ICCJ. Decizia nr. 3743/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3743/2011
Dosar nr. 9013/1/2010
Şedinţa publică din 24 iunie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3403 din 25 iunie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de E.N.G., împotriva sentinţei nr. 3176 din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut că cea mai mare parte a motivării recursului nu cuprinde critici propriu-zise la adresa hotărârii pronunţate de curtea de apel, în sensul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 304 C. proc. civ., ci reia susţinerile din contestaţia iniţială, notele şi punctele de vedere depuse de reclamant în scris la fondul cauzei, prin care sunt exprimate nemulţumiri, sau dezaprobarea faţă de deciziile contestate în raport de care a formulat contestaţia respinsă prin Decizia nr. 3348 din 04 octombrie 2007 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii .
Instanţa e recurs a apreciat că prima instanţă a reţinut corect obiectul cererii cu care a fost sesizată şi s-a pronunţat în limitele învestirii cu procedura completă aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului iar o eventuală lipsă de procedură cu intimatul C.B. putea fi invocată de această parte, recurentul nedovedind nici o vătămare prin necitarea părţii menţionate, în condiţiile specificate în cererea de recurs conform prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
S-a mai reţinut că recurentul deşi invocă nelegalitatea hotărârii recurate nu arată în recurs care ar fi pretenţia concretă faţă de intimaţii-chemaţi în judecată, iar aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului aspectele relevate de reclamant nu se circumscriu faptelor ce fac obiectul actelor normative care s-au succedat, ce reglementau deconspirarea fostei securităţi şi care s-ar circumscrie cercetărilor C.N.S.A.S .
Dreptul de informare consacrat de OUG nr. 24/2008 cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al Securităţii nu instituie premisele unei răspunderi morale şi juridice colective fără dovedirea unor fapte infamante, prin care persoanele care ocupă funcţii sau demnităţi publice să fi suprimat sau îngrădit prin acţiunile lor, drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.
Cum prin contestaţia formulată sub nr. P 3930/07 din 04 septembrie 2007, nu s-au adus elemente de natură să modifice deciziile iniţiale, şi care s-ar circumscrie cercetărilor Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în mod corect a fost respinsă contestaţia împotriva Deciziei nr. 3348 emisă de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii .
Sintetizând, instanţa de recurs a constatat că sentinţa atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, astfel că neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri E.N.G. a formulat contestaţie în anulare.
Contestaţia în anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., art. 85, art. 86, art. 87, art. 105, art. 107, art. 108 C. proc. civ., art. 52 din Constituţie şi art. 6, art. 10, art. 13, art. 14, art. 17, art. 18 din C.E.D.O.
Înalta Curte, examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 317 pct. 1 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".
Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmăreşte repararea neregularităţilor evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate şi a stării de fapt la care se referă litigiul.
Deci, în cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menţionate anterior.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile expres prevăzute de lege.
Motivele contestaţiei în anulare sunt, aşadar, expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa s-a pronunţat cu procedura de citare legal îndeplinită, iar contestatorul nu a fost vătămat din acest punct de vedere.
De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de recurs nu a încălcat dispoziţiile de ordine publică, privitoare la competenţă, aceasta fiind competentă să soluţioneze recursul cu care a fost investită.
Faţă de cele ce preced, instanţa apreciază că, în pricina de faţă, contestaţia în anulare nu îndeplineşte condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale sus citate.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de E.N.G. împotriva deciziei nr. 3403 din 25 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 3741/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3746/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
