ICCJ. Decizia nr. 421/2011. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 421/2011
Dosar nr. 541/33/2009
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 martie 2009, reclamanta SC V.T.C.E. SRL Cluj – Napoca a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, să se dispună anularea procesului – verbal de control nr. 24.207/PACRPT din 9 octombrie 2008 şi a deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 24.208/PACRPT din 9 octombrie 2008 întocmite de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, precum şi anularea deciziei nr. 43 din 17 februarie 2009 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor cu privire la suma de 1.066.239 lei, reprezentând taxe vamale, TVA şi majorări de întârziere aferente acestor taxe.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actele administrative contestate au fost întocmite de autorităţile pârâte după verificarea unui număr de 32 de operaţiuni vamale de punere în liberă circulaţie, la care au constatat nereguli privind încadrarea tarifară a produselor importate şi au stabilit obligaţia de plată pentru diferenţa de drepturi de import în sumă totală de 1.066.239 lei, reprezentând taxe vamale, TVA şi majorări de întârziere aferente.
Pentru aceste operaţiuni vamale, s-a stabilit că reclamanta a efectuat încadrarea la un cod tarifar greşit pentru produsele codificate pe facturi MP3 Play, MP4 Play, FM – Trans 02 – W, FM – Trans 03 – W, FM – Trans, 04 – W, FM – Trans 1 GB – W, respectiv la poziţia tarifară 8519, subpoziţia 8519.81, codul nomenclaturii combinate, 85.19.81.25 sau 85.19.81.95 codul TARIC, 85.19.81.95.90 sau 85.19.81.25.90 şi nu la poziţiile tarifare 85.27,85.21 şi 85.25.
Reclamanta a susţinut că a efectuat încadrarea produselor MP3, MP4 Playere, menţionate la pct. 1A şi la pct. 1 B din procesul-verbal de control cu respectarea Regulii 3 b din Regulile generale şi notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful vamal de import al României la poziţia tarifară 85.19, care cuprinde aparate de înregistrare a sunetului, aparate de înregistrare şi de reproducere a sunetului; din acest motiv, s-a considerat că nu este corectă încadrarea efectuată prin actul de control la poziţia 85.27, care cuprinde aparate de recepţie pentru radiodifuziune, chiar combinate în acelaşi corp cu un aparat de înregistrare sau de reproducere a sunetului sau cu un ceas.
La încadrarea realizată la data operaţiunilor de import, reclamanta a arătat că a avut în vedere caracterul esenţial al produsului şi regulile generale de interpretare a nomenclaturii combinate, în sensul respectării termenilor, subpoziţiilor şi normelor de subpoziţie cu care ase află în relaţie, subdiviziunile corespunzătoare acestor aparate , care au suport magnetic şi semiconductori.
Reclamanta a considerat că, pentru încadrarea la poziţiile tarifare 85.27 şi 85.21, organele vamale au interpretat greşit elementul care dă caracterul esenţial al produselor importate menţionate la pct. 1 A şi la pct. 1 B din procesul verbal de control, fără a se avea în vedere că acestea au ca funcţie principală reproducerea şi înregistrarea sunetului, avându-şi originea în unităţile de memorare şi de stocare a datelor, inclusiv a sunetelor , la care radioul şi funcţia video reprezintă numai funcţii accesorii, care pot lipsi din compunerea produsului, conform ofertelor producătorului.
De asemenea, pentru încadrarea tarifară a bunurilor de la pct. 1 C din procesul-verbal de control la poziţia 85.25, reclamanta a arătat că organele vamale nu au avut în vedere că funcţia principală a ansamblului este aceea de aparat de reproducere a sunetului şi nu aceea de aparat de emisie pentru radiodifuziune, astfel că şi în acest caz trebuia respectată Regula generală 3 b, aplicată la data acordării liberului de vamă.
