ICCJ. Decizia nr. 3751/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3751/2011
Dosar nr. 5514/2/2009
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta I.A.N. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate, contestaţie împotriva Ordinului 711/2009, prin care a fost sancţionată disciplinar, cu retrogradarea din funcţie, solicitând anularea sa, repunerea în funcţia de şef serviciu S.I.A.P., obligarea la plata drepturilor băneşti salariale şi de altă natură (indemnizaţia de conducere) de care a fost lipsită, începând cu data de 14 mai 2009 până la executarea hotărârii care se va pronunţa, cu plata de daune interese, precum şi obligarea la plata de daune morale în sumă de 500.000 lei.
In motivare, reclamanta a arătat că s-au încălcat dispoziţiile de ordine publica privind cercetarea disciplinara prealabila.
Astfel la ultimul termen la care a fost convocată unul dintre membrii comisiei a fost schimbat, cu încălcarea prevederilor HG nr. 1344 din 31 octombrie 2007.
A susţinut reclamanta că şi dreptul la apărare i-a fost încălcat, dat fiind că a fost interogata nu cu privire la presupusele abateri disciplinare, indicate în sesizare, ci cu privire la aspectele generale ale activităţii sale, cum ar fi îndeplinirea atribuţiilor funcţiilor si cunoaşterea obligaţiilor ce îi revin din OUG nr. 34/2006.
S-a mai arătat că în mod nelegal a fost respinsa cererea de audiere, în condiţiile art. 39 din HG nr. 1344/2007, a persoanei care a făcut sesizarea şi i s-a încălcat dreptul de a participa la audierea altor persoane care au dat explicaţii comisiei în legătura cu faptele sale, explicaţii consemnate in procesul verbal de audiere, folosite in justificarea ordinului de sancţionare.
Totodată reclamanta a susţinut că cele patru adrese pe care secretarul general afirmă că i le-a comunicat şi a cerut să le rezolve nu au fost înregistrate la serviciul său şi că acestea poartă un număr consemnat olograf de către un angajat A.N.I., care nu face parte din serviciul său.
Chiar şi în măsura în care, ipotetic aceste adrese ar prezenta vreo relevanţă şi concludentă, sancţiunea este nefondată pentru că atribuţiunile funcţionale au fost îndeplinite, iar eventuala lipsă a unui răspuns la aceste adrese ale secretarului general, nu a impietat cu nimic desfăşurarea activităţii sale în elaborarea planului de achiziţii pe anul 2009.
Având în vedere priorităţile fixate de conducerea agenţiei, respectiv prezentarea tuturor documentelor solicitate de Curtea de Conturi, aflată în control din luna februarie 2009 la sediul instituţiei a răspuns prioritar obligaţiilor stabilite în raport cu această împrejurare. Nu şi-a neglijat nici atribuţiile de bază, şi nu a primit în această perioadă nici un reproş.
În fine, a arătat reclamanta, elaborarea programului anual al achiziţiilor public al ANI pentru anul 2009, era în grafic şi în termen pentru elaborare acestuia, solicitase compartimentelor necesarul achiziţiilor, urmând să înainteze conducerii ANI programul de achiziţii după aprobarea bugetului.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, inclusiv documentaţia care a stat la baza emiterii ordinului contestat, precum şi proba cu depoziţia martorului P.G.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2350 din 17 mai 2010 a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut următoarele considerente:
1. Referitor la primul motiv de nulitate al ordinului privind înlocuirea nelegală a unui membru al Comisiei, Curtea a constatat faptul că nu este întemeiat, deoarece din înscrisurile ataşate dosarului, rezultă că s-au respectat prevederile art. 13 alin. (1) lit. g) din HG nr. 1344/2007, referitoare la înlocuire cu un membru supleant, ca urmare a lipsei membrului titular din agenţie în acea perioadă.
2. Instanţa a reţinut că nici cel de-al doilea motiv de nulitate referitor la încălcarea dreptului la apărare, nu se verifică, având în vedere că, în cadrul cercetării disciplinare, s-au respectat prevederile art. 30 din HG nr. 1344/2007, inclusiv sub aspectul posibilităţii de a prezenta explicaţiile pe care le considera necesare, dovadă în acest sens fiind conţinutul proceselor-verbale realizate şi inclusiv sub aspectul modalităţii de audiere a persoanei care a efectuat sesizarea, potrivit prevederilor art. 39 din hotărâre, dispoziţii care permit prezenţa doar în contextul acordului persoanei care a efectuat sesizarea.
3. Sub aspectul temeiniciei ordinului, Curtea a constatat ca nefondate criticile, având în vedere că reclamanta avea atribuţia conform fişei postului, să elaboreze programul de investiţii, în ultimul trimestru al anului, şi definitivat, după aprobarea bugetului.
Instanţa a reţinut că din consemnările procesului-verbal nr. 60/2009, rezultă că reclamanta cunoştea prevederile legislaţiei în vigoare referitoare la achiziţiile publice, iar potrivit procesului-verbal nr. 99 din data de 07 aprilie 2009, reclamanta a precizat faptul că a depus planul solicitat la data de 20 martie 2009.
