ICCJ. Decizia nr. 3776/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3776/2011
Dosar nr. 1403/1/2011
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 120 din data de 11 mai 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de către reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a dispus anularea Ordinului nr. 2761 din 05 octombrie 2009 emis de pârât şi l-a obligat pe acesta la plata sumei de 2000 lei cu titlul de daune morale şi 2500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
In motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că în data de 1 iulie 2009, reclamantul P.I. a încheiat contractul de management nr. 122/2009 cu pârâtul, contract în baza căruia a fost emis Ordinul nr. 2208 din 1 iulie 2009 prin care a fost numit, pe o perioadă de 1 an, în funcţia de director coordonator în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Braşov.
Prin Ordinul nr. 2761 din 05 octombrie 2009 s-a dispus încetarea efectelor ordinului nr. 2208/2009 al Ministerului Finanţelor Publice prin care reclamantul P.I. a fost numit în funcţia de conducere, de director coordonator al D.G.F.P. Braşov.
Ordinul nr. 2761 a fost emis în temeiul prevederilor OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice locale, avându-se în vedere Ordinele ministrului finanţelor publice nr. 715/2009 şi 2208/2009, Constatările comisiei de evaluare şi contractul de management nr. 122/2009.
Evocând considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257/2009, prin care s-a declarat ca neconstituţională OUG nr. 37/2009, instanţa de fond a constatat că, pe cale de consecinţă, actul administrativ individual emis în baza acesteia este nelegal, emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188 /1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în reprezentarea intereselor Ministerului Public, solicitând modificarea acesteia pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 529 din 1 februarie 2011 a admis recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în reprezentarea intereselor Ministerului Public, împotriva sentinţei civile nr. 120 din data de 11 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, şi a modificat în parte sentinţa recurată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea privind daunele morale. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. Pentru a hotărî astfel instanţa de recurs a reţinut că actul contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009.
A reţinut însă ca fiind criticabile dispoziţiile privind acordarea, către reclamant, a unei sume cu titlul de daune morale, având în vedere faptul că acesta nu a făcut dovada existenţei unui asemenea prejudiciu şi nici nu a substanţiat atingerile care i s-ar fi adus demnităţii şi onoarei sale, prezumţiile invocate de către intimat nefiind suficiente în speţă, faţă de natura raporturilor juridice, de funcţie publică, afectate în mod direct de către acţiunea statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, invocând dispoziţiile art. 318 teza a II a C. proc. civ.
A susţinut în esenţă că instanţa de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de casare antamate în cauză, respectiv a omis să analizeze legalitatea emiterii Ordinului nr. 2208/2009 al ministrului finanţelor publice în raport cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 1257/2009, nr. 413/2010 şi 414/2010 .
A arătat că atâta vreme cât legalitatea Ordinului nr. 2208/2009 a fost înfrântă prin Decizia nr. 1257/2009, rezultă că beneficiul acestuia nu mai poate fi invocat, autoritatea emitentă în mod corect emiţând Ordinul nr. 2761/2009, prin care a dispus încetarea aplicabilităţii ordinului de numire în funcţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că cererea este neîntemeiată.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, ale cărei motive sunt expres şi limitativ prevăzute în art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. Nu pot fi invocate pe această cale, aspecte legate de greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care pot constitui doar motive de reformare a hotărârii în cadrul recursului.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., în afara contestaţiei în anulare obişnuite, reglementate de art. 317 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis să cerceteze, din greşeală, vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
In speţă, contestatoarea invocă faptul că instanţa de recurs a omis să analizeze legalitatea emiterii Ordinului nr. 2208/2009 al ministrului finanţelor publice în raport cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 1257/2009, nr. 413/2010 şi 414/2010, ceea ce a determinat o soluţie greşită.
Astfel, în concepţia Înaltei Curţi, contestatoarea invocă o greşeală de judecată, în sensul prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., în raport de argumentele juridice anterior expuse.
Prin urmare, instanţa supremă reţine faptul că susţinerile contestatoarei fac trimitere la greşeli de judecată ce nu pot fi analizate în cadrul acestei căi extraordinare de atac, care este o cale de retractare şi nu o cale de reformare a soluţiei atacate.
Pe de altă parte Înalta Curte apreciază că, în soluţionarea recursului, a analizat, în amănunt, toate criticile formulate de recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice.
Ca atare, Înalta Curte concluzionează că aspectele invocate de contestatoare în sprijinul incidenţei acestui temei juridic nu sunt relevante, motiv pentru care apreciază că nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 318 teza a II a C. proc. civ.
In consecinţă, în baza art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare întemeiată pe textul legal mai sus indicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 529 din 1 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3770/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3778/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
