susţinerile reclamantei şi materialul probator existent la dosar.
Prin punerea în executare a procesului-verbal de constatare nr. 13305 din 19 noiembrie 2010 se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activităţii, întrucât cuantumul sumei aflate în discuţie este însemnat, iar situaţia economică a reclamantei este precară.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, care a solicitat, în principal, casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe iar, în subsidiar, modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa de fond nu a analizat apărările sale cuprinse în întâmpinare, ci s-a limitat doar la preluarea susţinerilor realizate de partea adversă.
În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pârâtul arată faptul că hotărârea instanţei de fond nu respectă cerinţele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât a realizat o motivare sumară, fără să analizeze îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În cel de-al treilea motiv de recurs, fondat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul menţionează faptul că intimata nu a probat îndeplinirea cerinţelor cazului bine justificat şi pagubei iminente.
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat iar, în subsidiar, ca nefondat (filele 15-18 dosar).
Excepţia tardivităţii recursului formulată de intimată este nefondată, întrucât calea extraordinară de atac a fost promovată în interiorul termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, cu respectarea art. 101 C. proc. civ.
Astfel, hotărârea judecătorească contestată a fost comunicată părţii recurente la data de 21 martie 2011, conform dovezii aflate la fila 586 dosar fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la poştă la data de 28 martie 2011.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Mai precis, în cauză, sunt fondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, trebuie menţionat faptul că, în dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa de fond nu a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.
Mai precis, judecătorul fondului s-a limitat doar să prezinte susţinerile părţilor, fără să procedeze la analizarea acestora prin prisma materialului probator administrat în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie.
Ca atare, Înalta Curte consideră că soluţia recurată nu a fost motivată în fapt şi în drept aşa încât, pe calea controlului judiciar, nu s-a putut analiza justeţea acesteia.
În concret, prima instanţă nu a analizat condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de suspendare, întemeiate pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Procedând în acest mod, prima instanţă nu a cercetat, în realitate, fondul cauzei deduse judecăţii, fapt ce determină casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În raport de soluţia adoptată, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimată.
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice – Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, împotriva sentinţei civile nr. 114 din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3740/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3743/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
