ICCJ. Decizia nr. 3773/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3773/2011
Dosar nr. 11/64/2011
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 5 ianuarie 2011 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a solicitat să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1118 din 30 noiembrie 2010, a raportului de inspecţie fiscală nr. 11332 din 30 noiembrie 2010, precum şi a procesului verbal nr. 11333/30 noiembrie 2010, acte emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, până la soluţionarea acţiunii de fond având ca obiect anularea acestei dispoziţii.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, în esenţă, că, în urma controlului desfăşurat de organele fiscale, s-a emis Decizia de impunere contestată. În sarcina reclamantei s-a stabilit, astfel, plata unor sume suplimentare, respectiv 2.432.814 lei cu titlu de TVA, plus accesorii, 1.980.374 lei impozit suplimentar pe profit, cu accesorii, adică o obligaţie fiscală suplimentară de 6.000.000 lei (1,5 milioane euro). Totodată, s-a stabilit ca măsura impusă să fie executată până la data de 5 ianuarie 2011. Împotriva acestei decizii, precum şi a celorlalte două acte administrative atacate, reclamanta a formulat contestaţie în faţa organului care le-a emis, îndeplinind astfel condiţia cerută de lege cu privire la existenţa procedurii plângerii prealabile. De asemenea, reclamanta a motivat cererea sa de suspendare pe îndeplinirea cerinţelor legii, respectiv existenţa cazului justificat –(în sensul că în mod eronat organele de control fiscal nu au luat în considerare mai multe acte justificative, considerându-le neconforme cu legea) – precum şi paguba iminentă – (în sensul că executarea actelor administrative duce la blocarea activităţii faţă de cuantumul deosebit de mare al noii obligaţii fiscale suplimentare).
La data de 17 ianuarie 2011, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Pârâţii au formulat întâmpinări, prin care au invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, şi au solicitat respingerea cererii de suspendare deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la îndoiala puternică asupra legalităţii actului şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Instanţa a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor cu fondul cauzei, potrivit art. 137 alin. (2) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 22F/CA din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a respins acţiunea reclamantei faţă de această parte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 1118 din 30 noiembrie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, precum şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 11332 din 30 noiembrie 2010 şi a procesului verbal nr. 11333 din 30 noiembrie 2010 întocmite de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a acestor acte.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a reţinut că este fondată având în vedere că aceasta este o structură din cadrul Agenţia Naţională de Administrare Fiscală care soluţionează, în cadrul competenţelor stabilite şi a procedurii de soluţionare reglementată prin Codul de procedură fiscală, republicat, contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare. De asemenea, soluţionează contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în articolul 209, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum. Activitatea de soluţionare a contestaţiilor este finalizată prin emiterea unei decizii definitive în sistemul căilor administrative, care poate fi atacată de contribuabil în faţa instanţei de judecată conform prevederilor legii contenciosului administrativ.
Având în vedere că, la acest moment, reclamanta nu se află în niciun fel de raporturi juridice cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi luând în considerare obiectul prezentei acţiuni şi faptul că această autoritate nu este investită cu soluţionarea unei contestaţii formulate de reclamantă, curtea de apel a constatat că, în cauză, calitatea acesteia de pârâtă nu este justificată în nici un fel de reclamant.
Astfel, acţiunea formulată în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că, potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a actului administrativ – îndeplinită in cauză, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. De asemenea, art. 215 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede necesitatea depunerii unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Prima instanţă a constatat că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, existând dovada în acest sens la dosarul cauzei.
Totodată, a depus cauţiunea stabilită de instanţă, potrivit recipisei aflate la fila 582 dosar curte, vol. 3, în cuantum de 335.000 lei.
A apreciat instanţa că şi celelalte două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 subzistă în speţă. Prin dispoziţiile restrictiv-imperativ, ele denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, aşadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existenţa „unui caz bine justificat" şi a „iminenţei producerii pagubei".
În sensul legii, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public [astfel cum se prevede în art. 2 lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004].