Nelegalitatea actelor contestate a fost invocată şi faţă de întocmirea acestora după efectuarea operaţiunilor de import cu îndeplinirea tuturor formalităţilor vamale şi acordarea liberului de vamă de către autoritatea vamală, care a semnat şi ştampilat declaraţiile vamale în vederea acceptării regimului vamal solicitat de reclamantă, deşi conform atribuţiilor legale, avea obligaţia să predea declaraţia vamală neacceptată utilizatorului sistemului informatic în vederea modificării sau după caz, invalidării, în cazul în care la control s-au constatat erori sau neconcordanţe.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 155 din 9 aprilie 2010, prin care a admis acţiunea, a anulat procesul-verbal de control nr. 24.207/PACRPT din 9 octombrie 2008 şi decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 24.208/PACRPT din 9 octombrie 2008 întocmite de Direcţia regională pentru accize şi operaţiuni vamale Cluj, decizia nr. 43 din 17 februarie 2009 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, obligând pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 15.255 lei.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că reclamanta a realizat încadrarea tarifară corectă a bunurilor care au făcut obiectul operaţiunilor vamale verificate de organele de control, întrucât funcţia principală a aparatelor importate este aceea de reproducere a sunetelor şi imaginilor şi în raport de aceasta, au fost respectate regulile generale de interpretare a nomenclaturii combinate în sensul respectării termenilor, subpoziţiilor şi normelor de subpoziţie cu care se află în relaţie.
Încadrarea efectuată de organele vamale la poziţia 8527 a fost considerată de instanţa de fond ca fiind incorectă, pentru că aceasta cuprinde aparate de recepţie pentru radiodifuziune, radiocasetofoane, CD – playere care sunt total diferite de MP3 şi MP4 playere, atât prin originea lor, cât şi prin caracteristicile tehnice şi domeniul de utilizare.
În acest sens, instanţa de fond a avut în vedere atât concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză în specialitatea electronică, cât şi clasificările din informaţiile tarifare obligatorii întocmite de autorităţile vamale din alte state ale Uniunii Europene cu privire la produse similare , în raport de funcţia lor principală de aparate de reproducere a sunetelor, conform Regulii generale de interpretare 3 b din Regulile generale şi notele explicative de interpretare din Convenţia internaţională a sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983.
Referitor la bunurile menţionate la pct. 1 A din procesul verbal de control, care au un microcontroller, cablu USB, manual de utilizare şi un convertor analogic – digital, instanţa de fond a reţinut că încadrarea trebuia efectuată după toate aceste elemente specifice pentru aparatele de la pct. 1 din Anexa la Regulamentul (CE) nr. 400/2006 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată.
Susţinerea organelor vamale privind încadrarea acestor bunuri la codul tarifar pentru produsele de la pct. 2 din aceeaşi reglementare comunitară a fost înlăturată de instanţa de fond faţă de diferenţele existente între caracteristicile tehnice şi funcţiile acestor aparate, ceea ce a şi determinat clasificarea lor la coduri distincte în nomenclatura combinată.
Aceleaşi considerente au fost avute în vedere şi pentru încadrarea tarifară a bunurilor menţionate la pct. 1 B din procesul-verbal de control, deoarece poziţia tarifară 85.21 reţinută de organele vamale se referă la produsele a căror funcţie principală este aceea de reproducere videofonică, spre deosebire de funcţia principală a aparatelor de reproducere şi înregistrare a sunetului la care funcţia video este numai accesorie şi poate chiar să lipsească din compunerea produsului, conform ofertelor producătorului.
Instanţa de fond a reţinut că Regulamentul (CE) nr. 1.056/2006 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată, reţinut ca temei în decizia de respingere a contestaţiei administrative, se referă la aparate cu o capacitate de stocare de cel puţin 30GB, care pot înregistra cel puţin 120 de ore video sau 2500 fotografii digitale, ceea ce nu corespunde caracteristicilor tehnice ale bunurilor importate de reclamantă, având o capacitate de maximum 2 GB.
Pentru bunurile menţionate la pct. 1 C din procesul-verbal de control, instanţa de fond a reţinut de asemenea că funcţia principală a ansamblului este aceea de aparat de reproducere a sunetului şi nu aparat de emisie pentru radiodifuziune. Această concluzie s-a întemeiat pe constatările efectuate de expertul de specialitate desemnat în cauză şi pe declaraţiile de informaţii tarifare obligatorii întocmite în alte state membre ale Uniunii Europene, din care rezultă că pentru produsele de natura celor importate de reclamantă este luată în considerare până în anul 2013 aceeaşi încadrare tarifară realizată la data celor 32 de operaţiuni vamale supuse controlului.
