ICCJ. Decizia nr. 413/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 413/2011
Dosar nr. 6517/2/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 3397 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea prin care reclamantele SC T.E. SRL şi ASOCIAŢIA DE LOCATARI DIN BUCUREŞTI, SECTOR 3 au solicitat în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE cadastru ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ constatarea nelegalităţii art. 89 alin. (2) din Ordinul Directorului General al A.N.C.P.I. nr. 633 din 29 decembrie 2006, care a abrogat Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2371/C/1997 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară; aceeaşi acţiune a fost respinsă şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, instanţa de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată, motivat de faptul că emitentul ordinului contestat este pârâta A.N.C.P.I., instituţie publică, cu personalitate juridică proprie şi cu capacitate procesuală de drept administrativ pentru actele emise de ea.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că dispoziţiile art. 89 alin. (2) din Ordinul Preşedintelui A.N.C.P.I. nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară constituie o normă interpretativă a sintagmei persoana interesată din cuprinsul art. 34 al Legii nr. 7/1996 privind cadastru şi publicitatea imobiliară, articol care stabileşte regimul juridic al acţiunii în rectificare de carte funciară.
Totodată, instanţa de fond a mai apreciat că din conţinutul art. 34 din Legea nr. 7/2006 rezultă că acţiunea în rectificare de carte funciară nu este o acţiune de sine stătătoare, ci una care se grefează subsecvent pe o acţiune de fond, după cum reiese din sintagma dacă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că..
Ori, consideră instanţa de fond că în aceste condiţii calitatea de persoană interesată se raportează la persoana care îşi justifică îndreptăţirea de a obţine rectificarea de carte funciară urmare a obţinerii unei hotărâri judecătoreşti prealabile de constatare într-unul din sensurile de la pct. 1-4 ale art. 34 al Legii nr. 7/1996, justificându-şi legitimitatea procesuală activă în acţiunea de fond, căreia i-a succedat rectificarea subsecventă a cărţii funciare.
Faţa de circumstanţele concrete ale cauzei, Curtea de apel a mai reţinut că reclamantele nu au formulat o acţiune de rectificare a cărţii funciare, grefată pe o acţiune de fond după cum este reglementat regimul juridic al acestei acţiuni, ci o plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Mai constată judecătorul fondului că, cu privire la plângerea împotriva încheierii de carte funciară ordinul contestat nu conţine nici o referire relativ la persoanele îndreptăţite a formula o atare plângere, astfel că analizarea acestui aspect se impune a fi făcută strict prin raportare la textul de lege, celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, analiză care este de competenţa instanţei investite cu soluţionarea plângerii.
Pe de altă parte, mai reţine instanţa de fond că art. 34 din Legea nr. 7/1996 reglementează un alt tip de acţiune, aceea a acţiunii în rectificare de carte funciară iar art. 98 alin. (2) din ordinul contestat în cauză interpretează sintagma persoană interesată din perspectiva acţiunii în rectificare de carte funciară, iar nu a plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
În condiţiile în care reclamantele nu au invocat alte aspecte din care să rezulte vătămarea lor prin actul administrativ normativ a cărui anulare parţială se solicită decât cele derivând din propriile litigii purtate împotriva încheierii de carte funciară, aspecte care nu vizează acţiunea în rectificare de carte funciară şi implicit sintagma persoană interesată din cuprinsul art. 89 alin. (2) al ordinului, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 3397 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele Asociaţia de Locatari din Bucureşti, sector 3 şi SC T.E. SRL invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au susţinut, în esenţă, următoarele:
2.1 Printr-o primă critică formulată, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct .1 C. proc. civ., recurentele au invocat nelegala alcătuire a completului de judecată care a pronunţat hotărârea recurată. Astfel, recurentele au susţinut că acelaşi judecător a participat la soluţionarea prezentei cauze atât cu ocazia primei judecăţi în fond când acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile faţă de A.N.C.P.I. şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de M.I.R.A. cât si la judecata în fond după casare. Or, susţin recurentele că un judecător ce a luat parte la soluţionarea unei pricini, spunându-şi în acest fel părerea, nu poate soluţiona cauza nici într-o cale de atac şi nici în situaţia în care cauza s-ar afla în fond după casare.