În speţă, a apreciat Curtea, măsura provizorie solicitată de reclamantă se justifică prin existenţa în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Îndeplinirea acestei condiţii rezultă în cauză din motivele de netemeinicie invocate în cererea de suspendare. Curtea de apel a reţinut aparenţa de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse acte justificative cu privire la achiziţionarea de servicii de la SC T.C. SRL, SC O.P.I. SRL, SC D.I. SRL pentru a demonstra realitatea acestor achiziţii (contractele de prestări servicii, situaţiile de lucrări întocmite de cocontractante, tabelele de pontaj privind exploatarea fiecărui utilaj închiriat, bonuri de lucru, foi de pontaj). De asemenea, s-a avut în vedere faptul că s-au depus facturile întocmite pentru beneficiarul lucrărilor, respectiv SC K.P. SRL, atestând refacturarea serviciilor către acesta. Totodată, prima instanţă a avut în vedere faptul că reclamanta a criticat neluarea în considerarea a tuturor documentelor justificative întocmite, analizând în cuprinsul acţiunii motivele ce conduc la considerarea ca nelegală a constatărilor organului fiscal, precum şi faptul că echipa de control a înlăturat dreptul reclamantei la deducerea taxei pe valoarea adăugată, recunoscut de lege în favoarea sa, în cazul unor operaţiuni efectuate legal de reclamantă.
Curtea a reţinut că analiza tuturor aspectelor invocate duce la o aparenţă de nelegalitate a actelor administrative contestate, ce creează o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, astfel că se circumscriu noţiunii de „caz bine justificat", prevăzut de lege.
Curtea de apel a constatat, de asemenea, că s-a dovedit şi îndeplinirea celei de-a doua condiţii legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că iminenţa producerii unei pagube în patrimoniul reclamantului rezultă din actele dosarului. Din scrisoarea de bonitate fiscală, aflată la fila 583 dosar curte, vol. 3, rezultă care este situaţia financiară a societăţii pe ultimii doi ani, reţinându-se astfel raportul dintre cifra de afaceri înregistrată pe ultimul an şi cuantumul obligaţiilor fiscale suplimentare impuse prin Decizia contestată.
De asemenea, prima instanţă a avut în vedere împrejurarea că reclamanta este implicată, în diferite faze procedurale, în mai multe licitaţii, o condiţie esenţială pentru calificarea la aceste licitaţii fiind plata la zi a obligaţiilor către bugetul de stat, că are deja în derulare două contracte, a căror executare este influenţată şi de îndeplinirea obligaţiile fiscale către stat, precum şi bonitatea societăţii şi situaţia fiscală a acesteia în raporturile cu statul pe ultimii anii, reclamanta plătindu-şi constant datoriile (chiar dacă erau în cuantum ridicat).
În fine instanţa a apreciat că, raportat la definiţia legală dată pagubei iminente prin art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 şi la împrejurările expuse anterior, faţă de faptul că legalitatea deciziei de impunere este pusă la îndoială, punerea în executare a acestui achitat administrativ afectează activitatea reclamantei şi creează acestuia un prejudiciu iminent.
La pronunţarea sentinţei Curtea a avut în vedere şi Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă care prevede ca principiu posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanţa o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor, apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există şi argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele ambelor recursuri invocate conform art. 3041 C. proc. civ., se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia recurată de admitere a cererii de suspendare a actelor contestate respectiv Decizia de impunere nr. 1118 din 30 noiembrie 2010 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 1332 din 30 noiembrie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivele de recurs, recurentele, care invocă şi decizii de speţă pronunţate de Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosare având acelaşi obiect, arată că în mod greşit şi nelegal instanţa de fond a apreciat că cererea de suspendare formulată îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unor cazuri bine justificate şi existenţa unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte prima condiţie cea a existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurentele arată că reclamanta-intimată nu a probat existenţa unor împrejurări de fapt sau de drept de natură a infirma vădit legalitatea actelor administrative contestate, acte care beneficiază de o prezumţie de legalitate, care nu a fost răsturnată prin probele administrate.