Nelegalitatea actelor administrative întocmite de pârâte a fost constatată de prima instanţă şi faţă de împrejurarea că, liberul de vamă a fost acordat după verificarea şi validarea datelor de referinţă din declaraţiile întocmite de importator, ceea ce obligă autoritatea administrativă să considere corectă operaţiunea efectuată, astfel cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Tribunalului de Justiţie al CE (hotărârea din 27 septembrie 2007 în cauza C409.04 Teleos/Marea Britanie).
În acelaşi sens , instanţa de fond a dat eficienţă practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că autorităţile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate şi o coerenţă rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoţesc aplicarea acestor norme.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, în nume propriu şi în reprezentarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii formulate de SC V.T.C.E. SRL.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât bunurile importate de societatea intimată fac parte din Secţiunea XVI şi Capitolul 85 al Sistemului Armonizat şi în consecinţă, se impunea aplicarea Regulii generale nr. 1 şi a Notei nr. 3 a Secţiunii XVI, conform cărora, combinaţiile de maşini de tipuri diferite destinate să funcţioneze împreună şi care constituie un singur corp, precum şi maşinile concepute pentru a asigura două sau mai multe funcţii diferite , alternative sau complementare, cu excepţia dispoziţiilor contrare, se clasifică după funcţia principală care caracterizează ansamblul.
Referitor la produsele de la pct. 1 A din procesul-verbal de control, s-a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere Notele explicative ale Sistemului Armonizat şi anume, nota de excludere care prevede clasificarea acestor aparate la poziţia 85.27, deoarece poziţia 85.19 exclude aparatele de reproducere a sunetului combinate cu un receptor de radiodifuziune sau de televiziune (poziţiile 85.28 sau 85.28) şi aparatele de înregistrate a sunetului combinate cu un aparat de radio difuziune sau de televiziune (poziţiile 85.27 sau 85.28). Faţă de raportul de expertiză care a constatat că funcţia FM se află integrată în produs şi nu în căşti sau într-un alt dispozitiv auxiliar, recurenta a arătat că aceste produse nu pot fi clasificate la poziţia tarifară 85.19, ci doar la codul 85.27.13.99.00.
Pentru produsele de la pct. 1 B din procesul-verbal de control , s-a considerat că în mod greşit instanţa de fond şi-a însuşit opinia expertului că funcţia principală a aparatelor este de stocare şi reproducere a sunetelor şi imaginilor, deşi aceasta este în contradicţie cu întregul conţinut al expertizei, din care rezultă fără echivoc că funcţia principală este aceea de stocare şi reproducere a fişierelor video, ceea ce include în mod automat stocarea şi reproducerea sunetelor.
Recurenta a învederat că opinia exprimată în cauză de expertul de specialitate nu poate întemeia concluzia de nelegalitate a actului de control, în condiţiile în care bibliografia menţionată nu cuprinde nici un document cu caracter oficial (act normativ, standard european adoptat de România în domeniul audiovizualului/multimedia/tehnologia informaţiei) sau se referă la publicaţii anterioare apariţiei pe piaţă a produsului MP4 player.
Din acest motiv, s-a arătat că instanţa de fond a menţinut greşit încadrarea tarifară dată de intimată acestor produse la poziţia 85.19 şi nu a luat în considerare funcţia lor principală, care este aceea de stocare şi de reproducere a fişierelor video. Independent de aceasta , s-a arătat că şi aparatele MP4 player au funcţia Radio FM încorporată în produsul de bază şi prin urmare, devine aplicabilă nota de excludere de la poziţia 85.19, astfel că, în conformitate cu Regulile generale nr. 1 şi nr. 6, încadrarea tarifară corectă este la poziţia 85.21 „Aparate de înregistrare sau de reproducere videofonică, chiar încorporând un receptor de semnale videofonice”.
În ceea ce priveşte modulatoarele FM de la pct. 1 C din procesul-verbal de control (care se prezintă la vămuire în pachete condiţionate, împreună cu o telecomandă sau un cablu audio jack 3,5 mm), recurenta a susţinut că întregul ansamblu are funcţia de transmitere a semnalului audio către receptorul radio al autoturismului şi în consecinţă, instanţa de fond trebuia să aplice Regulile generale nr. 1 şi 6, conform cărora clasificarea corectă este la poziţia tarifară 85.25, reţinută şi de organele de control, iar încadrarea la nivel de subpoziţie este codul tarifar 85.25.50.00.00.