2.2 Printr-o altă critică, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele au invocat lipsa de temei legal a hotărârii recurate în condiţiile în care un act cu o forţă juridică inferioară, respectiv art. 89 alin. (2) din Ordinul nr. 633 din 29 decembrie 2006, adaugă la lege în sensul că limitează sfera persoanelor care pot solicita rectificarea înscrierilor din cartea funciară, numai la acele persoane care au sau care au avut un drept referitor la imobil şi mai mult decât atât impunând existenţa unei acţiuni de fond în prealabil. Consideră recurentele că, astfel, se condiţionează rectificarea cărţii funciare de existenţa unei acţiuni de fond, lucru de neacceptat în lumina dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Totodată, susţin recurentele că pentru a avea calitatea de persoana interesată în formularea acţiunii în rectificarea cărţii funciare este suficientă doar dovedirea interesului şi a încălcării unor drepturi raportat la imobilul a cărei rectificare se solicită. Impunerea existenţei unei acţiuni de fond ca şi condiţie preexistentă în formularea acţiunii în rectificare apare, astfel în vădită contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996, fiind pe cale de consecinţă nelegală.
Mai arată recurentele că dispoziţiile art. 89 alin. (2) încalcă drepturile reclamanţilor datorită faptului că un neproprietar şi-a intabulat în mod nelegal imobilul situat în Bucureşti, sector 3 şi în baza acestei intabulări instanţa de judecată a dispus evacuarea unor persoane fizice şi juridice din imobil. În acest sens, susţin recurentele că manifestă interes, fiind titularele unor contracte de închiriere în imobil, şi sunt vătămate prin încheierea de înscriere în cartea funciară nr. 11845 din 09 mai 2005.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentele-reclamante, circumscrise motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 1 şi pct. 9 C. proc. civ. cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
3.1 Înalta Curte, văzând dispoziţiile art. 24 şi art. 27 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., va înlătura motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., constatând că judecătorul care a participat la soluţionarea cauzei pe excepţie în primul ciclu procesual nu este incompatibil în a participa la judecarea cauzei in fond în caz de rejudecare după casare. Astfel, în cauză, nu poate fi reţinut nici un impediment legal pentru ca judecătorul, ce a făcut parte din completul de judecată care a soluţionat cauza, pe excepţie, în primul ciclu procesual, să nu fi păşit la cercetarea fondului, în rejudecare, cum în mod greşit se susţine în cererea de recurs.
3.2 Totodată, Înalta Curte va înlătura şi criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând că nu poate fi reţinută lipsa de temei legal a hotărârii recurate, în sensul invocat prin cererea de recurs.
Astfel, potrivit art. 34 din Legea cadastrului şi a publicităţii nr. 7/1996 Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că:1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greşit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.
Înalta Curte, constată că din analiza şi interpretarea sistematică a textului legal mai sus redat, rezultă că în materia rectificării cărţii funciare sfera noţiunii de persoană interesată este determinată de calitatea de titular al unui drept real imobiliar supus înscrierii în cartea funciară, drept lezat printr-o înscriere, precum şi de existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care sa se constate existenţa vreuneia dintre ipotezele redate la pct. 1-4 ale art. 34 din Legea nr. 7/1996.
În consecinţă, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că, în materia rectificărilor înscrierilor în cartea funciară, calitatea de persoană interesată se raportează la persoana care-şi justifică îndreptăţirea de a obţine rectificarea urmare a obţinerii unei hotărâri judecătoreşti prealabile de constatare a unui drept in legătură cu un imobil determinat.
Totodată, potrivit art. 89 alin. (2) din Ordinul nr. 633/2006. pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, Rectificarea unei înscrieri în cartea funciară poate fi cerută de orice persoană interesată. Prin persoană interesată se înţelege acea persoană care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat prin înscrierile anterioare.
Aşadar, este de necontestat că dispoziţiile art. 89 alin. (2) din Ordinul nr. 633/2006 defineşte noţiunea de parte interesantă, în acord cu dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, fără a restricţiona posibilitatea oricărei persoane care manifestă un interes, în sensul Legii nr. 7/1996, de a solicita rectificarea înscrierilor în cartea funciară, cum în mod greşit susţin recurentele.
În consecinţă, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 89 alin. (2) din Ordinul nr. 633 din 29 decembrie 2006 sunt în acord cu actul normativ în executarea căruia au fost emise, respectiv art. 34 din Legea nr. 7/2006, şi nu sunt de natură a aduce atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din CEDO, cum în mod greşit susţin recurentele.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va înlătura toate criticile formulate de recurentele-reclamante constatând că în mod legal instanţa de fond, raportând dispoziţiile legale incidente în cauză la situaţia concretă invocată de recurente, a considerat că în cauză nu este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 1 alin. (1) din LCA.
Aşadar, toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia de respingere a cererii reclamantelor, pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarate de SC T.E. SRL şi ASOCIAŢIA LOCATARILOR ( CHIRIAŞILOR) DIN BUCUREŞTI, SECTOR 3 împotriva sentinţei civile nr. 3397 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4124/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4134/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
