ICCJ. Decizia nr. 3770/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3770/2011
Dosar nr. 634/57/2010
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr. 634/57/2010, reclamantul M.I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Statistică.
- anularea Comunicării nr. 7501 din 23 aprilie 2009 şi a Ordinului nr. 357 din 22 mai 2009 emise de pârât;
- repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii actelor şi acordarea de despăgubiri materiale constând în drepturile salariale neîncasate ce i se cuvin, indexate şi actualizate la data plăţii efective.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a exercitat funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al Direcţiei Judeţeană de Statistică Sibiu, fiind eliberat din funcţia de conducere în temeiul OUG nr. 37/2009, la data de 22 mai 2009, cu modificarea abuzivă şi unilaterală a raporturilor sale de serviciu conform Comunicării nr. 75010 din 23 aprilie 2009.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Institutul Naţional de Statistică a invocat excepţia lipsei timbrării acţiunii de către reclamant, precum şi cea a lipsei calităţii sale procesual pasive pentru capătul 3 din acţiune vizând acordarea despăgubirilor materiale pe motiv că reclamantul prestează activitate remunerată în favoarea Direcţiei Judeţene de Statistică Sibiu.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Asupra excepţiilor invocate de pârâtă, instanţa s-a pronunţat în sensul respingerii prin practicaua hotărârii.
Prin sentinţa nr. 214 din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.I. împotriva pârâtului Institutul Naţional de Statistică.
A dispus anularea Comunicării nr. 75010 din 23 aprilie 2009 şi a Ordinului nr. 357 din 22 mai 2009 emise de pârât şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Sibiu.
A obligat, totodată pârâtul la plata unei despăgubiri reprezentând diferenţa dintre suma constând în salariile indexate, majorate şi recalculate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru funcţia publică de conducere de director executiv adjunct şi cele efectiv încasate în funcţia publică de execuţie de consilier superior treapta I, pe perioada cuprinsă între 22 mai 2009 şi până la reintegrare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Temeiul juridic ce a stat la baza desfiinţării funcţiei publice de conducere a reclamantului îl constituie OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice care la art. III alin. (1) prevede că „funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta precum şi adjuncţii acestora se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă". Funcţia de conducere al reclamantului este cuprinsă în anexa OUG nr. 37/2009.
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, în cadrul controlului anterior promulgării legii de aprobare a ordonanţei, s-a constatat că această lege de aprobare a O.U.G nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a încălcării normelor privitoare la adoptarea ordonanţei de urgenţă prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie şi prin faptul că ordonanţa conţine la art. III prevederi care aduc atingere funcţionării instituţiilor fundamentale ale statului.
S-a reţinut că soluţia de desfiinţare a acestor funcţii publice şi asigurarea conducerii de către directori coordonatori cu contract de management preconizată în art. III din Ordonanţă reprezintă o construcţie juridică deficitară şi confuză care ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" şi a naturii juridice a "contractului de management"astfel că se"afectează" statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea 188/1999 republicată, şi care se reglementează prin lege organică.
Aşa fiind, instanţa de fond a constatat că reclamantul a fost vătămat prin emiterea art. III din OUG nr. 37/2009 declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale şi a anulat actele atacate, atât în ce priveşte desfiinţarea funcţiei publice de conducere, cât şi cu privire la modificarea raporturilor de serviciu, acordarea preavizului şi eliberarea din funcţia de conducere a reclamantului.
Reţinând că nulitatea unui act administrativ presupune restabilirea cu caracter retroactiv a situaţiei anterioare, instanţa de fond a admis şi pretenţiile reclamantului în sensul că a dispus reintegrarea acestuia în funcţia de conducere deţinută anterior şi anularea ordinului nr. 357 din 22 mai 2009 privind numirea acestuia în funcţia publică de execuţie de consilier superior.
Raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâtul şi la plata unei despăgubiri reprezentând diferenţa dintre suma constând în salariile indexate, majorate şi recalculate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru funcţia publică de conducere de director executiv adjunct şi sumele efectiv încasate în funcţia publică de execuţie, pe perioada cuprinsă între 22 mai 2009 şi până la reintegrare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Institutul Naţional de Statistică.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa a reţinut că instituţia nu a emis nici un act administrativ de eliberare din funcţie publică.