În ultimul motiv de recurs, s-a arătat că la pronunţarea hotărârii atacate, instanţa de fond a reţinut în mod greşit clasificările cuprinse în informaţiile tarifare obligatorii întocmite de alte state ale Uniunii Europene, deşi acestea se referă la alte produse decât cele menţionate în actul de control, omiţând însă să analizeze informaţiile tarifare obligatorii care au fost emise chiar pentru produsele respective de către autoritatea vamală română şi care nu au fost contestate de societatea intimată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Procesul-verbal de control nr. 24.207/PACRPT din 9 octombrie 2008 încheiat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a avut ca obiect verificarea încadrării tarifare în cazul unui număr de 32 de operaţiuni vamale de punere în liberă circulaţie efectuate de intimata SC V.T.C.E. SRL în perioada 29 martie 2007 – 31 martie 2008 pentru produsele codificate pe facturi MP3 play, MP4 play şi FM – Trans 02 – W, FM – Trans 03 – W, FM – Trans 04 – W, FM – Trans 1 GB – W.Pentru toate aceste produse, organele de control au constatat că este greşită încadrarea tarifară la poziţia 85.19 şi au procedat la o nouă încadrare la poziţiile 85.27.85.21 şi respectiv, 85.25, ceea ce a determinat recalcularea drepturilor de import şi stabilirea unor obligaţii suplimentare în sumă de 1.066.239 lei, reprezentând taxe vamale, TVA şi majorări de întârziere aferente taxelor respective.
Nelegalitatea procesului-verbal nr. 24.207/PACRPT din 9 octombrie 2008 şi a actelor ulterioare emise în baza constatărilor organelor de control a fost corect reţinută de instanţa de fond prin hotărârea de admitere a acţiunii în anulare formulată de societatea intimată.
În vederea determinării corecte a încadrării tarifare aplicabilă pentru produsele importate de intimata – reclamantă, instanţa de fond a analizat documentaţia referitoare la caracteristicile tehnice şi funcţiile acestor produse, concluziile experţilor tehnici desemnaţi în cauză în specialitatea electronică şi în raport de întregul material probator administrat, a interpretat corect reglementările vamale interne şi comunitare privind clasificarea celor 3 categorii de mărfuri pentru care organele vamale au stabilit în procesul-verbal de control un alt cod tarifar decât cel declarat şi acceptat la data efectuării operaţiunilor de import.
În declaraţiile vamale de import întocmite de societatea intimată şi pentru care s-a acordat liberul de vamă, toate cele trei categorii de produse au fost încadrate la poziţia tarifară 85.19, care cuprinde aparate de înregistrate a sunetului, aparate de reproducere a sunetului şi aparate de înregistrate şi reproducere a sunetului.
Încadrarea la poziţia tarifară 85.19 s-a efectuat cu respectarea Regulii 3 b din Regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor din anexa la Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983.
Conform principiului de încadrare cuprins în această regulă, produsele amestecate, articolele compuse din materii diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite şi mărfurile prezentate în seturi condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, a căror încadrare nu poate fi efectuată prin aplicarea regulii 3 a , sunt încadrate după materia sau articolul care le conferă caracterul esenţial, atunci când este posibilă efectuarea acestei determinări.
Organele vamale au considerat în mod eronat că nu este aplicabilă regula de interpretare susmenţionată faţă de notele explicative ale Sistemului armonizat , menţionate la art. 48 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, motivând că acestea conţin note de excludere de la poziţiile 85.19 şi 85.20 a mărfurilor importate de intimata – reclamantă.
Notele de excludere de la lit. d invocate de organele vamale prevăd că poziţia 85.19 exclude aparatele de reproducerea sunetului combinate cu un receptor de radiodifuziune sau de televiziune (poziţiile 85.27 sau 85.28), iar poziţia 85.20 exclude aparatele de înregistrate a sunetului combinate cu un aparat de radiodifuziune sau de televiziune (poziţiile 85.27 sau 85.28).
