ICCJ. Decizia nr. 3790/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3790/2011
Dosar nr.35573/3/2009
Şedinţa de la 28 iunie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentinţa civilă nr. 454 din 09 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta D.G.A.S.P.C. în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S., la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta D.G.A.S.P.C. a solicitat, în contradictoriu cu A.M.P.O.S.D.R.U. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea actului administrativ emis de pârât, constând în Nota de debit nr. 29 din 17 aprilie 2009 şi repararea pagubei, în sensul stingerii debitului prevăzut în această Notă, în valoare de 12121,89 euro.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că a încheiat un contract de finanţare P. 2004 cu o durata de 12 luni având ca scop îmbunătăţirea calităţii şi vieţii copiilor şi prevenirea marginalizării şi excluderii sociale a acestora.
S-a mai arătat că, în mod greşit pârâta a declarat suma de 12121,89 euro, ca neeligibilă, câtă vreme procedurile de achiziţie s-au derulat prin intermediul B.R.M.
În precizarea la acţiune, reclamanta a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu cu M.M.F.P.S.
Astfel fiind, Tribunalul a reţinut că, faţă de împrejurarea că Nota de debit contestată a fost emisă de o autoritate de rang central, a admis excepţia invocată de pârâtă şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă competentă material cu soluţionarea pricinii.
La rândul ei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2199 din 21 martie 2011, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului, secţia de contencios administrative şi fiscal, reţinând, în esenţă, că suma de 12121,89 Euro, declarată neeligibilă, trebuie interpretată ca fiind o creanţă bugetară căreia i se aplică prevederile legale cuprinse în OUG nr. 79/2003 precum şi prevederile Codului de procedură fiscală; ca atare, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretate în sensul că, obiectul dedus judecăţii vizează un act administrativ ce priveşte o creanţă bugetară şi în consecinţă, criteriul avut în vedere la stabilirea instanţei competente este acela al valorii, iar nu al rangului autorităţii emitente de organ central sau local.
Constatându-se ivit conflict negativ de competenţă, prin aceiaşi hotărâre a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, constată că instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu este Tribunalul Bucureşti, secţia a IX a contencios administrative şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Obiectul dedus judecăţii, în prezenta cauză, îl reprezintă anularea Notei de debit nr. 29 din 17 aprilie 2009, înregistrată sub nr. 2697/ RG din 04 iunie 2009, în sensul stingerii debitului prevăzut de aceasta, în cuantum de 12121,89 Euro.
Nota de debit în discuţie, prin care suma de 12121,89 Euro a fost declarată neeligibilă, a fost emisă de Ministerul pârât, în baza prevederilor contractului de finanţare P. cu fonduri europene şi a dispoziţiilor OUG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 4 alin. (2) din acest act normativ, „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor".
Prin urmare, Înalta Curte reţine că suma de 12121,89 Euro, declarată neeligibilă, trebuie interpretată ca fiind o creanţă bugetară căreia i se aplică prevederile legale cuprinse în OUG nr. 79/2003, Legea nr. 554/2004 precum şi prevederile Codului de procedură fiscală.
Or, potrivit art. 10 alin. (l) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Rezultă, aşadar, că, fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric prevăzut de textul legal citat.
Cum solicitarea reclamantului are ca obiect anularea unor acte administrative ce privesc o creanţă al cărei cuantum nu depăşeşte 500.000 lei, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Secţiei de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre D.G.A.S.P.C. Bacău şi M.M.F.P.S., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3780/2011. Contencios. Anulare proces verbal... | ICCJ. Decizia nr. 4110/2011. Contencios → |
|---|