Din celelalte înscrisuri administrate în cauză, a reieşit aceeaşi împrejurare în sensul că, în pofida cererilor formulate în mod repetat, prin intermediul conducerii agenţiei, din datele de 17.12.2008, 05 ianuarie 2009, 11 februarie 2009 şi 03 martie 2009, prin care i se solicita să prezinte situaţia achiziţiilor şi investiţiilor pe anul 2009, reclamanta nu a răspuns acestei atribuţii care îi revenea potrivit fişei postului.
Curtea a mai reţinut că martorul C.I.C. a confirmat împrejurarea că aceste adrese au fost înregistrate pe rolul serviciului şi aduse la cunoştinţă, reclamantei, fapt care contravine propriei declaraţii a acesteia în sensul că nu ar fi fost înregistrate.
În ceea ce priveşte depoziţia martorului audiat în faţa instanţei de judecată, P.G., prima instanţă a apreciat că acesta nu a putut oferi elemente concludente cauzei, atât timp cât s-a precizat că nu îşi mai aminteşte prea multe, ca urmare a trecerii timpului, iar pe de altă parte, deşi se atestă înregistrarea electronică de către şeful serviciului, acest lucru nu înlătură şi înregistrarea scriptică, atestată de celălalt martor menţionat, precum şi de înscrisurile depuse la dosarul prezent, în acest sens.
În consecinţă, constatându-se încălcarea prevederilor art. 4 alin. (2) din HG 925/2006, Curtea a apreciat că sancţiunea reclamantei a fost aplicată în mod corect şi temeinic, motiv pentru care a respins primul capăt al acţiunii ca neîntemeiat, aceiaşi soluţie fiind dată şi pentru celelalte capete de cerere, dat fiind caracterul de accesorialitate al acestora.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocându-se interpretarea greşită a probelor administrate şi aplicarea greşită a legii în raport de situaţia de fapt.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond prin care a fost respinsă în mod greşit şi nelegal acţiunea reclamantei în condiţiile în care fapta reţinută ca abatere disciplinară nu poate fi reţinută, deoarece programul a fost înaintat cu nota de înaintare din 20 martie 2009 fiind respectat termenul stabilit prin adresa din 18 martie 2009.
Recurenta arată că instanţa de fond a încălcat principiul din materia probaţiunii rezultat din art. 1191 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., deoarece a reţinut proba testimonială în contra celor rezultate din proba cu acte.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea, pentru următoarele considerente, îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Soluţia de respingere a acţiunii reclamantei-recurente este temeinică în raport de probele administrate pe situaţia de fapt şi este legală în raport de dispoziţiile HG nr. 1344/2007 coroborat cu art. 77 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999.
Curtea nu va reţine susţinerea din recurs în sensul inexistenţei faptei care constituie abatere disciplinară reţinute în sarcina sa. Din probele administrate, inclusiv declaraţiile de martori şi acte rezultă că recurenta-reclamantă nu a dat curs solicitărilor venite din partea conducerii Agenţiei, de a furniza elementele necesare constituirii bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2009. în acest sens au fost anexate sesizării Comisiei de disciplină din carul instituţiei, patru adrese emise şi înregistrate la secretariatul general al Agenţiei precum şi la Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice prin care se solicita furnizarea datelor menţionate, precum şi alte date necesare raportărilor statistice.
Din analiza fişei postului, recurentei-reclamante, printre alte sarcini este menţionată în mod expres obligaţia conform căreia şeful serviciului "elaborează programul de investiţii" [subcapitolul "ATRIBUŢII", lit. e) din Fişa postului].
Din consemnările Procesului verbal nr. 60 din 17 martie 2009 încheiat cu ocazia audierii recurentei-reclamante, rezultă faptul că aceasta cunoştea prevederile legislaţiei în vigoare referitoare la achiziţiile publice, şi sarcinile ce-i reveneau prin fişa postului deci, implicit, obligaţia de întocmire a Programului de investiţii.
Din declaraţiile date în cursul cercetării disciplinare rezultă faptul că la data întocmirii Procesului verbal amintit mai sus, nu a fost finalizat Planul de investiţii pe anul 2009.
De menţionat faptul că din declaraţiile martorilor audiaţi dar şi din dispoziţiile legii, rezultă că planul de achiziţii trebuie întocmit "în ultimul trimestru al anului precedent se elaborează şi se definitivează după aprobarea bugetului".
Curtea nu va reţine susţinerile din recurs privind încălcarea dispoziţiilor art. 1191 C. civ., deoarece declaraţia martorului C.I.C. nu a contrazis probatoriul cu acte ci l-a completat în sensul reţinerii culpei recurentei-pârâte care nu şi-a îndeplinit o anume atribuţie de serviciu deşi anterior perioadei de concediu medical 29 ianuarie 2009 - -28 februarie 2009 a primit două solicitări anterioare din decembrie 2008 şi din 5 ianuarie 2009 – filele 26-27 dosar fond.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.A.N. împotriva sentinţei nr. 2350 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3746/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3757/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