Instanţa de fond a constatat corect că pentru mărfurile importate de intimata – reclamantă nu sunt aplicabile notele de excludere avute în vedere de organele vamale şi a înlăturat întemeiat apărările formulate în acest sens prin întâmpinare.
Susţinerile privind legalitatea încadrării tarifare efectuate de organele de control şi implicit, a actelor administrative întocmite pentru recalcularea drepturilor de import aferente celor 32 de operaţiuni vamale certificate, au fost invocate neîntemeiat în recurs şi urmează a fi respinse.
Astfel, pentru categoria de produse MP3 player de la pct. 1 A din procesul-verbal de control instanţa de fond a reţinut corect că se impune aplicarea Regulii generale 3 b, care determină încadrarea tarifară 85.19.81.25 în raport de funcţia lor principală.
Din expertizele tehnice efectuate în cauză rezultă că produsele având denumirea generală MP3 player îndeplinesc funcţia de dispozitive electronice digitale de stocare şi reproducere a sunetului, respectiv a datelor digitale stocate după forma sau modul de clasificare a fişierelor digitale, în care aceste date au fost codificate/formatate/stocate.
Încadrarea tarifară a acestor produse la poziţia 85.27.13.99 a fost nelegal stabilită de organele vamale prin aplicarea Regulilor generale nr. 1 şi nr. 6, care nu se întemeiază pe funcţia principală a aparatelor, prevalând faptul că acestea nu se prezintă singure la vămuire, ci în seturi condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, împreună cu căşti stereo.
Organele vamale au invocat de asemenea neîntemeiat ca argument pentru încadrarea tarifară efectuată prin procesul-verbal de control pct. 2 din Anexa Regulamentului (CE) nr. 400/2006 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată.
Aparatele electronice de la pct. 1 A al procesului – verbal de control se încadrează la pct. 1 al Anexei susmenţionate , întrucât au ca element principal un microcontroller şi nu un microprocesor sub formă de circuite integrate, cum rezultă din descrierea aparatelor menţionate la pct. 2 din anexă la clasificarea 85.27.13.99.
Din concluziile exprimate în cauză de experţii tehnici desemnaţi în specialitatea electronică, rezultă că diferenţa între un microcontroller şi un microprocesor constă în primul rând în capacitatea fiecăruia de a procesa date şi cum anume la procesează.
Având ca element principal un microcontroller, aparatele de la pct. 1 A din procesul-verbal de control funcţionează ca o unitate logică de prelucrare a informaţiei ; aceste aparate au cablu USB , manual de utilizare, convertor analogic – digital şi compartiment pentru baterie, ceea ce reprezintă elementele specifice pentru aparatele de la pct. 1 din Anexa Regulamentului (CE) 400/2006 , astfel că nu corespund din punct de vedere tehnic şi funcţional aparatelor descrise la pct. 2 din aceeaşi anexă pentru clasificarea 85.27.13.99.
Pentru produsele de la pct. 1 B din procesul verbal de control instanţa de fond a reţinut de asemenea în mod corect că se impune aplicarea Regulii 3b în raport de funcţia lor principală de dispozitive electronice digitale de stocare şi reproducere a sunetelor şi imaginii, respectiv a datelor digitale stocate după forma sau modul de clasificare a fişierelor digitale în care aceste date au fost codificate/formatate/stocate.
Încadrarea efectuată de organele vamale la poziţia 8521, cod TARIC 8521.90.00 în baza Regulilor generale nr. 1 şi nr. 6 se dovedeşte a fi nelegală, întrucât şi aceste produse cunoscute sub denumirea generică „MP4 player” au ca funcţie principală reproducerea şi înregistrarea sunetului, iar funcţia video este numai una accesorie, care poate şi să lipsească din compunerea produsului, conform ofertelor producătorului.
Regulamentul (CE) nr. 1056/2006 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura Combinată nu poate fi reţinut ca temei pentru încadrare tarifară la codul TARIC 85.21.90.00, stabilită de organele de control, deoarece această clasificare cuprinsă la pct. 1 din anexa reglementării comunitare are ca obiect alte aparate decât cele importate de intimata – reclamantă şi menţionate la pct. 1B din procesul-verbal întocmit la 9 octombrie 2008.
