ICCJ. Decizia nr. 3769/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3769/2011
Dosar nr. 1221/46/2010
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 24 septembrie 2010, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamantul M.M.C. a chemat în judecată pe pârâţii C.C.S. Piteşti şi M.E.C.T.S. şi a solicitat constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 653/2009, prin care i-a încetat contractul de muncă nr. 109 din 24 noiembrie 2009, reintegrarea sa în postul de director deţinut anterior şi plata drepturilor salariale şi/sau a prestaţiilor salariale indexate, majorate şi reactualizate de la data emiterii actului şi până la reîncadrarea efectivă.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că începând cu data de 24 noiembrie 2004, a ocupat prin concurs, funcţia de director al C.C.S. Piteşti, iar prin ordinul de mai sus, i-au încetat raporturile de muncă în temeiul art. 65 alin. (l) C. muncii, raportat la art. II alin. (l) din OUG nr. 37/2009.
A arătat reclamantul că actul administrativ individual atacat este nelegal, deoarece OUG nr. 37/2000, care a stat la baza emiterii sale a fost declarată neconstituţională, la fel şi OUG nr. 105/2009, ulterioară acesteia.
Pârâta C.C.S. a invocat prin întâmpinarea depusă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivată de lipsa procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 iar Curtea, din oficiu, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
Prin sentinţa nr. 242 din 27 octombrie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ, a respins, ca tardivă, acţiunea formulată de M.M.C. în contradictoriu cu C.C.S. Piteşti şi M.E.C.T.S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit art. ll din Legea nr. 554/2004, (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (l) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Or, în cauză, acţiunea a fost formulată la data de 24 septembrie 2010, după expirarea termenului de 6 luni de la comunicarea Ordinului nr. 653/2009, prevăzut de normele legale suscitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că faţă de data publicării în M. Of. a deciziei de neconstituţionalitate, plângerea prealabilă a fost formulată în termen.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată la data de 24 septembrie 2010, reclamantul M.M.C., prevalându-se de Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale a României prin care s-a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice este neconstituţională, a solicitat anularea actului administrative, Ordinul nr. 653/2009 prin care a fost eliberat din funcţia de director al C.C.S. Piteşti; reintegrarea sa în funcţia de director deţinută anterior şi plata drepturilor salariale majorate şi actualizate de la data emiterii actului şi până la reîncadrarea efectivă.
În mod nelegal prima instanţă, prin sentinţa recurată, a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi a procedat, pe acest temei, la respingerea acţiunii reclamantului ca tardivă.
În litigiul dedus judecăţii sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că „în situaţia în care Decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză (cum este cazul în speţă - n.n.), acţiunea (care potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative - n.n.) poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, Partea I".
În aceste condiţii, este indiscutabil că legiuitorul a înţeles să deroge de la dispoziţiile din legea contenciosului administrativ care reglementează obligativitatea procedurii prealabile şi termenul de 6 luni de la comunicarea actului administrativ atacat, pentru introducerea cererii, condiţiile de admisibilitate a acţiunii întemeiate pe prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ce se cer a fi întrunite cumulativ, fiind existenta unei decizii de declarare a neconstituţionalităţii unei ordonanţe sau dispoziţii dintr-o ordonanţă care sunt vătămătoare ale unui drept sau unui interes legitim al unei persoane şi introducerea acţiunii în contencios administrativ într-un termen de decădere de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, Partea I.
Cele două condiţii, mai sus menţionate, sunt întrunite în cauză, reclamantul introducând acţiunea până la împlinirea termenului de un an de publicarea deciziei Curţii Constituţionale în M. Of., astfel că Înalta Curte reţine că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, ca tardivă reţinând că a fost depăşit termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.
În raport cu cele mai sus arătate, constatând că hotărârea primei instanţe este nelegală, fiind pronunţată fără a se judeca fondul pricinii, se va dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat de reclamantul M.M.C., casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.M.C. împotriva sentinţei nr. 242 din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3768/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3771/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
