ICCJ. Decizia nr. 3937/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3937/2011
Dosar nr.1517/105/2008
Şedinţa publică din 24 august 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Acţiunea reclamanţilor
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, astfel cum a fost precizată, reclamanţii comuna Bucov, judeţul Prahova şi Consiliul Local al comunei Bucov, judeţul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, au solicitat obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 101 ha teren „P.C.S.", situat pe teritoriul comunei Bucov, judeţul Prahova, înscrisă în Cartea funciară la nr. X Bucov, nr. cadastral Y, cu drept de proprietate în favoarea pârâtului, rectificarea Cărţii funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului şi înscrierii dreptului lor de proprietate asupra imobilului parc menţionat, precum şi, pe cale de excepţie, constatarea nelegalităţii Hotărârii nr. 57/1996 şi a Hotărârii nr. 225/1999, ambele aparţinând Consiliului Local al Municipiului Ploieşti, prin care s-au inventariat bunurile din domeniul public incluzând nelegal „P.C.S.", precum şi nelegalitatea parţială a Anexei F „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Ploieşti" la HG nr. 1.359/2001, poziţia 9, în care „P.C.S." este atestat ca fiind proprietatea Consiliului Local Ploieşti.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au descris situaţia de fapt potrivit căreia parcul cu o suprafaţă de cca. 150 ha a aparţinut familiei C.S., fiind trecut în domeniul public al statului şi dat în administrarea Consiliului Local Ploieşti, iar din suprafaţa totală, 50 ha au fost restituite moştenitoarei S.P.S.S., căreia i s-a eliberat titlu de proprietate în data de 31 iulie 2001, ulterior terenul fiind donat Fundaţiei „C.S.".
Faţă de faptul că diferenţa de 101 ha, reprezentând Parcul „C.S." şi aparţinând domeniului public al statului, a fost dată în administrarea Consiliului Local Ploieşti, instituţiile reclamante au invocat drept titlu de proprietate Hotărârea nr. 17 din 26 august 1999, constituind Anexa 33 la HG nr. 1359 din 27 decembrie 2001, prin care s-a atestat apartenenţa acestui teren parc la comuna Bucov, judeţul Prahova.
Curtea de Apel, în temeiul art. 165 C. proc. civ., a disjuns capătul de acţiune având ca obiect revendicarea, în mod corespunzător, de cel privind rectificarea cărţii funciare, precum şi cererea reconvenţională, pe care le-a trimis, potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., spre competentă soluţionare Tribunalului Argeş, secţia civilă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 01 iunie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului Local Ploieşti, nr. 57/1996 şi nr. 225/1999 şi parţial Anexa F poziţia 9 la HG nr. 1.359/2001, formulată de reclamanţii comuna Bucov şi Consiliul Local Bucov - prin Primar S.I., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, Municipiul Ploieşti şi Guvernul României, intervenienţi fiind C.C. Bucov şi Administraţia Parcului Memorial "C.S.".
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel, examinând dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea excepţiei de nelegalitate, având în vedere că reclamanţii nu au indicat motivele de nelegalitate ale actelor administrative invocate.
Astfel, prima instanţă a constatat că instituţiile reclamante nu au făcut nici un fel de referire la cele două hotărâri ale Consiliului Local Ploieşti, nr. 57/1996 şi nr. 225/1999, iar în privinţa Anexei F poziţia 9 la HG nr. 1.359/2001, nu au arătat textele de lege încălcate şi nu au explicat în concret în ce mod există neconcordanţă cu dispoziţiile legale.
Pe de altă parte, instanţa de fond a înlăturat apărarea pârâtului Guvernul României, potrivit căreia, în cazul excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, este înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că Legea nr. 554/2004 nu face precizarea, precum Legea nr. 29/1990, că dispoziţiile sale se aplică numai actelor administrative care vor fi emise după intrarea sa în vigoare concluzionând că, orice act administrativ poate fi atacat prin acţiune directă, indiferent de organul emitent şi de data emiterii sale.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamanţilor
Împotriva încheierii din 01 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii comuna Bucov şi Consiliul Local Bucov prin Primar, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
2. Recursul reclamanţilor
Recurenţii comuna Bucov prin primar şi Consiliul Local Bucov reprezentat prin primar au criticat încheierea pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că prima instanţă nu a dat dovadă de rol activ, aşa cum acesta este reglementat de art. 129 (5) C. proc. civ.