Clasificarea 85.21.90.00 se referă la produse a căror funcţie principală este aceea de reproducere videofonică, având o capacitate de stocare mai mare de 30 GB, de înregistrare 120 de ore video digitale sau de stocare până la 25.000 de fotografii, ceea ce nu corespunde caracteristicilor tehnice ale aparatelor importate de societatea – intimată, care au o capacitate de stocare de până la 2GB şi funcţia principală de reproducere şi de înregistrate a sunetului.
Instanţa de fond a constatat în mod corect şi nelegalitatea încadrării la subpoziţia 85.25.50.00, efectuate de organele de control în baza Regulilor generale nr. 1 şi nr. 6 pentru produsele de la pct. 1 C din procesul-verbal nr. 24.207/PACRPT din 9 octombrie 2008.
Expertizele tehnice efectuate în cauză au constatat şi în cazul acestor aparate că funcţia principală a ansamblului este aceea de reproducere a sunetului. Pentru aceste aparate, cunoscute sub denumirea generică de „FM transmitter”, unitatea sonoră de ieşire este un dispozitiv electronic de emisie în radio frecvenţă de putere mică şi rază mică de propagare, astfel că nu există funcţia de transmisie radiofonică sau de televiziune care defineşte produsele de la clasificarea 85.25.50.00, stabilită de organele de control.
Esenţial pentru aparatele de la pct. 1 C din procesul-verbal este faptul că doar stochează informaţii, iar pentru reproducerea informaţiei este necesar un receptor exterior, care nu este componentă a produsului.
Faţă de aceste elemente specifice aparatelor respective, se dovedesc a fi neîntemeiate susţinerile din recurs privind existenţa unui aparat de radio încorporat în ansamblul modulatoarelor FM şi pe cale de consecinţă, încadrarea lor la nivel de subpoziţie la codul tarifar 85.25.50.00, prin aplicarea Regulii generale nr. 6.
În consecinţă, încadrarea tarifară a fost corect efectuată de intimata – reclamantă prin aplicarea Regulii generale 3b, în considerarea funcţiei principale a produselor importate, care deşi sunt complexe şi cuprind mai multe componente, sunt aparate de înregistrare şi de reproducere a sunetelor şi imaginilor, provenind din memory-stik-uri dezvoltate tehnologic.
Instanţa de fond a constatat în mod judicios nelegalitatea actelor administrative atacate şi faţă de neîndeplinirea condiţiilor legale pentru exercitarea controlului vamal ulterior, întrucât la data celor 32 de operaţiuni vamale s-a efectuat controlul documentelor , controlul fizic al mărfurilor şi s-a acordat liberul de vamă după verificarea şi validarea datelor de referinţă din declaraţiile vamale de către organul vamal, iar după finalizarea importurilor nu s-au constatat neconcordanţe sau informaţii eronate privind aparatele electronice importate şi încadrarea tarifară a acestora, care să justifice realizarea unei noi încadrări şi recalcularea drepturilor de import aferente.
În acest sens, instanţa de fond a considerat întemeiat că autorităţile vamale au adus atingere principiului securităţii juridice prin efectuarea controlului ulterior în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 78 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a codului vamal comunitar. Conform acestei reglementări, atunci când revizuirea unei declaraţii sau un control ulterior indică faptul că dispoziţiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii incomplete sau incorecte, autorităţile vamale trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situaţiei, ţinând seama de orice informaţie nouă de care dispun.
Susţinerea din recurs privind lipsa de relevanţă a informaţiilor tarifare obligatorii întocmite de autorităţile vamale ale altor state din Uniunea Europeană pentru produse de natura celor importate de intimata – reclamantă va fi respinsă ca nefondată, întrucât instanţa de fond a procedat corect la compararea acestora sub aspectul încadrării tarifare faţă de caracteristicile tehnice şi funcţiile aparatelor electronice şi de reglementarea vamală aplicabilă.
Informaţiile tarifare obligatorii întocmite de autoritatea vamală română la solicitarea intimatei – reclamante şi depuse la instanţa de fond nu pot fi reţinute în soluţionarea cauzei, dat fiind că sunt ulterioare celor 32 de operaţiuni de import care au făcut obiectul controlului şi chiar, actelor administrative deduse judecăţii.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 155 din 9 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 42/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 422/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