Ordinul nr. 357 din 22 mai 2009, emis în baza prevederilor OUG nr. 1/2009, este actul administrativ prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică iar nu Comunicarea nr. 75010 din 23 aprilie 2010 ce reprezintă numai o operaţiune administrativă necesară şi prealabilă pentru emiterea ordinului.
Referitor la obligarea autorităţii la plata unei despăgubiri reprezentând diferenţa dintre suma constând în salariile indexate, majorate şi recalculate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru funcţia publică de conducere de director executiv adjunct şi cele efectiv încasate în funcţia publică de execuţie de consilier superior treapta 1, pe perioada cuprinsă între 22 mai 2009 şi până la reintegrare, recurentul a susţinut că Ordinul nr. 357 din 22 mai 2009 a produs efecte începând cu data de 25 mai 2009, dată de la care reclamantul a încetat să mai deţină funcţia publică de conducere de director executiv adjunct.
Or, în condiţiile în care reclamantul nu a solicitat drepturile salariale neîncasate începând cu data de 22 mai 2009, data la care reclamantul încă beneficia de drepturile salariale aferente funcţiei de director executiv adjunct, rezultă că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.
În fine recurentul a arătat că la data de 1 iulie 2009 raportul de serviciu al reclamantului a încetat de drept ca urmare a comunicării deciziei de pensionare anticipată parţială, motiv pentru care se impune respingerea capătului de cerere privind repunerea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior.
Examinând actele şi înscrisurile dosarului prin prisma susţinerilor părţilor şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Înalta Curte retine că intimatul reclamant a fost numit în funcţia publică de director executiv adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Sibiu, prin Ordinul nr. 85 din 6 martie 2007 emis de Preşedintele Institutului Naţional de Statistică.
Ulterior, prin Ordinul nr. 357 din 22 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcţia publică deţinută, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b), în baza aplicării OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională în cadrul unei obiecţii de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe.
Prin Decizia susmenţionată s-a reţinut neconstituţionalitatea extrinsecă, a OUG nr. 37/2009, întrucât s-a emis de către Guvern o ordonanţă de urgenţă în domeniul rezervat prin Constituţie legii organice.
Aşa cum s-a arătat şi în Decizia nr. 1257/2009, dar şi în jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, legea de aprobare nu poate elimina starea de neconstituţionalitate rezultată din Ordonanţa prin care Guvernul a reglementat într-o materie din domeniul legii organice.
În considerentele acestei decizii, Curtea Constituţională a arătat că atât modalitatea de reglementare a funcţiei publice cât şi actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze adoptate cu încălcarea competenţei materiale a Guvernului.
Or, lipsirea de temei constituţional al actului normativ primar, respectiv al OUG nr. 37/2009 are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestuia, respectiv al actului administrativ de eliberare din funcţie.
Viciul de neconstituţionalitate al Ordonanţei de urgenţă, adoptată cu nesocotirea regimului constituţional atinge şi actul administrativ, conferindu-i o existenţă lipsită de suport legal.
Aşa fiind, prin cele hotărâte de Curtea Constituţională, actele administrative emise în temeiul OUG nr. 37/2009, acte pretinse ca fiind date pentru executarea şi punerea în executare a legii, sunt lipsite de fundament legal, cum este şi cazul Ordinului nr. 357 din 22 mai 2009, prin care a fost desfiinţată funcţia de director executiv adjunct din cadrul Direcţiei Judeţene de Statistică Sibiu.
Înalta Curte nu poate reţine critica recurentului, privitor la faptul că diferenţa dintre drepturile de care ar fi beneficiat reclamantul pentru funcţia publică de conducere de director executiv adjunct şi cele efectiv încasate în funcţia publică de execuţie de consilier superior treapta 1, nu ar fi datorată de instituţie, având în vedere că acest capăt de cerere este subsidiar primului capăt de cerere, acela al anulării actului administrativ de eliberare din funcţie şi urmează soarta acestuia. Pe de altă parte, termenul prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004 a fost respectat de reclamant.
Aşa fiind şi cum şi celelalte critici sunt neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Institutul Naţional de Statistică împotriva sentinţei nr. 214 din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 375/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3776/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