Au susţinut recurenţii că acţiunea de fond priveşte revendicarea unui parc proprietatea primăriei Bucov, pe care Consiliul Local Ploieşti l-a trecut abuziv în proprietatea sa, fără nici un drept istoric.
Recurenţii au învederat că în mod greşit prima instanţă a considerat că nu au indicat actele normative încălcate, din moment ce s-a invocat Legea nr. 213/1998, iar la termenul de judecată din 11 iunie 2010 s-a depus la Tribunalul Argeş un material document intitulat „explicaţii istorice privind P.C.S.", în care s-au menţionat actele normative individuale încălcate de cele trei acte supuse controlului legalităţii, începând cu Decretul de expropriere nr. 3697/1918 care conţinea şi motivarea excepţiei de nelegalitate.
S-a arătat că prima instanţă nu s-a străduit să analizeze probele cauzei, motivarea soluţiei privind strict cererea de chemare în judecată, care putea fi eliptică, în condiţiile în care s-au depus explicaţiile istorice, la termenul din 6 aprilie 2011 depunându-se şi adresa recurentei, adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor, care, de asemenea, nu a fost avută în vedere de către instanţă.
S-a concluzionat că este inadmisibil ca pentru acelaşi parc situaţia juridică să fie reglementată prin acte administrative paralele, pentru două entităţi juridice diferite, iar soluţia de respingere a excepţiei face inoperante actele administrative atacate în acţiunea de revendicare a Parcului Bucov.
3. Apărările intimaţilor
În temeiul art. 308(2) C. proc. civ. intimaţii Consiliul Local Ploieşti, Municipiul Ploieşti şi Administraţia parcului memorial C.S. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Recurenţii-reclamanţi au invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârilor nr. 57/1996 şi nr. 225/1999 ale Consiliului Local Ploieşti prin care s-au inventariat bunurile din domeniul public, incluzând pretins nelegal între acestea P.C.S. şi a Anexei F poziţia 9 a HG nr. 1.359/2001 privind includerea acestui parc în Inventarul bunurilor ce aparţin domeniul public Ploieşti.
Prima critică formulată de recurenţi, prin care se impută instanţei de fond neexercitarea rolului activ reglementat de art. 129 (5) C. proc. civ. este nefondată, deoarece, deşi reclamanţii nu au motivat excepţia de nelegalitate şi nu au făcut nici o precizare concretă cu privire la actele normative cu forţă juridică superioară pretins încălcate de actele administrative a căror nelegalitate s-a invocat pe cale de excepţie, prima instanţă şi-a motivat detaliat, argumentat în fapt şi în drept soluţia pronunţată.
Susţinerea recurenţilor că nu s-ar fi analizat menţiuni care pot fi calificate ca reprezentând motive ale excepţiei de nelegalite cuprinse în materialul depus de ei la dosar intitulat „Explicaţii istorice privind P.C.S." este, de asemenea, nefondată în primul rând pentru că judecătorii nu se pot pronunţa decât asupra cererilor expres şi clar formulate, conform art. 129(6) C. proc. civ., ţinând cont de motivele invocate în cuprinsul acestora şi nu a altor înscrisuri depuse ca probe în dosar, iar pe de altă parte materialul indicat nu conţine nici un argument care să probeze excepţia invocată de recurentele-reclamante.
Recurenţii-reclamanţi nu şi-au motivat excepţia nici prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, enunţate, fără a se argumenta în vreun fel în fapt şi în drept incidenţa acestui act normativ în cauză, sau prevederile pretins încălcate de actele administrative a căror nelegalitate s-a invocat.
Pe de altă parte, fiind vorba de acte administrative cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, potrivit practicii constante a Înaltei Curţi, acestea nu puteau fi atacate pe calea prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamanţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de comuna Bucov şi Consiliul Local Bucov, prin primar, împotriva încheierii din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 august 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3933/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3939/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
