ICCJ. Decizia nr. 410/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 410/2011
Dosar nr. 4602/2/2009
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 mai 2009, reclamanta SC S.C.U. SRL Timişoara a chemat în judecată Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Centrul Naţional al Cinematografiei , solicitând anularea Hotărârii nr. 659 din 23 aprilie 2009 a comisiei de soluţionare a contestaţiei şi obligarea celui de-al doilea pârât la acordarea creditului direct solicitat pentru producţia „Secretul”.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin actul susmenţionat i s-a respins contestaţia privind reconsiderarea sumei alocate proiectului cinematografic susmenţionat, comisia constituită în baza deciziei nr. 26 din 17 martie 2009 reţinând nejustificat că au fost respectate prevederile O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia.
Prin sentinţa civilă nr. 863 din 17 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, admiţând în parte acţiunea, în sensul anulării actului administrativ în litigiu şi al obligării pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut în esenţă că actul nr. 659 din 23 aprilie 2009 a fost emis de un organ necompetent potrivit legii, întrucât comisia de soluţionare a contestaţiilor, ca emitent, a fost nelegal constituită, nefiind numită prin ordin al ministrului culturii, cum prevăd imperativ dispoziţiile art. 50 alin. (2) din O.G. nr. 39/2009, în forma în vigoare la data întocmirii actului.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Centrul Naţional al Cinematografiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, primul pârât a reiterat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în raport de considerentul că procedurile privind acordarea creditului direct pentru proiectul cinematografic „Secretul” au fost declanşate sub imperiul normelor O.G. nr. 39/2005 în vigoare în noiembrie 2008, când constituirea comisiei de soluţionare a contestaţiilor era atributul directorului general al Centrului Naţional al Cinematografiei.
Ambii pârâţi au formulat critici cu privire la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată acordate reclamantei, care nu se justifică în raport de soluţia pronunţată, de admitere în parte a acţiunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile art. 50 din O.G. nr. 39/2005 aprobată prin Legea nr. 328/2006, modificată şi completată, Curtea va respinge recursurile formulate ca inadmisibile.
Astfel, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, ci dispoziţiile legii speciale.
Potrivit art. 50 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, nerespectarea procedurilor prevăzute de ordonanţă privind acordarea creditului direct pentru producţie şi dezvoltare de proiect poate fi contestată în termen de 30 de zile de la anunţarea rezultatelor sesiunii de concurs la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional .
În acelaşi articol se prevede la alineatul 3 că asupra contestaţiei se pronunţă comisia de soluţionare a contestaţiilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei.
Hotărârile comisiei de contestaţii pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare, decizia pronunţată de această instanţă fiind definitivă şi irevocabilă [art. 50 alin. (4) şi (5) din O.G. nr. 39/2005].
În consecinţă, în raport de caracterul derogatoriu al dispoziţiilor prevăzute de legea specială în domeniu referitoare la exercitarea căilor de atac, recursurile formulate sunt inadmisibile, Curtea urmând a le respinge ca atare, fără a mai analiza motivele invocate de pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi de Centrul Naţional al Cinematografiei, împotriva sentinţei civile nr. 863 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Obligă recurenţii să plătească intimatei – reclamante SC S.C.U. SRL Timiş cheltuieli de judecată în sumă de 620 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 409/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 417/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
