ICCJ. Decizia nr. 4134/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4134/2011
Dosar nr. 4458/1/2011
Şedinţa publică din 15 septembrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3328 din 8 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile declarate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa împotriva sentinţei nr. 902 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, pe fond, a respins acţiunea reclamantului P.G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin dispoziţia nr. S/86 din 7 mai 2004 emisă de Inspectorul Şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa (fila nr. 150) intimatul P.G., inspector principal de poliţie a fost eliberat din funcţia de şef al Biroului de Investigaţii criminale din cadrul Poliţiei Municipiului Urziceni şi a fost pus la dispoziţia inspectoratului pe o perioadă de 3 luni, beneficiind de salariul de bază avut, cu excepţia indemnizaţiei de conducere.
Măsura astfel dispusă s-a întemeiat pe prevederile art. 22 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare şi pe Ordinele nr. 330/2002, nr. 132/2004 şi nr. 550/2003 emise de Ministrul Administraţiei şi Internelor, eliberarea intimatului din funcţia de conducere deţinută reprezentând o decizie managerială, justificată prin deficienţe constatate în activitatea acestuia şi consemnate în rapoartele Corpului de control ale ministrului nr. 27167 din 3 mai 2004 şi nr. 27167 din 6 iulie 2004 (filele 155-161).
Nelegalitatea dispoziţiei de eliberare din funcţie a intimatului nu poate fi determinată de nepublicarea celor trei ordine menţionate ca temei juridic al actului, dat fiind că nu s-a solicitat să se constate nelegalitatea ordinelor respective pe cale principală sau incidentală, iar cauza juridică a măsurii a fost Legea nr. 360/2002. De altfel, prin însuşi obiectul lor de reglementare, cele trei ordine nu erau supuse regimului publicării, conform art. 35 alin. (3) din HG nr. 50/2005, care au prevăzut această excepţie pentru reglementările din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
Referitor la Ordinul nr. S/II/3161 din 5 august 2004, de destituire a intimatului din poliţie, instanţa de recurs a reţinut că intimatului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile HG nr. 1210/2003 şi nici cele cuprinse în Capitolul VIII „Sancţiuni disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici" din Legea nr. 188/1999, ci dispoziţiile din Capitolul 4 „Recompense, răspunderea juridică şi sancţiuni" din Legea nr. 360/2002.
Instanţa de recurs a reţinut, de asemenea, că Ordinul de destituire din poliţie a intimatului îndeplineşte celelalte condiţii de formă prevăzute de lege şi din copia acestuia depusă în recurs (fila nr.40) rezultă că poartă semnătura şi ştampila emitentului, iar din cuprinsul lui rezultă considerentele pentru care a fost aplicată sancţiunea disciplinară.
Intimatul nu a contestat faptele reţinute în sarcina sa şi calificarea lor juridică, după cum rezultă din procesul-verbal şi încheierea întocmite la 16 iulie 2004 de Consiliul de disciplină din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa şi din raportul întocmit de intimat la data de 14 iunie 2004 (filele nr. 152, nr. l62- 165).
Concluzionează instanţa de recurs că, din toate aceste înscrisuri, rezultă că intimatul a invocat neîntemeiat nelegalitatea actelor întocmite pentru cercetarea sa disciplinară, dat fiind că a fost prezent în şedinţa consiliului de disciplină de la 16 iulie 2004 şi nu a solicitat să fie apărat, luând cunoştinţă de materialul de cercetare prealabilă, neavând probe de propus în apărarea sa, ori obiecţiuni de formulat.
In temeiul prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 3328 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire P.G., susţinând că hotărârea atacată a fost dată în temeiul unui înscris fals, respectiv Ordinul M.A.I. nr. S/II/3161 din 05 august 2004.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ale cărei motive şi condiţii de exercitare sunt strict prevăzute de lege.
Astfel, potrivit prevederilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., invocate de revizuent drept temei al cererii sale, revizuirea se poate cere „ ... dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ...".
Rezultă, din prevederile legale citate, că admisibilitatea cererii de revizuire, pentru cazul invocat de revizuent, este condiţionată de împrejurarea ca înscrisul avut în vedere de instanţa de judecată la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere să fi fost declarat fals, în cursul sau în urma judecăţii.
In cauză, însă, înscrisul invocat de revizuent nu îndeplineşte condiţia susmenţionată, întrucât nu a fost prezentată vreo hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care înscrisul respectiv să fi fost declarat fals.
Mai mult decât atât, revizuentul a depus la dosarul cauzei documente care atestă contrariul celor susţinute, respectiv Rezoluţia nr. 80/P din 28 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de funcţionarul din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals, în legătură cu înscrisul invocat de revizuent în prezenta cale extraordinară de atac, precum şi Rezoluţia nr. 5521/2649/II-2 din 28 mai 2009 a aceluiaşi parchet şi sentinţa nr. 1996 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care au fost respinse plângerile formulate de revizuent împotriva măsurii susmenţionate.
Pentru considerentele arătate, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de P.G. împotriva deciziei nr. 3328 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 419/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