Recurentele arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză este infirmată prezumţia de legalitate pe baza unor susţineri ale reclamantei-intimate, pe situaţia de fapt, susţineri care prejudecă fondul cauzei şi fără a ţine cont de faptul că stabilirea în sarcina recurentei a obligaţiilor suplimentare de plată a avut la bază analiza activităţii desfăşurate de aceasta în perioada de referinţă 1 ianuarie 2008 – 13 decembrie 2009, fiind luate în considerare toate documentele justificative puse la dispoziţie.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, recurentele arată că reclamanta-intimată nu a probat în concret existenţa unor prejudicii în sensul existenţei dovezii punerii în executare silită a actelor contestate a căror suspendare se solicită şi nu a produs probe conform art. 1169 C. civ.
Se solicită admiterea recursurilor în sensul modificării sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamanta-intimată pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
La dosar, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi a depus în baza art. 305 C. proc. civ. acte noi la dosar privind soluţionarea contestaţiei administrative conform Deciziei nr. 212 din 1 iunie 2011 şi în ceea ce priveşte a doua condiţie legală respectiv existenţa unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 – fila 72 – 126 dosar recurs.
Reclamanta-intimată a formulat la dosar concluzii scrise.
Curtea analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, le apreciază ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., comun ambelor recursuri.
Curtea apreciază că soluţia de fond, recurată prin care a fost admisă cererea de suspendare a actelor contestate, până la pronunţarea instanţei de fond este dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte prima condiţie a cererii de suspendare, în mod corect prima instanţă a apreciat că în cazul concret al reclamantei-intimate există motive de fapt şi de drept care să infirme, în mod aparent, prezumţia de legalitate a actelor administrative contestate.
Instanţa de fond nu a prejudiciat fondul cauzei şi nu şi-a însuşit automat susţinerile reclamantei-intimate. În mod corect, Curtea apreciază că în cauză există împrejurări de fapt şi de drept care infirmă prezumţia de legalitate a actelor contestate. Acestea sunt atât împrejurări de fapt care reprezintă erori –fie înregistrare eronată a unor date privind controlul sau neverificarea unor susţineri ale părţilor cât şi de drept privind aplicarea unor texte neactualizate sau inexistente în raport de perioada controlată.
În aceste împrejurări reprezintă în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazuri bine justificate de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor contestate.
Celelalte susţineri din recurs privind legalitatea actelor nu pot fi reţinute deoarece privesc direct aspecte de fond privind corecta stabilire în sarcina societăţii reclamante a obligaţiilor fiscale în sumă totală de 6.686.124 lei.
În ceea ce priveşte a doua condiţie prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv a existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită atât în raport de cuantumul ridicat al acesteia cât şi de consecinţele grave pe care le-ar avea executarea silită asupra activităţii comerciale a societăţii reclamante.
Prin actele noi administrate, în recurs conform art. 305 C. proc. civ., Curtea apreciază că reclamanta-intimată a probat îndeplinirea în continuare a acestei condiţii, care justifică legalitatea şi temeinicia sentinţei prin care a fost admisă cererea de suspendare.
Intimata-reclamantă a probat începerea şi continuarea în parte a executării silite anterior şi ulterior pronunţării sentinţei recurate din 14 februarie 2011 – filele 81-86 dosar recurs, şi a depus la dosar Decizia nr. 212 din 1 iunie 2011 emisă, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative în baza art. 214 (1) lit. a) C. proCod Fiscal până la finalizarea unei cercetări penale în curs.
Această soluţie administrativă de suspendare a soluţionării contestaţiei pentru suma totală de 6.579.783 lei, confirmă legalitatea soluţiei recurate deoarece în lipsa pronunţării unei decizii administrative nu este stabilit cu certitudine corecta impunere a obligaţiilor suplimentare de plată, iar reclamanta-intimată este vătămată prin continuarea executării silite pornite împotriva sa în baza unor acte administrative contestate ca nelegale.
În ceea ce priveşte a doua condiţie reclamanta-intimată a depus acte privind producerea unor grave prejudicii materiale asupra activităţii societăţii privind participarea sa la unele licitaţii şi executarea unor contracte încheiate în baza OUG nr. 34/2006 –filele 115 – 126 dosar recurs.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 22/F din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 377/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3791/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
